156 matches
-
rezultatele obținute la căutarea cu Google, este preferată construcția cu acord: (140) a. Trebuie avută grijă. - cca 8000 de rezultate b. Trebuie avut grijă. - cca 1000 de rezultate O soluție pentru interpretarea ca supin sau ca participiu a formei verbale nepersonale care se utilizează cu operatorul modal a trebui ar fi să folosim drept criteriu acordul. În exemplele cu acord, forma verbală nepersonală ar trebui interpretată drept participiu, iar acolo unde nu se face acordul, putem considera că avem a face
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
avut grijă. - cca 1000 de rezultate O soluție pentru interpretarea ca supin sau ca participiu a formei verbale nepersonale care se utilizează cu operatorul modal a trebui ar fi să folosim drept criteriu acordul. În exemplele cu acord, forma verbală nepersonală ar trebui interpretată drept participiu, iar acolo unde nu se face acordul, putem considera că avem a face cu o formă de supin. Prin urmare, în tiparul trebuie + formă verbală nepersonală se poate actualiza fie un supin (ca în trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
drept criteriu acordul. În exemplele cu acord, forma verbală nepersonală ar trebui interpretată drept participiu, iar acolo unde nu se face acordul, putem considera că avem a face cu o formă de supin. Prin urmare, în tiparul trebuie + formă verbală nepersonală se poate actualiza fie un supin (ca în trebuie vorbit la secretariat, trebuie avut grijă), fie un participiu (ca în trebuie scris un raport, trebuie avută grijă). Utilizarea formei neacordate este simțită în unele cazuri ca un dezacord, semn că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
exemple sunt din registrul oral, deci pot fi considerate fenomene de procesare, nu de limbă standard. Ar trebui ca, pe baza unui set mai mare de exemple, să vedem ce factori determină realizarea acordului în construcția a trebui + formă verbală nepersonală. Unul ar putea fi gradul de tranzitivitate al verbului nepersonal. În construcția căutată pe Google de mai sus, verbul tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de procesare, nu de limbă standard. Ar trebui ca, pe baza unui set mai mare de exemple, să vedem ce factori determină realizarea acordului în construcția a trebui + formă verbală nepersonală. Unul ar putea fi gradul de tranzitivitate al verbului nepersonal. În construcția căutată pe Google de mai sus, verbul tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
de exemple, să vedem ce factori determină realizarea acordului în construcția a trebui + formă verbală nepersonală. Unul ar putea fi gradul de tranzitivitate al verbului nepersonal. În construcția căutată pe Google de mai sus, verbul tranzitiv folosit la o formă nepersonală este a avea, care are un grad de tranzitivitate slab (cf. Pană Dindelegan, 2003: 103-115). Gradele de tranzitivitate (forte sau slabă) se stabilesc în funcție de anumite teste sintactice: dublarea și pasivizarea. Există două trepte de tranzitivitate slabă, reprezentate de: (a) verbe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verb este a avea, care admite dublarea, dar nu admite pasivizarea: *Cărțile sunt avute de Ion (- Ion are cărți), *Grija este avută de noi (- Noi avem grijă). Prin urmare, posibilitatea de a folosi în construcția cu operator modal forma verbală nepersonală avut neacordată poate fi legată de faptul că acest verb, cu o tranzitivitate slabă, nu acceptă pasivizarea. În același timp, este posibilă și construcția cu acord (trebuie avută grijă), prin analogie cu celelalte verbe tranzitive, cele cu tranzitivitate forte, care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doriți...). Utilizarea verbului la persoana a III-a, singular, are un grad de politețe mai ridicat decât la persoana a II-a, plural, deoarece se evită referirea directă la persoană. Dacă subiectul este non-nominal, fiind reprezentat de o formă verbală nepersonală, o propoziție relativă, o propoziție conjuncțională, un grup prepozițional sau o propoziție redusă, verbul are o formă nemarcată, de persoana a III-a singular. La finalul capitolului despre acordul predicatului cu subiectul, sunt discutate contextele în care verbul la diateza
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
determina și un substitut al substantivului 4. să știe că un substantiv poate avea unul sau mai multe atribute 5. să știe că atributul poate fi exprimat prin diferite categorii morfologice - substantiv, adjectiv, pronume, numeral, verb (la unul din modurile nepersonale) și prin adverb; 6. să cunoască întrebările specifice atributului și utilizarea lor corectă; 7. să recunoască regulile de punctuație cerute de tribut 8. să recunoască atributul ca determinant al unui substantiv sau al unui substitut al acestuia 9. să recunoască
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
Sinteze de limbă literară. I. Pentru uzul studenților și al cadrelor didactice care urmează cursurile de perfecționare sau pentru obținerea gradului II. Timișoara, TUT, 1984], în: Orizont, 36, nr. 7, 1985, p. 7. [28] BEREA GĂGEANU, ELENA, Morfosintaxa verbului: modurile nepersonale. Exerciții de limba română pentru studenții străini, București, TUB, 1985, 148 p. multigr. (UB. FLLR. IL). [29] BIOLAN, VASILE, Evaluarea pe bază de obiective, Trib Șc, nr. 272, 1985, 7. [30] BOLDUREANU, IOAN VIOREL, Elemente de limbă română contemporană în
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
implicații didactice, LR, 39, nr. 2, 1990, 100-103 [Elisabeta Mândrușca, Mihai Peteanu, Anatomia, fiziologia și igiena omului. Manual pentru clasa a VII-a, Buc., EDP, 1988, 129 p.] [55] ȘERBAN, RODICA LIGIA, Utilizări ale verbului copulativ a fi la modurile nepersonale, în “Limbă și literatura română”, București, an XIX, nr. 4, 1990, p. 7-9. [56] ȘERBAN, SERGIU, Test formativ. Propoziția, Ateneu, 27, nr. 9, 1990, 11. [57] TOMA, ELENA, Paronimia, sursă a unor greșeli de limbă, în “Limbă și literatură”, București
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
1993. Rezolvări și îndrumări, Forum, 35, nr. 5-6, 1993, 93-120 [cu 4 sch. Și 1 tab.]. [105] IVĂNUȘ, ZOE VIORICA, Strategii ale dezvoltării vorbirii. Educarea vorbirii corecte și clare, Tribînv, 4, nr. 12, 1993, 6. [106] JĂMNEALĂ, AUREL. Personal, impersonal, nepersonal. în: ConvDid, 4, nr. 11, 1993, p. 55-58. [107] JELA, DOINA, Indeterminările textuale și investirea imaginativă în lectura școlară, BuIIȘD Constanța, 3, 1990, 65-69. [108] JIGĂU, MIHAI, Copiii supradotați și învățarea precoce a lecturii. în: RPed, 42, nr. 47, 1993
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pronominale și, mai rar, adverbiale: necesar tuturor, „Doritor ca o femeie și viclean ca un copil.” (M. Eminescu, I, p. 80), negru pe dinafară. Ca termen dependent, adjectivul determină substantive: „Cu libertăți imaginare ne-îngânăm.” (L. Blaga, p. 271), pronume (nepersonale; rar): „Îl vreau pe acesta albastru”, verbe (rar): „Din roșie am făcut-o maro.”, sau concomitent substantivul (pronumele) și verbul: „Dan se simțea bolnav.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 60) Prin intermediul relației de dependență, adjectivul realizează trei funcții sintactice: • atribut
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pronume este fixată de specificul raportului de substituție și, în legătură cu acesta, de structura specifică a constantei semantice. În desfășurarea raportului semantic, pronumele personal dezvoltă două modalități de reprezentare, una proprie (stă pentru substantiv) și alta comună cu a celorlalte pronume nepersonale (stă în locul substantivelor). Prima modalitate este specifică pronumelor eu, tu, noi și voi, cea de a doua caracterizează pronumele el, ea, ei, ele ș.a. Pronumele eu și tu stau pentru substantive în sensul că substantivele pe care le înlocuiesc nu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
num\rului" Opoziția de număr prezintă trăsături distinctive și sub aspect semantic și sub aspectul expresiei. Sub aspectul conținutului semantic, opoziția de număr se deosebește la unele pronume personale de aceeași opoziție categorială din flexiunea substantivului sau din flexiunea pronumelor nepersonale. Prezintă aceeași desfășurare semantică din flexiunea substantivului pronumele de persoana a III-a. La aceste pronume (și la cele grupate cu ele: dânsul, dânsa, însul, însa), opoziția de număr ea/ele corespunde, de exemplu, opoziției stea/stele, în sensul că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a, dacă aparține domeniului uman: „Veți pleca acolo imediat voi doi, tu și fratele tău; el te așteaptă în fața școlii.” La persoana a III-a, feminin, opoziția singular-plural se dezvoltă ca și în flexiunea substantivului sau în flexiunea pronumelor nepersonale: ea/ele, dânsa/dânsele, (într-)ânsa/(într-)ânsele. La persoana a III-a masculin, însă, pluralul poate corespunde unui singular masculin: el (studentul)/ei (studenții), dânsul/dânșii, (într-)ânsul/(într-)ânșii, dar poate fi și expresie-sinteză a unui singular masculin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
p. 119), „Ce frumoasă, ce nebună/ E albastra-mi dulce floare.” (Ibidem, p. 55), „Cu farmecul luminii reci/ Gândirile străbate-mi.”( Ibidem, p. 179) * Prin bogăția flexiunii cazuale, pronumele personal se distinge atât de substantiv, cât și de celelalte pronume nepersonale. Pronumele personal se caracterizează prin paradigma completă a categoriei cazului, cu unele deosebiri de la o persoană la alta, iar la cazuri oblice prezintă mai multe forme și variante contextuale, depinzând de modul concret de realizare a diferitelor funcții sintactice sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
persoanele I și a II-a, pe de o parte, și persoana a III-a, pe de alta. Pronumele de persoana a III-a, masculin și feminin, singular și plural, prezintă similitudini maxime cu genitivul substantivului și cu genitivul pronumelor nepersonale: • intră în omonimie cu dativul: casa lui, ei/âi ofer lui, ei; în juru-i/i-am spus lui, ei, casa lor/le-am spus lor; • este indiferent la tipul de recțiune, care poate fi substantivală: casa lui(ei) sau prepozițională
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și genitivul de dativ în același mod ca și în cazul pronumelui el, ea: dânsul/(pe) dânsul ș.a.m.d. SINTAXA PRONUMELUI PERSONALTC "SINTAXA PRONUMELUI PERSONAL" Două sunt trăsăturile sintactice distinctive ale pronumelui personal neutru în raport cu celelalte pronume (personale și nepersonale) și cu substantivul: a. caracterul facultativ al întrebuințării nominativului persoanelor I și a II-a în funcția sintactică de subiect; în consecință, prezența lor marchează stilistic enunțul sintactic: „Voi, pierduți în gânduri sunte, convorbeați cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
forma neaccentuată rămâne subînțeleasă odată cu verbul predicat: - M-ai văzut pe mine?/ - Da, pe tine. Întrebuințarea formelor neaccentuate de dativ și acuzativ este obligatorie și în unele contexte în care complementul, direct sau indirect, se realizează prin substantive sau pronume nepersonale; gradul de obligativitate depinde de topica substantivului (pronumelui nepersonal), natura substantivului, gradul de determinare a substantivului. Se reiau sau se anticipă prin forma neaccentuată a pronumelor: • substantivele care preced verbul regent și sunt determinate prin articol definit: Cartea n-am
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
văzut pe mine?/ - Da, pe tine. Întrebuințarea formelor neaccentuate de dativ și acuzativ este obligatorie și în unele contexte în care complementul, direct sau indirect, se realizează prin substantive sau pronume nepersonale; gradul de obligativitate depinde de topica substantivului (pronumelui nepersonal), natura substantivului, gradul de determinare a substantivului. Se reiau sau se anticipă prin forma neaccentuată a pronumelor: • substantivele care preced verbul regent și sunt determinate prin articol definit: Cartea n-am mai găsit-o. vs N-am mai găsit cartea
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, I, p. 177) sau intră, ca nume predicativ, în alcătuirea predicatului analitic: „Căci tu - tu ești el.” (Ibidem, p. 41) În dezvoltarea relației de dependență, ocupă de regulă poziția de determinant, realizând toate funcțiile sintactice ale substantivului (și pronumelor nepersonale): • complement direct: „Mai aminti-mă-va un trecător/Vreunui străin, sub ceasul lor?” (L.Blaga, p. 224); • complement indirect: „Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.” (M.Eminescu, I, p. 203), „De câte ori, iubito, de noi mi-aduc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
III-a de un substantiv: Ea cântă ® Mona cântă, dar nu și Mona se piaptănă ® Mona piaptănă (pe) Mona. Pronumele reflexiv se caracterizează prin trăsătura semantică ‘reflexivitate’. Prin aceasta, el se impune ca un coreferent al unui pronume personal sau nepersonal sau al unui substantiv; este ipostaza de obiect (direct sau indirect) al verbului pentru care pronumele ‘prim’ sau substantivul în nominativ (rămas adesea neexprimat sintactic) este ipostaza de subiect: „Tu așează-te deoparte,/Regăsindu-te pe tine,/ Când cu zgomote
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nivele: • un nivel lexico-gramatical, rezultând din situarea posesorului în opoziția singularitate-pluralitate: al meu/al nostru; • un nivel gramatical, rezultând din situarea sintagmei globale în opoziția singularitate-pluralitate: al meu/ai mei;al nostru/ai noștri. Ca și celelalte pronume, personale sau nepersonale, datorită trăsăturii semantice + uman, categoria genului se realizează la pronumele posesive în doi termeni corelativi: masculin-feminin: al meu/a mea, al nostru/a noastră. În planul expresiei, opoziția se realizează la nivelul ambilor constituenți ai sintagmei, prin dezinențe, variabile totodată
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relații de dependență, unde ocupă poziția de determinant și realizează funcția sintactică de atribut: „Pe urmele mele coapte/moartea își pune sărutul galben/și nici un cântec nu mă îndeamnă/să fiu încă o dată.” (L. Blaga p. 128) PRONUMELE NEPERSONALETC "PRONUMELE NEPERSONALE" Pronumele nepersonale sunt pronume care nu cunosc persoana, nici ca trăsătură semantic-lexicală, nici ca trăsătură semantic-gramaticală. Între ele, unele pronume prezintă în planul lor semantic trăsături rezultând din raportarea la protagoniștii actului comunicării, pentru altele, însă, această raportare este nepertinentă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]