64 matches
-
țăranii umblau înșirați în lungul drumului, călcând voinicește, iar lanul de grâu de alături era uscat și întins, cât vedeai cu ochii. În spatele lor, cerul începea să se lumineze. Noi aveam să fim în oraș abia peste două ceasuri. Drumul nepietruit era presărat cu gropi, iar boul se mișca lenevos și n-avea chef să le ocolească. Dacă ne apropiam de vreo groapă, taică-meu strângea frâul, cobora din căruță, vorbea cu boul, îl trăgea într-o parte și apoi înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
târziu, drumul cu gropi s-a sfârșit. Începea o șosea națională. Știi, pe aceea o folosiseră nemții cu zece ani înainte, în al doilea război mondial, mai întâi în direcția est și la sfârșit înapoi, către casă. În locul unde drumul nepietruit întâlnea șoseaua, acolo cotiseră. Veniseră de la stânga, la întretăiere o luaseră la dreapta și, câțiva kilometri mai departe, intraseră în sat. Îmi aduc încă bine aminte, ca un copil ce eram, îmi făceam de joacă în băltoacele din urmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
tristețe.” „Așa ca mamei, când ne-a condus la plecare și a rămas singură pe peron?” „Întocmai așa... Ei, și căruța a intrat pe șosea”, a continuat tata, „iar boul nostru a trebuit să tragă din toate puterile, fiindcă drumul nepietruit se termina cu o pantă. Apoi am luat-o la dreapta. În depărtare se zăreau alte lanuri de grâu, erau galbene sau de un galben bătând spre brun și pe margini năpădeau buruienile. Se luminase îndeajuns, puteai vedea limpede culorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mergeam regulat acolo. Deci duminica era zi de scăldat pentru orășeni, iar țăranii aveau grijă să-și țină vacile departe de noi și să le adape în josul râului. La marginea satului, coloana de automobile cotea la stânga, intrând pe un drum nepietruit, trecea pe lângă două gospodării țărănești, apoi motoarele se opreau. Bărbații își împingeau mașinile pe ultimii metri, femeile se plângeau de caniculă și de gălăgia copiilor; le puneau celor mici pălăriuțe de soare pe cap și îi luau de mână, bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu am trecut în dreapta, ca să pot urca treptele sprijinindu-mă de balustradă. Apoi am intrat într-un cartier unde casele erau scunde și aveau acoperișuri de țiglă roșie. În dosul intrărilor se aflau curți micuțe și străzile erau în parte nepietruite. „Alin?” „Da.” „Alin, povestește-mi ceva despre America.” Mergeam alături, mână în mână, iar mâna pe care o țineam într-a mea nu era aceea a tatei, ca odinioară la Veneția. Sau la Roma. Sau la New York. Și mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
turnurile îndepărtate ale orașului. La început, au mai existat încercări de a continua învățământul școlar, dar, din cauză că erau prea des întrerupte de exercițiile de luptă, profesorii, în majoritatea lor fragili, din cauză că erau în vârstă, nu-și permiteau să parcurgă drumul nepietruit, pe solul nisipos, până la bateria noastră. Până la urmă ne-au luat în serios. Șase guri de foc, dispozitivul de comandă, trebuiau îndreptate spre țintă. Instruiți corespunzător pe aparatură militară puteam să fim utili și - dacă avea să se ajungă acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Iancu mai avea de mers încă 40 kilometri până în Enichioi, o comună foarte mare cu po pulație bulgară, iar eu în comuna Galilești, tot mare, mare ca și drojdia speranțelor noastre, cu ucrainieni harnici și gospodari . Nu înghețase, iar drumurile nepietruite făceau ca roțile căruțelor să intre în noroi până la butuc. Eu aș fi putut merge cu vaporul până la Vâlcov, Veneția Românească, iar de acolo pe mare cu caiacul până la Galilești, dar era prea complicat și trebuia ca împreună cu Iancu să
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
mă simt Un înger printre stele, Eu n-am de gând să mai încerc, Să sting două candele ...! În lumea mea cu Dumnezeu Am numai zile bune. {i stau și mă întreb mereu Cum de-i atâta lume ... Cărarea mea nepietruită Mă poartă undeva {i nu mă ntreb nelămurită Dacă-i mai bine-așa ...! Eu știu și simt necontenit O energie nouă {i nu mai sunt descumpănit În astă, lume nouă ... De ură neagră și nevoi Nu mă mai leagă simțul
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
cum flutura coama nocturnă. — Să-mi faci o vizită, dulcissime? — E pe-acolo o școală specială. O știi, nu? — O fi. Nu-s atentă la școli... — Între blocuri. Se coboară de la intersecție până la un fel de scuar. Un drum încă nepietruit, mai de șantier, așa mi s-a spus. O Alimentara mare, un centru de sifoane. Apoi la dreapta, până la transformator. De-acolo, o alee cu pomi. În fund, școala. Păi, văd că știi. Alimentara mare tot stă închisă. Apoi, centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
atunci îl vedeau pentru prima dată, jurându-se că în viața vieții lor nu văzuseră un stejar în locul acela, la răscrăcare, cum spuneau ei. Și chiar mă simțeam nespus de singură. Cei doi cățelandri se hârjoneau pe buza Dunării. Cheiul, nepietruit acum, mâncat de ploi, se afunda lin în apă. Cățelandrii îi urmăriseră de la stână și acum, cu pași împleticiți, se alergau pe buza apei. Se avântau să intre în luciul nemișcat, aici, între pietroaie, și în aceeași clipă se retrăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cum își clasifică viața însă același gând irepresibil o tulbură adânc. Brusc, într-o buclă, întoarse mașina și hotărâtă trase în parcarea unui motel ce-l bănuise de departe ca o frontieră, având la o extremitate intersecția mai multor trasee nepietruite, limitând astfel șoseaua. S-au trezit în vecinătatea nemărginirii deșertice a oceanului și-n zgomotul asurzitor al valurilor. Atunci se întâmplă ceva straniu... o văpaie cu-n uruit își focaliză și spulberă spiritul până se unificară. Au rămas două schelete
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Herdelea. Toate bune pe aici? ― Toate, conașule, și sănătate! ― Ei, dă-le drumul! Un țâțâit energic, și caii porniră atât de brusc, că băiețandrul de lângă vizitiu se îndoi de spate. Din dosul gării, brișcă, după câțiva pași, coti pe drumul nepietruit care taie câmpia curmeziș până la Curteanca. Drept înainte, în zarea plumburie, satul se zugrăvea ca un mușuroi uriaș, crescut cu bălării. Pe de lături, de jur împrejur, miriștea arămie se întindea nesfârșită, tăcută și netedă. Numai ici-colo poposeau cârduri de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
diferențe culturale sau istorice ci pur și simplu prin diferențele între cele două medii de rezidență, între sat și oraș ca tipuri de comunitate. Pe ansamblu, infrastructura rurală este puternic deficitară și slabă calitativ. Aproximativ 90% din drumurile comunale sunt nepietruite și peste 80% din localități nu beneficiază de apă curentă, canalizare sau gaze naturale. În aceste condiții, doar cca 13% din locuințe sunt dotate cu baie și 2% au încălzire centrală. Toate acestea arată că în mediul rural dimensiunea excluziunii
[Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
exponențială, specifică și o "memorie colectivă", care "traduce" sentimentul continuității istorice într-o formă de viață austeră, în spiritul naturii și al mentalității populare: "prelungirea trecutului o concepea nu numai în păstrarea pietrelor și bisericilor, ci și a hârtoapelor uliților nepietruite și în mărginirea nevoilor și plăcerilor vieții la un strict necesar...". Reveria dizolvă, astfel, "personalitatea" individuală (tot așa cum "natura" face inutilă "civilizația") și incită la euforia transferului afectiv: "în cei doi ani ai vieții lui ieșene, mai băștinaș decât localnicii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]