66 matches
-
vrut și încă vrerea-mi este neclintită, Să fim un dor ce-n două trupuri se împarte, Și de-mi va fi mplinită ruga mea șoptită, Nimic și nimeni nu ne va putea desparte. Introspecție Când pleoapele grele de lacrimi neplânse Striveau între gene tristeți de-altădată, Privirea-mi zâmbea, căci lumina răsfrânse Iubirea ce-n suflet fusese brodată. Era un izvor de splendoare-n speranța Născută în clipa iertării divine. Atunci am știut cine poartă balanța Și judecă singur ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
vol. II, Mari scriitori români, pag . 135 . DUȘMANCELE ( fragment ) Las‐ ochii mamă, las‐ să plângă Tu‐n leagăn, tot cu mâna stângă 108 Mi‐ai dat să sug, de‐aceea sunt nătângă! Dar n‐am pus doară, jurământ Să merg neplânsă în mormânt! Nu plâng că‐ mi e de Lună teamă; De ciudă plâng eu mama, MAMĂ. Cuvântul ei, nu‐l iau în seamă Dar mi‐ e rușine și mi‐e greu Că scoală satu‐ n capul meu. Auzi tu, mamă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ieși glonț și se duse să plîngă În bucătărie. Nilda nu putu suporta nici ea, ieși și-i trimise În locul ei pe majordomi. Julius simți o mare ușurare cînd Îi văzu intrînd pe cei doi majordomi, zîmbitori și cu fețele neplînse. Sosi Îndată și Carlos cu o sticluță cu calmante, medicul spusese să recurgă la ele În caz de nevoie. — Ia să vedem, Julián... Carlos avea dreptate: a doua zi s-a trezit liniștit, dormise bine. Se simțea foarte bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în cosițe aurii ale nemărginitului. Nu aruncam nimic în uitare, în neant, ci continuam să duc mai departe mii de povești fără sfârșit. Îngerii poveștilor, admirând munca mea îmi arătară râul de lacrimi. Și eu simțeam că am aripi din neplânse picături, gheața sufletului ce se topește. Priveam cum zânele zării plângeau în raze de suflet și vedeam cum lacrimă cu lacrimă se făcea oceanul. Simțeam o tăcere melancolică și încă parcă o simt căci trecutul se creează odată cu povestea. Ajunsă
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dureros al dragostei. Întreaga poezie a vocilor lăuntrice se reduce la imposibilitatea de-a separa dorul de viață de dorul de moarte. Speranțele sânt cuiburi fragede de sfârșituri. A trăi și a muri: două semne pentru aceeași închipuire. Toate lacrimile neplânse mi s-au vărsat în sânge. Și eu nu m-am născut pentru atâtea mări și nici pentru atât amar. Nu găsesc cheia la acest fapt; în bucuria inspirată repetăm pe Dumnezeu, iar în tristețe rămânem cu cenușa propriei substanțe
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
virtutea să-nvingă viciul... învinsu-l-a vrodată? Cînd? Pe teatru, pe scenă cu virtutea {EminescuOpVII 193} nu în viața practică, unde-ți trebuie mișelie ca să nu mori de foame, și părerea, numai părerea omului onest ca să mori fericit și neplâns de cei ce rămân în urmă... mai ales dacă lași avere. O! am văzut scene unde mama ascunde testamentul tatălui în sânul ei, de frica fiilor ei, ce, aproape cu cadavrul nenmormîntat încă, caută cu ochiri umede, însă de șarpe
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
imbold prigonirii lui Oreste. Hecuba lui Euripide se deschide, în prolog, cu apariția fantomei solitare a lui Polidoros, umbră ce rătăcește în apropierea țărmului mării, dublu al unui cadavru azvârlit în valuri și purtat de ele de colo până colo, „neplâns și neîngropat” - psyche care, părăsind învelișul trupului, plutește de trei zile în aer, trecând mereu în zbor pe deasupra mamei sale, căreia i se arătase mai înainte în vis. El se retrage la sosirea Hecubei, iar femeia intră în spațiul tragediei
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
sonete Închinate autorului de Mihai Rădulescu, Ramida, București, Majadahonda, 1996. Petrișor, Marcel, Fortul 13 Jilava. Convorbiri din detenție. Memorii I, Meridiane, București, 1991. Petrișor, Marcel, Secretul Fortului 13. Reeducări și execuții. Memorii II, Timpul, Iași, 1994. Rădulescu, Mihai, Casa lacrimilor neplînse. Martor al acuzării În procesul „reeducatorilor”, Ramida, București, 1993. Rădulescu, Mihai, Istoria literaturii române de detenție. Memorialistica reeducărilor (vol. I), prefață de Nicolae Balotă; Mărturisirea colaborării (vol. II), Ramida, București, 1998. Timaru, Mihai, Amintiri de la Gherla, Editura de Vest, Timișoara
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
nume: li zice năsdrăvan. La gânduri uriașe a lor minte asudă, Da oamenii-i înconjor și nu vor să-i audă. Deși rari și puțini-s, lumea nu va să-i vază, Viața lor e luptă, când mor se duc neplânși. Ei n-au avut la leagăn un blând înger de pază Și-a lor ochi de durere sunt turbure, și stinși; {EminescuOpIV 161} Dară deși blânzi îngeri își varsă a lor raze În sufletul lor, totuși ei mari îs și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
oameni parc-o ladă. O ladă nu-i - este o raclă, N-urmează nime - nici o faclă Și nici un preot - lângă templu Ei trec cu grabă făr-exemplu. Cine-a murit? - nu știe nime. E-un sinucid? - s-a stins în lume Neplâns, necunoscut și făr să știi Nici c-a trăit și nici cine-i. {EminescuOpIV 498} A fost un medic de sărmani. Sărman el singur, plin de ani. În chilioara lui retras Da sfatul lui cu dulce glas. Trăia din scris
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acum nu sunt pe-atât de trist cum ar trebui să fie un fiu la moartea tatălui său, căci părintele Ioan mi-a fost, îmi este încă, Vino, te cheamă! Vocea lui Theo în spatele meu, îmi întorc spre el ochii neplânși și zâmbesc năuc, De ce? îl întreb, dar el înțelege altfel sensul întrebării mele, îmi mângâie părul și mă ajută să mă ridic, întrebarea îmi era adresată mie, n-avea câtuși de puțin o destinație impersonală, De ce nu sunt zdrobit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cenușiu al dorului de casă se așază pe paturile din dormitor, scoate la iveală caietul lui cenușiu de socoteli și carnetul cenușiu din buzunar și numără cu o mutră posomorâtă lacrimile copiilor din jur, pe cele plânse și pe cele neplânse“. Dar până la răsăritul soarelui, dorul e dat uitării și-ncepe povestea. O poveste tare încurcată și complicată, despre două fetițe. Una e sufletul taberei de la Movila Iazului. Are nouă ani, e toată numai bucle și năstrușnicii și-o cheamă Luise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
existențial din care moartea nu-i poate elibera, așa că se caută adevărata Moarte, distrugerea supremă, trecerea definitivă în neant ("După o moarte - după încă o moarte - am văzut/ Dinspre cer îngerii coborând/ Cu lumina tulbure a ochilor mergeau prin ceață neplânși./ Rătăceau prin cetăți/ Cu buzele arse de foamea stelelor.../ În obrajii crispați am citit deznădejde -/ Deznădejdea celor ce nu mai cred în nimic", Îngerii). Procesiunea lor reflectă o reacție a mentalului colectiv înfiorat de dispariția idealului. Repetiția imperfectului verbului "a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
închega precum "forma din aburi", figură inconsistentă a inaparentului, întrezărită prin breșa deschisă între începutul incandescent al nesfârșirii și posibilul baptismal al veșnicului reînceput: "focul care mă va-ncheia se află în cer/ roua care mă va boteza e încă neplânsă". In-formarea semnificabilului care se rostește este o lentă pășire în ființă, trudnica înaintare a formei spre desăvârșire. Dacă forma absolută vine ca o pierdere, aceasta pentru că, pe măsură ce ea ajunge la desăvârșirea ființei poetice, imaginea pe care o propune se conturează
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
proprii stranii, Asena, Elra, Iwa, Maria-Maria, Eumene, Romola, și trăiește într-un mediu noros, populat cu heruvimi și îngeri: După o moarte - după încă o moarte - am văzut Dinspre cer îngeri coborând, Cu lumina tulbure a ochilor mergeau prin ceață neplânși. Erau mai mulți decât roua - Erau prea mulți pentru un drum. Halucinația, la "ora fantastică", e regimul său normal: O simțeam printre degete, în inimă, pe gene, Când venea în odaie la mine, seara, Răsturnîndu-se pe masa de lucru, alene
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Se pare ca unul dintre factorii determinanți ai mutării definitive la Monaco a fost o încercare de răpire a băiatului, numit Paolo-Andrea, la Roma. Burgess a scris odată: "Voi muri undeva pe tărâmuri mediterannene, cu o eulogie imprecisă în "Nice-Matin", neplâns, în curând uitat." De fapt el va muri în țara natală. S-a întors la Twickenham, o suburbie externă a Londrei, unde avea o casă, să moară pe 22 noiembrie, 1993. Avea 76 de ani. Moartea sa (cauzată de un
Anthony Burgess () [Corola-website/Science/299222_a_300551]