69 matches
-
în casa de suflet, doar iarna va mai fi de crezare... primăverile se vor ascunde în suflet, verile-ți vor rodi în tine, iar toamnele se vor încununa de întâmplarea din urmă și va sfărși ca o poveste spusă unei nepoțele, care va privi atunci și ea, iarna prin fereastră, cu mai multă încredere... și-n toata vremea aceasta, printre strigătul liniștit al scânteilor ce sar din lemne, se aude parca din altă lume o voce gravă, șigură și domoală care
IARNĂ DE-ACUM SAU DE DEMULT de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377063_a_378392]
-
Manuscris > Amintiri > BUNICUL ȘI... PUTEREA UNEI NUCI Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nu știu dacă apelativul “Bunicule!” are aceeași rezonanță în ființa celor care receptează îngereștile voci ale nepoțeilor sau nepoțelelor, comparativ cu emoția care mă coplesește pe mine când sunt strigat cu acest cuvânt menit a săgeta inimile cele excluse de la alte dulci alinări. Interesant, îmi zic adesea, cum îi este dat omului să aibă bucurii revelatoare pentru fiecare etapă
BUNICUL ŞI... PUTEREA UNEI NUCI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377901_a_379230]
-
dar ”nenii” și ”tanțele’’ nu mă ajută prea mult de a ajunge la urechile lor aceste cântece. O deosebită plăcere o am de la oamenii în etate, ce vin pe scenele din timpul diferitelor festivaluri artistice pentru amatori, aducând nepoțeii și nepoțelele lor ținându-i de mânuțe. Primii întineresc prin empatie, iar micuții se maturizează pe lângă bunii lor. Fericirea îi cuprinde atunci pe toți aceia din ambele extreme ale vieții. Pentru mine este o mare bucurie de a fi în juriu la
ŞI MAREA ONOARE AVUTĂ PENTRU INTERVIU ! de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371563_a_372892]
-
meu, adică ce rival? Pe bărbatul nevestei lui eram să-l omor de nu era femeia mai cu minte decât mine și nu-mi zicea să mă duc naibei...... (s-apropie de piano ) Un piano Bosendorfer... note... A Emmei, a nepoțelei mele, pe care n-am văzut-o de 10 ani... adică cu ce drept "nepoată", ce fel de nepoată... Pentru că mă-namorasem până peste urechi de cocheta de mumă-sa? // Asta nu va să zică // defel că mi-e nepoată... // A, ce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Farmacia verde, miracolul vindecării”. În toată această perioadă, de luptă a mea cu boala și suferința, nu am primit ajutor de la nimeni, nici de la medici, nici de la membrii familiei. În familie, făceam aceleași treburi: aprovizionare, menaj și supravegherea ocazională a nepoțelei mele. Dar utilizam orice moment liber pentru a mă trata. Și rezultatele nu au întârziat să apară. COMPRESELE CU VARZĂ Luam frunze de varză albă, crudă, proaspătă, le striveam cu plăcintarul de lemn, pe un fund de lemn, le puneam
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
bunica s-a trezit și s-a uitat la mine fix, eu i-am zis, săru’ mâna bunico, ia te uită, tu ești, a întrebat ea, de parcă nu m-ar fi recunoscut, după care mi-a spus repede, vino-ncoa, nepoțele, și mi-a întins mâna, o ținea țeapănă, ca-n filme, când femeile își întind mâna să le fie sărutată, nu știam ce să fac, m-am dus la ea, i-am apucat-o cu dreapta, cum am văzut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cu paltonul pe tine. Cu pălăria sau șapca pe cap, cu pantofii În picioare. Chiar Înainte de a fi fost mutat de la reanimare, m‑am dat jos din pat, sub impresia că mă aflu În New Hampshire și că una dintre nepoțelele mele schia În jurul casei. Eram supărat pe părinții ei pentru că o aduseseră Înăuntru să‑și vadă bunicul. Era o dimineață de iarnă, sau așa mi se părea mie. De fapt, trebuie să fi fost miezul nopții, dar soarele făcea zăpada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bună. CÎmpul roditor se deschide În odaia bine pregătită de iarnă: soba ce duduie, lemnele ce trosnesc, ceaiul aromat, cățeii simpatici, jucăuși. „Iată-mă - scrie poetul amicului Ion Ghica - În sfîrșit, la mine acasă, printre ai mei, dintre care două nepoțele și patru căței, care mă sărbătoresc și mă amețesc cu ciripitul și lătratul lor. Mi-am găsit căsuța căptușită pentru iarnă, grație prevederii Paulinei, și biroul meu renovat, numai Îndemnuri de lucru! De aceea, ca un om cuprins de o
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Săriți!" și ei sar. Acesta pare un simplu test de exercitare a puterii, dar lucrurile nu sunt atât de simple precum par la prima vedere. Dar dacă celor cărora le dați porunca le place deja să sară, așa cum le place nepoțelelor mele? Atunci când măsurăm puterea în funcție de schimbarea comportamentului celorlalți, se cuvine mai întâi să cunoaștem preferințele acestora. Altfel s-ar putea să ne înșelăm în privința puterii noastre, asemenea cocoșului care crede că face să răsară soarele cu cântatul lui. Iar dacă
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
2 iulie 1977; Zalina - Gabriela 22 august 1978; Emanuel 29 iulie 1988. Sunt foarte mulțumit de copii pentru că au fost ascultători, și-au făcut un rost în viață, fetele fiind profesoare, iar băiatul economist (ASE București, actual masterand). Am două nepoțele ca două floricele: Alexia Dora și Maria Theodora. Actual în 2011 urmez cursul vieții alături de Coca și așteptăm cu drag vizita copiilor noștri și vizita vechilor prieteni la casa noastră din Podu Turcului. 36. Hristache POPA (†) învățătorul satului Născut în
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
pă unde să scot cămașa: don Wenceslao Îmi turuia vorbe coapte, despre orizontu lui ieconomic, iar io-l vedeam cu sufletu la dușamea, că mai jos nu să putea. După o săptămână, când să cumpăr nește roscas dă mălai pentru nepoțelele lu don Margulis, ăl de ține șpițerie În Burzaco, care tomna ieșeam cu pachețelu propiu și personal dân Baru dă pă Constitución, am avut plăcerea să-l pescuiesc pă don Wenceslao că dădea gata o huidumă dă tortilla quemada de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
că din oglindă, mă privește uimită o duduie îmbrăcată în pijamale și purtând sandale cu ștrasuri..stropite cu câțiva stropi de noroi. Înțeleg pe loc apostrofările din 'market' și mă prăvălesc pe fotoliu în hohote nestăvilite, sub privirea mirată a nepoțelei mele care mi se alătură pe dată iar râsul inundă încăperea preț de câteva minute, acompaniat de ropotul ploii demențiale.. Mama Senciuc Încă de pe la sfârșitul lui cireșar, parcă ne dădeam întâlnire, în cimitirul evreiesc aflat la capătul străzii Broșteni, din
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
acum, a emite acțiile acestor întreprinderi și a le specula la bursă și societatea va fi cu atât mai periculoasă cu cât mai puternică va fi. Acțiile acestor bănci ar avea ca și titlurile Companiei Indiilor, copilițe și {EminescuOpXII 480} nepoțele (filles et petites filles ) în acțiile unor întreprinderi la noroc, până ce într-o bună dimineață întreprinderile debitoare și Creditul Mobiliar creditor s-ar cufunda cu toate în aceeași prăpastie. ["FĂRĂ ÎNDOIALĂ... "] 2264 Fără îndoială - zice Courcelle-Seneuil - poți arunca în public
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
a adus înapoi după 24 de ore. În locul meu a fost trimis altcineva, de mine simțindu-se mai multă nevoie aici unde sunt. Ce bucurie pe mine la primirea vestei de reîntoarcere. Ce bucurie pe gazdă când m-am întors! Nepoțelele aproape picau de bucurie că le-a venit Unchiul care să le dea sfaturi. Așa manifestare de bucurie nu am văzut decât pentru cineva prea apropiat. Desigur, și tu erai tristă gândindu-te că plecai în necunoscut, deși știai că
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cu mine singuri, căci, după cum ți-am mai spus, amândoi fiii noștri sunt în Africa. Cel mare predă la Institutul politehnic din Constantine în Algeria, iar al doilea predă la un liceu industrial din Rabat în Maroc. Și scumpele mele nepoțele, care erau nedespărțite de noi, sunt cu părinții lor acolo. Ne duc ele dorul, dar și nouă ne e tare dor de ele. De abia prin iulie-august o să le vedem. Trebuie să știi Alecule, noi venim la Bârlad, eu cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
după aceea „la Hațeg, la cumnata pentru altă o săptămână”, iar când s-au întors acasă le-au sosit copiii din Africa și de atunci, din 18 iulie, ei sunt „foarte ocupați cu ei, mai cu seamă de cele două nepoțele care, vedeți dumneavoastră, nu se împacă între ele ca două surori iar toate ponoasele le tragem noi, cu plăcere, ca bunicii care își adoră nepoții”. Între timp, tot el spunea, „s-a mai plimbat” cu fiul său de vreo trei
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
pruncului care îi murise. Își aminti cum îi ținuse mânuțele mici întrale ei, cum i se rupea sufletul de atâtea ori când nu îl putea opri din plâns, după ce îi aplica tratamentul injectabil cu antibiotice. Își aminti de cele trei nepoțele, Doina, Luciana și Aura când veneau pe rând aducându-i mâncare în fiecare zi, încât o copleșea rușinea. Trecuse prin minte totul, fără a omite nici cele mai mici detalii. Trecuseră opt luni de zile de când îi murise copilul iar
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
dorita alianță matrimonială - cu Virgil Ierunca, împlinind astfel previziunea mamei ei: „sunt sigură că alegerea ta are să fie perfectă, ca perfecțiune umană și morală“. De acum, mama nu mai avea decât să preseze pentru „obținerea“ unui nepot sau a unei nepoțele - dar „parlamentările“ cu Monica Lovinescu, spre deosebire de cele purtate cu ani în urmă cu E. Lovinescu, au fost sortite nesfârșitelor amânări și, în final, eșecului. În vara lui 1955, Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu a mers la Lădești, la părinții ginerelui ei. În
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
tu, Marie, e bun ce aveți voi dar astea sunt aduse din livada bunicilor de la Cursești și au gustul lor mai altfel, mai ales că sunt date de bunica lor cu drag, spuse bătrâna, mângâind cu dragoste părul mătăsos al nepoțelei ce se cuibărise lângă ea. Se auzi ușa camerei „de din jos”, Maria ieși să vadă ce este iar frate-su îi spuse: − Apăi, Marie, noi ne ducem oleacă prin târg, la fierar și pe la prăvăliile negustorilor. Ne întoarcem mai
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]