166 matches
-
nepolari sunt eficienți pentru a adsorbi solute nepolare din solvenți polari. Ei sunt utilizați pentru concentrarea steroizilor, enzimelor, aminoacizilor, polipeptidelor, proteinelor, etc. Un adsorbant polar, poate adsorbi solute nepolare din sisteme apoase și poate deasemeni, adsorbi solute polare din solvenți nepolari. Mecanismul exact al adsorbției, depinde de balanța “hidrofilichidrofobic” dintre solut și solvent. Pentru elucidarea mecanismului se utilizează echilibrele de adsorbție, dar eficiența unui adsorbant se stabilește în urma experimentărilor pe coloană ( dinamic) acestea fiind recomandate pentru stabilirea capacității de reținere cât
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
echilibrele de adsorbție, dar eficiența unui adsorbant se stabilește în urma experimentărilor pe coloană ( dinamic) acestea fiind recomandate pentru stabilirea capacității de reținere cât si pentru regenerări (spălări). Un adsorbant polar este recomandat să lucreze atât în soluții polare cât și nepolare (adsorbția din soluția apoasă crește cu creșterea catenei și descrește cu solubilitatea substanței de reținut). Reținerea moleculelor pe suprafața adsorbanților se face prin legături slabe de tip Van der Waals. Din cauză că forțele de legătură de acest tip sunt mai slabe
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
activ, deși acesta are o suprafață foarte mare (cca 1050 mp/g). Tratarea apelor industriale de la industria textilă. Majoritatea intreprinderilor textile deversează ape reziduale care conțin coloranți. Aceștia sunt vizibili și constituie o problemă serioasă a tratamentului apelor. Adsorbanții reticulați nepolari adsorb efectiv majoritatea coloranților din soluțiile neapoase. Din datele experimentale s-a constatat ca o regulă generală că adsorbanții care au cea mai mare afinitate pentru coloranți vor fi cei mai activi în adsorbția componentei colorate. În schimb cedarea colorantului
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
etc., cu rezultate foarte bune. Prepararea adsorbanților polari pe bază de esteri metacrilici, utilizați drept suporturi polare pentru reținerea fenolului, separării cromatografice în industria chimică și farmaceutică s-a dovedit a fi mult mai utilă comparativ cu (co)polimerii reticulați nepolari, pe bază de stiren-divinilbenzen care au o selectivitate mică. Întrebuințarea unor monomeri polari conduce la structuri macromoleculare cu o anumită polaritate, care poate juca un rol important în procesul de adsorbție /72/. Utilizarea unor anumite combinații de monomeri și agenți
(Co)polimeri reticulaţi obţinuti prin polimerizare în suspensie by Cristina Doina Vlad () [Corola-publishinghouse/Science/743_a_1450]
-
resping când distanța dintre ele este prea mică. Se deosebesc trei tipuri de forțe van der Waals: - atracția electrostatică între molecule ce au dipol permanent; - atracția electrostatică între molecule cu dipol indus; - forțe de dispersie London, care apar între molecule nepolare și au un caracter aditiv. Legăturile interionice Forțele dintre ionii cu sarcină diferită sunt de atracție, iar între ionii cu aceeași sarcină sunt de respingere. Ruperea legăturilor ionice necesită o energie mare, din această cauză, punctele de topire și de
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
simpli, poliacizi, perechi ionice formate dintr-un ion complex metalic și un ion reactiv organic etc.; - echilibrul de repartiție: sisteme ideale care permit aplicarea legii lui Nernst, sisteme neideale și mixte; - natura extractanților: sisteme cu: solvenți inerți (extractanți ai speciilor nepolare), extractanți acizi (schimbători cationici), extractanți bazici (solvenți), extractanți complexanți, extractanți ionici etc. PROCEDEE DE EXTRACȚIE După sensul de curgere al lichidului și după principiul de funcționare al instalației, se deosebesc următoarele procedee generale de extracție: 1. Extracția simplă; 2. Extracția
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
inflamabil sau exploziv, este bacteriostatic, inofensiv din punct de vedere fiziologic, nu este periculos pentru mediu și este foarte accesibil. Molecula de dioxid de carbon este perfect simetrică, astfel nu există dipolmoment, astfel se explică puterea de dizolvare pentru substanțele nepolare sau foarte puțin polare. Efecte de modificare Pentru a îmbunătăți solubilitatea unui solut polar în solventul lipofil, dioxidul de carbon, pot fi introduse diverse componente adiționale. Acești solvenți, mai polari, se numesc modificatori sau antrenanți și sunt adăugați în sistem
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
caracteristicile unor sorturi comerciale de celuloză schimbătoare de ioni. Pentru separarea în bune condiții a unor clase de substanțe se aplică impregnarea hârtiei cu lichide sau substanțe solide. Se impregnează hârtia cu soluții tampon, acizi, baze, săruri, lichide polare sau nepolare, cu agenți de complexare, cu agenți de precipitare și cu schimbători de ioni lichizi sau solizi. Impregnarea hârtiei cu o altă fază staționară lărgește posibilitățile de separare a substanțelor anorganice și organice. Hârtiile cele mai utilizate pentru impregnări sunt: Whatman
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
lichidă nemiscibilă cu dizolvantul și care îmbracă un suport inert. Sistemele de analiză pot fi: cu faze normale și faze inverse; - în cazul HPLC cu faze normale, ordinea de eluție arată că, soluții polari eluează mai târziu decât cei lipofilici nepolari. - în cazul HPLC cu faze inverse, separarea moleculelor organice se face în funcție de gradul de hidrofobicitate; de asemenea, există o legătură între gradul de lipofilie și reținerea în coloană Cromatografia prin schimb ionic implică o fază solidă staționară cu grupări anionice
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
CH3SiOOSiR2CH3SiOOSiR2OH3CR1H3CR1 polidimetilsiloxani: R1, R2: CH3 metilfenilsiloxani: raport diferit R2/R1 R1, R2 = CH3 sau R1, C6H6, R2 = CH3 metilcianopropilfenil polisiloxani: R1, R2 = CH3 R1, R2 = C6H6 CN sau: polifenildimetilsiloxan politrifluoropropildimetilsiloxan polidicianolildimetilsiloxan B. Faze pe bază de polietilenglicol: OOOOn C. Faze nepolare SE - 30 - Silicon: maximul operațional de temperatură este 250o C. Separă ca o sită moleculară în ordinea greutății moleculare. Se poate folosi similar ca fază staționară OV - 1. Apiezon L: grăsime hidrocarbonată. Temperatura maximă de lucru 250o C. Foarte utilizat
ANALIZA MEDICAMENTELOR VOLUMUL 1 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/84343_a_85668]
-
etc.). Ea este un bun solvent și pentru substanțele organice polare, mai ales dacă între solvent și solvat se pot forma legături de hidrogen. Se dizolvă în apă zahărul, acidul acetic, alcoolul etilic, glicerina, etc. Uneori apa dizolvă și substanțe nepolare (O2, CO2). Apele naturale - de mare, de izvor, de ploaie, minerale - sunt de fapt soluții rezultate din dizolvarea în apă pură a sărurilor minerale. Consecințele pentru viață sunt mai mult decât evidente. însăși apariția vieții în Oceanul Primar a fost
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
în toate stările de agregare: - substanțe solide, cu legături ionice (săruri, hidroxizi) sau covalente polare (zahăr); - substanțe lichide cu legături covalente polare (HNO3, H2SO4, acid acetic); - substanțe gazoase cu legături covalente polare, (HCl, NH3), slab polare (SO2, CO2) sau chiar nepolare (O2, N2). Apa are capacitatea de a dizolva atât de multe substanțe datorită structurii sale polare care îi permite formarea de interacții cu solvatul. Dizolvarea constă în formarea interacțiilor solvent - solvat (ion-dipol, dipol-dipol) și hidratarea particulelor solvatului, care difuzeaza în
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
Lichidele solubile în apă sunt substanțe covalente polare: HNO3, H2SO4, etc. Multe substanțe organice (acid acetic, acid formic - a cărui soluție de concentrație 40% se numește formol - , alcool etilic, glicerină, etc.) sunt solubile în apă deoarece conțin alături de legături covalente nepolare și legături covalente polare, care vor duce la interacții solvent-solvat de tipul dipol-dipol sau legături de hidrogen. După solubilitatea lor reciprocă, două lichide pot fi: - nemiscibile (apă-mercur, apă-ulei); - parțial miscibile (apă-eter); - complet miscibile (apă-alcool etilic). Miscibilitatea a două lichide este
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
de hidrogen între moleculele de alcool etilic (CH3- CH2-OH) si moleculele de apă. 29 3. Dizolvarea substanțelor gazoase în apă În apă se pot dizolva: - substanțe gazoase cu molecule polare (ex: HCl, NH3); - substanțe gazoase cu molecule slab polare sau nepolare (ex: CO2, O2, N2). Solubilitatea gazelor în apă se exprimă prin volumul de gaz măsurat în condiții normale (00C și 1 atm.) dizolvat într-un litru de apă. Solubilitatea unor gaze exprimată în l gaz dizolvat în 1l apă la
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
concentrat gelatină-apă, la rece, este un gel și nu are existență mobilă. Cele mai cunoscute emulsii sunt de tipul apă-ulei. Ele pot fi stabilizate în prezența unor agenți emulsionanți (săpun, detergenți). Moleculele lor au o extremitate polară hidrofilă și una nepolară, lipofilă. Orientarea moleculelor de săpun într-o emulsie ulei-apă Molecula de sapun Molecul\ de s\pun 33 Laptele este un amestec de apă cu diferite substanțe: - în soluție (glucoză, lactoză, săruri minerale); - în suspensie (ex: caseina care se poate separa
Aplicaţii ale echipamentelor periferice şi de interfaţare om calculator by Dan Marius Dobrea () [Corola-publishinghouse/Science/259_a_528]
-
proporție de 25%, au culori relativ strălucitoare în special în gama nuanțelor de violet, albastru și verde. Substantivitatea sau afinitatea coloranților de dispersie pentru fibrele sintetice este determinată de prezența unor grupări specifice, capabile de a stabili legături polare și nepolare cu substratul textil. Contribuția acestor legături diferă de la o fibră la alta: la un capăt al scării se află polipropilena, care este o fibră hidrofobă și se vopsește cu coloranți hidrofobi, în timp ce la celălalt capăt se află fibrele acrilice, cu
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
5%, materie volatilă 47%, cenușă 12,5%, carbon 37% (Vasanth Kumar și Porkodi, 2009). Rumegușul de molid are o compoziție chimică complexă și conține aproximativ 25% celuloză, 36% lignină și alți componenți, cum ar fi substanțe extractibile (constituenți polari și nepolari) (Simionescu și al., 1989). Lemnul de stejar are aproximativ 38,42% celuloză, 22-32% lignină, 23-29% hemiceluloză și până la 10% substanțe extractibile (Simionescu și al., 1989). Pereții celulari ai rumegușului constau în principal din celuloză și lignină și conțin multe grupări
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
1997). Caracteristicile structurale ale probelor au fost determinate prin izotermele de adsorbție/desorbție completă a benzenului. S-a constatat că modificarea acidă a saponitului generează materiale cu caracteristici structurale de adsorbție îmbunătățite și capacitate de adsorbție superioară pentru molecule mici nepolare. Reținerea colorantului xantenic bazic Rodamina 6G (Teng și Lin, 2006a), a colorantului acid diazo Amido Black 10B (Lin și al., 2004) și a Metil Orange 52 (Teng și Lin, 2006b) pe montmorillonit SAz-1 activat cu HCl a fost studiată în
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
și proprietățile porilor lor. Aria suprafeței specifice a algei neviabile a fost mai mică de 1,0 m2 g-1, comparativ cu 1000 m2 g-1 corespunzătoare cărbunelui activ. Este bine cunoscut că suprafața unică a cărbunelui activ față de alți adsorbenți este nepolară. Este evident faptul că volumul porilor/aria suprafeței particulelor în cazul biosorbentului nu este unul din factorii determinanți pentru reținerea colorantului MG din soluții apoase. Înseamnă că interacțiunea electrostatică între suprafața algei cu încărcare negativă și a adsorbatului cationic cu
Metode neconvenţionale de sorbţie a unor coloranţi by Viorica DULMAN, Simona Maria CUCU-MAN, Rodica MUREŞAN () [Corola-publishinghouse/Science/100974_a_102266]
-
folosite, de exemplu, pentru a detecta prezența stărilor molten globule din structura împachetată a proteinelor sau expunerea spre solvent a suprafețelor apolare din structura acestora. În urma examinării spectrelor fluoroforului. ANS și ale derivaților săi, s-a observat că, în medii nepolare, randamentul cuantic al fluorescenței acestor molecule crește semnificativ, iar spectrul se deplasează spre lungimi undă de emisie mai mici. Aceste efecte se manifestă și în solvenți cu polaritatea scăzută, comparativ cu aceia care au o polaritate semnificativă. Metoda Scatchard pentru
BIOFIZICA ȘI BIOENERGETICA SISTEMELOR VII by Claudia Gabriela Chilom () [Corola-publishinghouse/Science/1580_a_2899]
-
masa molară a substanței. Apa are o căldură de vaporizare foarte mare (540 cal/g) față de alte lichide, deoarece moleculele apei sunt unite prin legături de hidrogen mai puternice decât cele de tip van der Waals care unesc moleculele lichidelor nepolare, de exemplu. 1.1.2.2. Presiunea de vapori a lichidelor Echilibrul lichid vapori La temperaturi constante și mai mici decât temperatura critică, există un interval în care coexistă starea de gaz și de lichid pentru aceeași substanță și în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
ceea ce oferă duritate mică grafitului și proprietatea de clivaj (desprindere în foițe). Rețele atomice mai formează siliciul, germaniul, carbura de siliciu (SiC), sulfura de germaniu (GeS2), azoturile, fosfurile. Rețele moleculare În acest caz, nodurile rețelei cristaline sunt ocupate de molecule nepolare sau polare, mai mult sau mai puțin deformate, în funcție de mărimea momentului dipol (fig. 1.5.). Fig. 1.5. Tipuri de rețele moleculare Forțele ce mențin moleculele în cristal sunt de natură van der Waals, de dispersie în cazul moleculelor nepolare
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
nepolare sau polare, mai mult sau mai puțin deformate, în funcție de mărimea momentului dipol (fig. 1.5.). Fig. 1.5. Tipuri de rețele moleculare Forțele ce mențin moleculele în cristal sunt de natură van der Waals, de dispersie în cazul moleculelor nepolare și de orientare în cazul celor polare. Forțele de coeziune fiind slabe, cristalul se topește la temperatură joasă, densitatea și duritatea sunt mici, iar presiunea de vapori relativ ridicată. În rețele moleculare cristalizează majoritatea hidrocarburilor și a nemetalelor. Rețelele cristaline
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
animali); argile, pământuri decolorante; geluri de silice; site moleculare (zeoliți sintetici); oxizi metalici activați. O altă clasificare urmează domeniul de utilizare, în diferite procese, a adsorbanților: uscarea gazelor; purificarea și separarea amestecurilor gazoase sau lichide. Suprafețele adsorbanților pot fi : polare, nepolare, ionice, cu pori de diferite mărimi. Pentru a mări suprafața de contact dintre adsorbant și adsorbat, adsorbanții se folosesc sub formă de pulberi. Cei mai mulți dintre ei au o structură poroasă, cu numeroase capilare de forme și dimensiuni diferite. 1.1
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
depinde esențial de acest criteriu. În schimb, în cazul adsorbției electroliților tari, constituția cristalină a adsorbantului influențează puternic acest fenomen. Din acest punct de vedere, adsorbanții uzuali sunt de două tipuri: cu rețea atomică - formează legături covalente - sunt denumiți și nepolari; cu rețea ionică - au legături electrovalente - sunt adsorbanții polari. În general, adsorbanții nepolari nu adsorb electroliți sau îi adsorb foarte slab. Dimpotrivă, pe adsorbanții polari, adsorbția electroliților este foarte puternică și are un caracter selectiv, fiecare adsorbant manifestând preferință fie
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]