58 matches
-
vineri) Nu sunt În stare să scriu nimic. Nu știu ce am. Sper că o să urmeze o perioadă În care să pot scrie mai departe mult. Pe Vasile Îl detest. Nu pot să Îl văd În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au lăsat multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fi turnat în bronz. Eu am plecat - ea a rămas. Dar chiar și astăzi, după mai mult de cincizeci de ani de despărțire întreruptă o singură dată, la începutul anilor ’60, când a dus la ceva ce vrea să rămână nepovestit, ne mai dăm reciproc semne de viață și nu am uitat nimic, nici din atmosfera misterioasă a bisericii întunecate, nici din cuvintele rostite în șoaptă, nici din momentele de apropiere fugară. Dar ce anume ar fi putut deveni posibil dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pe conu Rache, polițist pasionat de romane- detectiv franțuzești, părtaș la evenimente stranii ce amintesc de aerul fabulos al lumii de altădată. Lumea Crailor reînvie și aici, în irizații de aur și purpură, reanimând totodată personaje tenebroase și întâmplări de nepovestit. Conu Rache relatează, cu o plăcere pusă pe seama bătrâneții, trei capitole din întinsa lui experiență de om al legii ce a privit prea adesea în abisul firii omenești. Primul episod are în centru dispariția neelucidată a unui șef de birou
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
Gheorghe Tescu mărturisește în Postfață: „Aceste pagini sunt, doar, niște mărturisiri ale unui om, care a fost martor al unor întâmplări și evenimente zguduitoare pentru vremurile în care a trăit...”. Înainte de aceasta, el își explica mărturisirea: „...N-aș fi lăsat nepovestită... aceea, care numai auzită, poate... pe mulți îi înspăimântă... „Am povestit-o...și astfel am săvârșit cuvântul... Sfârșit și lui Dumnezeu laudă!...” Sfârșindu-mi și eu cuvântul, adaug doar: laudă și autorului acestei cărți, deopotrivă cronică a istoriei și cântare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să-mi spargă pieptul. O, Dumnezeule! Mary Hartley Smith. Deci acesta este începutul poveștii. Dar, realmente, nu pot istorisi povestea. Voi așterne doar câteva note, și poate că niciodată nu voi povesti totul. Sau poate că este într-adevăr de nepovestit, din moment ce nu-i țesută din “întâmplări“, ci numai din simțiri, simțirile unui copil, ale unui adolescent, ale unui tânăr bărbat, simțiri mai nebuloase, mai sfinte, mai intense decât orice altceva din întreaga-mi viață. Nu-mi pot aminti de vreun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puteți mândri și care fac cinste Republicii Moldova ? - Vorbeam despre „podul speranțelor”. El este podul construit de elevii și studenții moldoveni veniți la studii în România. Câtă speranță au adus cu ei acești copii și tineri ! Speranțele lor, dar și visele nepovestite, iubirea nemărturisită, spaimele refuzate ale părinților, ale buneilor și străbuneilor lor! Le văd și acum ochii dilatați de speranța reușitei, de teama umilinței sau a insuccesului ! Așa erau primii moldoveni la cursurile și seminariile noastre. În egală măsură ambițioși și
Cuvântul - dinspre şi pentru oameni... : declaraţii politice, texte de presă, discursuri, interviuri, corespondenţă by Sanda-Maria ARDELEANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100953_a_102245]
-
cu cățeii lor. Dialogul e doar ocazia de a o povesti pe-a noastră cu cățeii noștri. Ni-s dragi câinii din motive prea multe și prea diferite ca să încercăm să le sistematizăm, însă iubirea pentru cățelul meu e de nepovestit. Conversațiile întâmplătoare cu tot felul de lume despre iubirea pentru cățeii noștri au ceva dintr-o parolă de conjurație. De câteva ori, străinii mi s-au destăinuit într-un mod exagerat de sincer, genul de sinceritate care induce și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
său fiind atribuit originalității ideilor vehiculate și a viziunii autorilor. Scriitorul și criticul Alexandru Mironov recunoaște și el că ”"Doando" nu era un roman, erau acolo trei-patru! Amestecate, încâlcite, trunchiate, înjumătățite, cu personaje uitate pe parcursul narațiunii, poate chiar cu întâmplări nepovestite până la capăt”, dar apreciază că romanul este plin de imaginație, conținând ”jerbe, potop, șuvoi” de idei. Romanul a avut parte de o prezentare elogioasă într-o revistă literară sovietică, remarcându-i-se ”optimismul funciar, tălmăcit în încrederea față de viitorul pașnic
Doando () [Corola-website/Science/313338_a_314667]