63 matches
-
cardinale. Numerale ordinale. Alte tipuri de numerale (colective, multiplicative, distributive, adverbiale) Funcții sintactice ale numeralului ● Adjectivul și grupul adjectival. Flexiunea adjectivului. Gradele de comparație. Mijloace afective de exprimare a superlativului. Ortografierea adjectivelor ● Verbul și grupul verbal. Verbe predicative și verbe nepredicative. Caracterul tranzitiv și intranzitiv al verbelor. Verbe auxiliare. Verbe copulative. Categorii gramaticale ale verbului. Funcțiile sintactice ale verbului. Variante verbale b. Părțile de vorbire neflexibile ● Adverbul și grupul adverbial. Tipuri de adverbe. Gradele de comparație ale adverbului. Funcții sintactice ● Interjecția
ANEXE din 11 august 2015 la Ordinul nr. 4.711/2015 privind aprobarea unor programe şcolare pentru ciclul superior al liceului, filiala vocaţională, profil pedagogic - Anexele 1, 2 şi 3. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/265621_a_266950]
-
está construida" îi corespunde: La casa ha sido construida. La casa estaba construida - La casa había sido construida. În limba spaniolă, perifrazele verbale sunt formate dintr-un verb auxiliar sau folosit că auxiliar și un verb la un mod nepersonal, nepredicativ, adică la infinitiv, gerunziu sau participiu. Ele sunt sintagme fixe care afectează toate formele conjugării. Sunt folosite cu mare frecvență, întrucat exprimă diverse nuanțe semantice pe care verbul la modul nepersonal care intră în componență lor nu le-ar putea
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
întrucat exprimă diverse nuanțe semantice pe care verbul la modul nepersonal care intră în componență lor nu le-ar putea reda. A se compară “escribo” (scriu) cu “tengo que escribir” (trebuie să scriu).<br> Între auxiliar și verbul la modul nepredicativ (numai infinitivul) se interpun, în unele perifraze, prepozițiile a, de sau conjuncția que (mai rar).<br> Formele verbului auxiliar ne indică persoană, timpul, modul și numărul.<br> În general, în perifrazele verbale, forma nepersonala a verbului nu poate fi substituita
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
rol numai de predicat. Indicativ Condițional-optativ Imperativ. Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă (imperativ își are originea în latinescul „imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat: Conjunctiv Prezumtiv Formele verbale nepredicative/nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
un sfat: Conjunctiv Prezumtiv Formele verbale nepredicative/nepersonale sînt uneori considerate moduri împreună cu cele personale, dar, din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se exprimă relația dintre acțiune și participanții la aceasta: agentul (cel care face acțiunea) și
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
din cauza unor diferențe fundamentale în de natură semantică, morfologică și sintactică, în gramatica modernă sînt luate separat. În limba română există patru forme verbale nepredicative. Acestea nu au rol de predicat. Infinitiv Participiu Gerunziu Supinul este o formă impersonală și nepredicativă a verbului avînd în general trăsături substantivale: Prin diateză se exprimă relația dintre acțiune și participanții la aceasta: agentul (cel care face acțiunea) și pacientul (cel care suferă consecințele acțiunii). În funcție de definiția exactă a diatezei și de criteriile care decurg
Verb () [Corola-website/Science/299529_a_300858]
-
d. Definiție operațională (după metoda de fixare practică, metodologică a obiectului, de exemplu înregistrarea efectelor, măsura, comportare în situație experimentală ș.a.) A fost introdusă de Percy Bridgman. 3. După relația însușirii definitorii cu entitatea definită: a. Definiție predicativă; b. Definiție nepredicativă; 4. După modul de stabilire a definitului: a. Definiție ostensivă (prin indicarea obiectului vizat); b. Definiție prin înregistrarea unor determinări caracteristice; c. Definiție prin indicarea sistemului de relații din care obiectul face parte ( de exemplu cu ajutorul unui sistem de axiome
Definiție () [Corola-website/Science/304796_a_306125]
-
se exprimă cu condiționalul în maghiară, dar cu conjunctivul în română: Marca acestui mod este "j", iar desinențele personale sunt: Vocalele de legătură folosite la imperativ (cu roșu): Observații: Formele care în gramaticile limbii române sunt numite moduri nepersonale sau nepredicative, în gramaticile limbii maghiare nu sunt considerate moduri, și se numesc forme nominale ale verbului. Marca infinitivului este "-ni", adăugată la rădăcina verbului: "beszél" → "beszélni „a vorbi”, "akar" → "akarni „a vrea”, "esik" → "esni „a cădea”. Dacă rădăcina se termină cu
Verbul în limba maghiară () [Corola-website/Science/316230_a_317559]
-
l este un mod nepersonal și nepredicativ care exprimă, de obicei, o acțiune în desfășurare dependentă de acțiunea unui verb la un mod personal. l caracterizează acțiunea verbului principal al propoziției, precizând totodată modul, timpul, cauza sau condiția acțiunii verbului principal. Gerunziul românesc provine de la forma corespunzătoare
Gerunziu () [Corola-website/Science/316324_a_317653]
-
alte forme verbale au aceleași proprietăți. Astfel infinitivul poate fi definit precis numai în cadrul fiecărei limbi în parte, dar nu și în general în toate limbile în care apare. ul în limba română este un mod impersonal și în general nepredicativ (vezi mai jos Predicativitatea infinitivului). Exemple de verbe la forma de infinitiv: "a spune", "a lucra", "a coborî". În lucrările românești de gramatică, infinitivul este ales ca forma reprezentativă a verbelor și folosit pentru a vorbi despre acestea în modul
Infinitiv () [Corola-website/Science/316318_a_317647]
-
multe limbi, care are trăsături atât verbale, cât și adjectivale. Numele său provine tocmai de la faptul că „participa” la cele două domenii. În unele gramatici este considerat mod, în altele formă nominală a verbului. În general este considerat nepersonal și nepredicativ. În gramaticile diferitelor limbi se iau în seamă una, două sau trei forme ale participiului. În gramaticile limbii române se ia în seamă o singură formă de participiu, cu valoare de trecut, definit că forma nominală a verbului sau ca
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
limbi se iau în seamă una, două sau trei forme ale participiului. În gramaticile limbii române se ia în seamă o singură formă de participiu, cu valoare de trecut, definit că forma nominală a verbului sau ca mod nepersonal și nepredicativ, care exprimă o acțiune suferită sau îndeplinită de un obiect, o acțiune concepută că o expresie a stării obiectului, ca o însușire statică a acestuia. l românesc provine din formă de participiu pasiv perfect din limba latină: "cantatus, -a, -i
Participiu () [Corola-website/Science/316330_a_317659]
-
specifice, redate prin afixe și/sau verbe auxiliare. Modul este asociat cu alte categorii ale verbului, timpul și aspectul. În gramaticile tradiționale ale limbii române, modurile sunt împărțite în două categorii: moduri personale (și totodată predicative) și moduri nepersonale (și nepredicative). În gramaticile unor limbi, acestea din urmă nu sunt considerate moduri, ci forme nominale ale verbului. Modurile personale se caracterizează morfologic prin faptul că verbului la aceste moduri îi sunt specifice categoriile gramaticale de persoană și număr, exprimate în general
Mod (gramatică) () [Corola-website/Science/316432_a_317761]