225 matches
-
paulo coelho șapca lui dante pilitură din bătăturile lui shakespeare ochiul lui apuleius păstrat întreg în luneta lui cees nooteboom unghii de la degetul mic a margaretei duras în sângele-vin a lui juan de la cruz rotula lui ramon llull funia lui nerval și străveziu o pleoapă de novalis toate nemișcate în lumina privirii lui IISUS și a lui socrates în acea vitrină a acelui oraș a lui morus-campanella-rabelais-cervantes toate ningând în acea fascinantă lumină a proiectelor nerealizate nici măcar pe perinița pe care
Eternitatea e o amintire by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/16353_a_17678]
-
pe care l-am pierdut. Am jurat să nu mai scriu poezii niciodată. Carnetul meu plin de izbucniri lirice se dusese în Neant să stea cu Nemo, și în depresie l-am învățat pe de rost pe Bacovia si pe Nerval. Jurământul meu s-a clătinat cu un carnet nou în care primele poezii pe care le-aș recunoaște ca "ale mele" au fost scrise. Acest carnet e pierdut și el, dat de mama unui coleg tipograf neamț la plecarea noastră
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
descurajează dialogul între literaturi care, întoarse la origini, își descoperă legături consubstanțiale. Alte resturi ale aceluiași mit au înflorit în literaturile vest-europene, cu nuanțe foarte apropiate de paradigma antică născută în spațiul tracic, cum se poate citi în literatura lui Nerval, Rilke, iar la noi în Strigoii lui Eminescu, fără vreo legătură imediată cu balada Lenore, a lui Bürger. Urmele orfismului în creștinism se regăsesc în resurecția lui Isus. Cum interpretează Mircea Eliade, faptul sugerează o victorie asupra morții. E vorba
Blaga și Kadare by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/13511_a_14836]
-
niște punți peste primejdii. Ce înseamnă Eminescu pentru noi, se măsoară numai opunând nobilului său romantism, formele depreciate ale celui francez. Valul romantic germanic, derivat și rotunjit un moment în poezia de lac perfect sub eclipsă a lui Gérard de Nerval, e captat definitiv de furioasele turbine retorice, vociferatoarele genii ale cenaclului Ch. Nodier. La noi, în poezia lui Eminescu, același val de romantism germanic împietrește alb și ideal, în felul regiunilor de pe lună. Eminescu era mai ales om de gândire
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
frica de moarte poate să dea naștere gândurilor suicidare. Este vorba de o spaimă terorizantă în fața misterului morții și o povară strivitoare de a trăi în bezna emanată de „Soarele negru al melancoliei”, în celebra formulare a lui Gerard de Nerval, citată în jurnal chiar de dramaturg. „Am fost chinuit, sunt și acum, deopotrivă de frica de moarte, groaza de vid, și de dorința fierbinte, nestăpânită, presantă de a trăi”, notează Eugène Ionesco. Melancolia lui Ionesco se confundă cu nefericirea de-
EUGÉNE IONESCO, ÎNTRE OROAREA DE A TRĂI ŞI OROAREA DE A MURI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367268_a_368597]
-
DESPRE CĂLĂTORIILE HANEI Autor: Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 938 din 26 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Floarea CĂRBUNE - „Japonia - mister și fascinație” „Călătoria este un fel particular și fantastic de a vedea și de a simți” (Gerard de Nerval) Călătorul ideal, așa cum și-l imagina Nerval în „Însemnările unui călător entuziast”, transformă impresia de călătorie, păstrând tâlcurile realității, printr-o „preparație” spirituală, în artă a scrisului. Aș asemui activitatea de reporter din acest volum al autoarei Floarea Cărbune (cu
ELISABETA IOSIF CONSEMNĂRI DESPRE CĂLĂTORIILE HANEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349639_a_350968]
-
în: Ediția nr. 938 din 26 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Floarea CĂRBUNE - „Japonia - mister și fascinație” „Călătoria este un fel particular și fantastic de a vedea și de a simți” (Gerard de Nerval) Călătorul ideal, așa cum și-l imagina Nerval în „Însemnările unui călător entuziast”, transformă impresia de călătorie, păstrând tâlcurile realității, printr-o „preparație” spirituală, în artă a scrisului. Aș asemui activitatea de reporter din acest volum al autoarei Floarea Cărbune (cu un repetabil entuziasm pe tărâmul unei zone
ELISABETA IOSIF CONSEMNĂRI DESPRE CĂLĂTORIILE HANEI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349639_a_350968]
-
să mai repare, să mai cârpească ce se mai poate a toate acelor ieșite din Cuvânt, care nu prea mai merg ,,ca la carte”, acum. Poeta dă o notă metafizică unora dintre poemele sale, așa cum au făcut-o odinioară: Eminescu, Nerval, Hölderlin, Rimbaud, Novalis ș.a. întru transcenderea într-o altă dimensiune, cu legi pe care nu le stăpânim încă, poate energetică, conservată într-o veșnicie prolixă și plictisitoare de prea ,,multă veșnicie”. De parcă poeta ar visa un vis din care nu
CRONICĂ REALIZATĂ DE VASILE POPOVICI VOLUMULUI OBSESIA DEŞERTULUI , AUTOR VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 446 din 21 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354680_a_356009]
-
fantastic de a vedea și de a simți ... .A călători înseamnă mai întâi a-ți acorda răgazul de a trăi la nivelul senzațiilor, de a deveni un călător povestitor al aventurilor trăite, de a efectua sinteza momentelor disparate.” Gerard de Nerval Ne propunem să parcurgem o astfel de călătorie la invitația Asociației Force Tourism și a președintelui său, Beatrice Chiriac, într-o zonă unică în România dar și în Europa din punct de vedere istoric și aș aminti numai de descoperirea
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
ne-am luat rămas bun! Ai trântit ușa vieții deodată, și te-ai dus! Te-ai dus și nu mai ești... Eu însă rămân, cu durerea care va arde mereu. PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (Inspirat de poemul lui Gérard de Nerval „El Desdichado") Nu domnesc peste Umbre, Nu domnesc în Tenebre, Dar sunt Neconsolată. Domniță sunt a tatei, Și Turnul meu se-nalță Semeț, pe ale-Arminiei Tărâmuri, iar stelele-mi Pierit-au demult, demult... Lutul mi-a amuțit, Iar pianul mi-
PE URMELE BARDULUI NECONSOLAT (POEME) de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372893_a_374222]
-
Lancrămului. Aceasta, poate și pentru că, sub semnul acestui anotimp sunt mereu alte culori iar imaginile apar unice în vatra apusului sau în vâltoarea norilor. Călătoria este “un fel particular și fantastic de a vedea și a simți” spunea Gerard de Nerval , scriitorul și călătorul entuziast francez iar călătoria în luna florilor, trebuie să o recunoaștem, mai ales spre locul natal, se îngemănează cu un elan aparte al drumeților de pretutindeni. “În luna maiului înflorit, fiți cu fața spre vacanță și cu
VENIŢI, PRIVIGHETOAREA CÂNTĂ ŞI LILIACUL E-NFLORIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1202 din 16 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347834_a_349163]
-
al Odei în metru antic. Iar "drumul pulberii" nu e altceva decât trecere de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard referindu-se la poezia lui Nerval: "Pulberea se naște din contradicție și din sfâșiere". Păstrăm termenul eminescian: "mistuire". Nerval resimte praful ca o stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
de la o formă la alta a materiei ruinare. Natura "lutoasă" a omului stă la "originea tuturor degeres cențelor noastre", spune Jean-Pierre Richard referindu-se la poezia lui Nerval: "Pulberea se naște din contradicție și din sfâșiere". Păstrăm termenul eminescian: "mistuire". Nerval resimte praful ca o stare fizică ("praful gros care încarcă zarea") iar Egiptul piramidelor nu e decât un cimitir de nisip. Doar în contact cu apa praful e agreat de poetul Călătoriilor în Orient: mâlul ar fi o substanță primară
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
este o lume-ntinsă mare, Aevea-i pentru dânsul. Cum picături ce sorb Toate razele lumii într-un grăunte uimit , În el îs toate, dânsul e 'n toate ce-a gândit." (Povestea magului călător în stele) Nu altfel citește Gerard de Nerval interiorul bulgărului de lut cu "sâmburele" lumii: "Adonai așeză o scânteie imperceptibilă în centrul mulajului de pământ din care, se gândise el, îl va face pe om, iar această fărâmă a fost de ajuns pentru a încălzi steiul, pentru-al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și nu a calității. Astfel, paradoxal, modelul hermetic contribuie la nașterea noului său adversar: raționalismul științific modern. Iraționalismul hermetic va emigra atunci la mistici și alchimiști, pe de o parte, la poeți și filosofi, de cealaltă parte, de la Goethe la Nerval și Yeats, de la Schelling la von Baader, de la Heidegger la Jung. Și nu recunoaștem, oare, în multe concepții postmoderne ale criticii, noțiunea de alunecare continuă a sensului?". Ceva mai departe, Eco se referă direct la Jung: "Atunci cînd revizitează vechile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dans leurs propres œuvres, émerveillés par son fonctionnement. Un exemple éloquent est celui de Rimbaud, qui a proposé une véritable " alchimie du verbe " : " D'emblée la différence s'impose : le point de départ de Rimbaud n'est plus le "monde" (Nerval), ni la Nature (Baudelaire), mais le langage, saisi dans cette dimension à la fois structurante et propice à l'imagination qui est la dimension vocalique "487. Ainsi s'expliquerait l'ambition de Rimbaud d'inventer " un verbe poétique accessible à
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
L'histoire littéraire montrant qu'un grand nombre de poètes furent et șont aussi traducteurs, s'offre en cette convergence une riche voie de recherche pour la traductologie. D'auteurs du XVIe siècle jusqu'à ceux de la modernité (commençant avec Nerval, Baudelaire ou Mallarmé), cette approche renouvellerait leș analyses sociologisantes des tenants du polysystème ou des descriptive studies, situant la traduction littéraire dans le cadre de la littérature en général. Le lien entre écriture et traduction a pourtant suffisamment été théoriquement établi
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
analyse linguistique des textes littéraires ", în Problèmes de l'analyse textuelle, Didier, Paris, 1971, p. 113-122. COQUET, Jean-Claude, " Poétique et linguistique ", în Algirdas Julien Greimas, Essais de sémiotique poétique, avec des études sur Apollinaire, Bataille, Baudelaire, Hugo, Jarry, Mallarmé, Michaux, Nerval, Rimbaud, Roubaud, par Algirdas Julien Greimas, Michel Arrivé, Jean-Claude Coquet, Jean-Paul Dumont, etc., Paris, Larousse, 1971. GĂLĂȚANU, Olga, " Leș argumentations du discours lyrique ", în Le narratif, le poétique, l'argumentatif : écriture poétique moderne, textes réunis et présentés par Marie-Jeanne Ortmann
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
statistique et linguistique structurale ", în Le français moderne, no. 4, D'Artrey, Paris, octobre 1962. GREIMAS, Algirdas Julien, " Pour une théorie du discours poétique ", în Essais de sémiotique poétique, avec des études sur Apollinaire, Bataille, Baudelaire, Hugo, Jarry, Mallarmé, Michaux, Nerval, Rimbaud, Roubaud, par Algirdas Julien Greimas, Michel Arrivé, Jean-Claude Coquet, Jean-Paul Dumont, etc., Paris, Larousse, 1971. JAKOBSON, Român, " Postscriptum : pour une approche linguistique ", în Questions de poétique, Éditions du Seuil, Paris, 1973. JENNY, Laurent, " L'objet singulier de la stylistique ", în
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
12. 329 Olga Gălățanu, " Leș argumentations du discours lyrique ", în op. cît., p. 18. 330 Algirdas Julien Greimas, " Pour une théorie du discours poétique ", în Essais de sémiotique poétique, avec des études sur Apollinaire, Bataille, Baudelaire, Hugo, Jarry, Mallarmé, Michaux, Nerval, Rimbaud, Roubaud, par Algirdas Julien Greimas, Michel Arrivé, Jean-Claude Coquet, Jean-Paul Dumont, etc., Paris, Larousse, 1971, p. 7. C'est nous qui soulignons. 331 Le texte poétique est qualifié par Jean-Claude Chevalier comme une émergence d'un " moi conscient-inconscient qui
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
cântată, așa cum o cereau versurile acelea: Il est un air pour qui je donnerais Tout Rossini, tout Mozart et tout Weber Un air très vieux, languissant et funèbre Qui pour moi seul a des charmes secrets...1 Vraja poemului lui Nerval a făcut să se ivească din negura serii un castel de pe vremea lui Ludovic al XIII-lea și castelana „blondă cu ochi negri, în veșmintele ei străvechi”... În clipa aceea, vocea surorii mele m-a smuls din reveria poetică. - Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
m numaidec`t... (n.tr.) 1 „O arie exist\, o [tiu [i pentru ea A[ da orice Rossini, ori Mozart, orice Weber, O arie prea veche, prea trist\, prea funebr\ Suind cu farmec tainic doar la urechea mea” Gérard de Nerval, Poesii, Ed. Univers, Bucure[ti, 1979, traducere de Leonid Dimov (n.tr.). Ratafia - lichior de cas\ aromat, preparat din diverse ingrediente (petale de flori, fructe, tulpini [.a.) macerate `n alcool cu zah\r sau din za] de cafea amestecat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scald\. Picioarele la poale [i curge printre flori. O doamn\ st\ apoi, la o fereastr\-nalt\, Blond\, cu negri ochi, `n portu-i boieresc, Pe care am v\zut-o, se poate, `ntr-o-alt\ Via]\... - [i de care acum `mi amintesc.” Gérard de Nerval, Poesii, Ed. Univers, Bucure[ti 1979, traducere de Leonid Dimov (n.tr.). 1 Pince-nez - lornion care se fixeaz\ pe nas cu un arc (n.tr.). 1 ~n cele patru col]uri ale patului C`te un buchet de viorele... (n.
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nutrește prin îndoieli; dar îndată ce trece de la îndoială la certitudine, atunci sau devine o furie sau se stinge. [ 41] Cine ține prea mult la lucrurile mici de ordinar devine incapabil pentru lucruri mari. {EminescuOpVIII 590} MONSTRUL VERDE de [Gerard] de Nerval I CASTELUL DIAVOLULUI Voiesc a vorbi de unul din cei mai bătrâni locuitori ai Parisului, el era numit într-o vreme diavolul Vauvert. De aci a și izvorât proverbul" Ești al diavolului Vauvert! Du-te la diavolul Vauvert". Diavolul Vauvert
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prețioase) se consumă iluminările poetului, ca și bâjbâielile lui prin indestrămabile neguri. Simplitatea, chiar în tonuri de romanță, priește mai mult liricii lui I. A publicat în periodice traduceri din Baudelaire (pentru care pare să aibă o preferință), Gérard de Nerval, Leconte de Lisle, Émile Verhaeren, Henri de Regnier, Paul Valéry și, de asemenea, din Racine și Edmond Rostand. În proză, I. cultivă, chiar dacă pândit de o anume stereotipie, dimensiunea psihologică, precum în Dezmeticire (1935), ca și în alte schițe și
IOANID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287572_a_288901]