15,461 matches
-
printre altele, Premiul Publicului la Palm Springs ShortFest, cel mai mare festival nord-american dedicat scurtmetrajului. 13. Alice și cu mine (r. Micha Wald, Belgia, 2004) 20′ Cum să-ți găsești echilibrul între un grup de mătuși gălăgioase și o prietenă nervoasă? “Alice et moi” e povestea unei zile din viața lui Simon. Ziua în care decide să fie șofer pentru Mala, Lydia și Colette, ziua în care Alice îi dă păpucii prin telefon, ziua în care totul se întâmplă pe dos
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94312_a_95604]
-
detonată între mine și ei *** rămân mereu nume goale să le umplem cu alte ființe le extragem cu ochii bine legați dintr-o pălărie de cer le modelăm până la pământ din pământ le udăm cu lacrimi să le crească mâini nervoase picioare lungi alți ochi mai adânci larg deschiși peste lume
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
neagro neagro și te du iar fotografia ascunsă cu grijă în buzunarul cămășii la piept va începe din nou să bată și să lumineze carnea pe dinăuntru. uneori - da (ca și acum) sunt o haltă prin care se perindă oameni nervoși. unii își decupează urmele de ruj cu tot cu porțiuni din ei cu briceagul alții vorbesc o limbă numai de ei știută cu propriile umbre prin singura ființă vie a fumului de țigară toți își privesc cu poftă și sete venele (cu
Kemada by Paul Vinicius () [Corola-journal/Imaginative/4265_a_5590]
-
vei fi citit de fapt în carte? - Bună idee, fugi de cumpăr-o! Slujnica se duse în oraș, cumpără best-seller-ul cu cîțiva bănuți și i-l aduse într-un suflet Șeherezadei. Povestitoarea, cu cartea în mînă, se așeză pe divan nervoasă. Întîi nu văzu aproape nimic. Ceru înfrigurată să i se aducă ochelarii, căci, de atîția ani de cînd îi povestea fără încetare lui Riad-șah, îmbătrînise și nu mai vedea bine de aproape. Cu ochelarii pe nas, încă foarte neliniștită, se
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
Kiki dragă...", încerca ea să tragă de timp ducîndu-l pe prințul albanez sau ce-o fi fost, să vadă cele două desene de Vuillard. Ca să am eu timp să mă îmbrac. "Ha..., ha..., ha...", am izbucnit eu într-un rîs nervos, hahaha iar, și a treia oară, nu mă puteam opri din rîs, și în două clipe eram cu rochia pe mine și-mi aranjam coafura într-o oglindă de Murano, pe care poate că altă dată aș fi spart-o
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
drepte, prietenul meu l-a oprit din nou, printr-un gest cu mîna stîngă, ceea ce l-a făcut pe barman să-și dea ochii peste cap. Sau numai așa mi s-a părut mie. Dar nemulțumit oricum a fost, nemulțumit, nervos și transpirat. Și s-a uitat la ceasul de la mîna lui stîngă, cumva cu apropo, iar eu am înțeles apropoul, dar în momentul ăla chiar nu mi-a păsat deloc. - Stăm cît e nevoie, a spus prietenul meu. Oricît. Și
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
i se datorează, însă am simțit că era așa și aveam un sentiment de bine. Dacă Leo era cel care pornise totul, atunci era bine. Leo știa ce face, întotdeauna știa ce face. L-am lăsat în urmă pe barmanul nervos și transpirat, care n-ar mai fi trebuit să fie totuși nervos după ce încă o bancnotă îi poposise-n palmă. L-am lăsat în urmă și l-am salutat abia după ce-am ieșit, l-am salutat prin ușa deschisă
Șobolanul e mai viu decît țestoasa by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Imaginative/7687_a_9012]
-
ieșit prima în concursul pentru un post de attaché d'administration la Ministčre de la Défense! Trei ani mai târziu, ea s-a decis să-i vorbească marelui său chef despre interesantul și prăpăditul ei soț, aflat în pragul unei depresiuni nervoase. Acest puternic inginer-general (printre ai cărui strămoși se număra și romanciera George Sand!) a fost zguduit de situația unui scriitor în exil, etc., și mi-a găsit pe loc un post la serviciul pedagogic de la Muzeul Aerului și al Spațiului
Scrisoare lui Șerban Foarță by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/7760_a_9085]
-
acolo, mut și retras cum era, așa că-l iscodise de câtva ori de după geamul prăfuit care dădea în curtea din spatele cârciumii. De fiecare dată, acesta rămăsese tot timpul așezat la masa din colț, răsucind și răs-răsucind cu degetele subțiri și nervoase o țigară groasă, pe care o arunca după colț, la ieșirea din crâșmă. Nimeni nu-i vorbea și nici el nu se adresa nimănui, lumea se obișnuise cu el, așa cum, cu câțiva ani înainte, se obișnuiseră cu el stând sprijinit
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
populației de profesori - va face meditații. Azi poate cere până la 400 000 de mii pe ședință. E nevoie de pregătire suplimentară, părinții dau oricât să-și vadă odraslele la liceu, facultate etc. Totuși, nu se poate trăi nici așa. Consum nervos mare, timp minim pentru lectură. Care nu mai e necesară. Învățământul nu e o provocare intelectuală pentru profesor, e o responsabilitate morală. Sau o fundătură. Pleacă fără regrete. Va amâna doctoratul până la Sfântul Așteaptă. Nu atârnă mai deloc în profesie
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
socri, în nordul bucovinean extrem. Motivul? Stând noi la o bârfă politică în fața micului ecran, moldoveanca îi prezisese în anul 2000 ex-președintelui actual: - Dânsu’ are-un viitor politic de tot... - Vezi-vezi, că n-ai pus bulina roșie!, o avertizase Haralampy nervos. Poate vrei să te-ntorci la ranci-ul tău de chirpici și cei șapte ari de mlaștină din dosul Călimanilor... Perspectiva nu a încântat-o pe dăscălița-muzicantă, așa că i-a tras un recviem vocal-instrumental în bucătărie drăcuind și trântind cratițele
A doua venire a domnului Emil Constantinescu by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13313_a_14638]
-
dezvoltat și glorios-păstrate în gena președintelui PSD, ne-am gândit că acești vânători-paralei ar fi fost în stare să... Doamne ferește! Mai ales amintindu-ne și de bine cunoscutul și eficientul slogan: azi... mâine-n toată țara... -Iar cu descărcările astea nervoase de după pierderea alegerilor, reflectează Haralampy, omul devine homo homini lupus și își descarcă nervii chiar și sub formă de alice, și vorba udemeristului-poet din Covasna-Harghita: Seara bine muncat, noaptea bine culcat, dimineața mort sculat ... Ioi,Iștenem!1) În orice caz
Obeliscul realităților noastre by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12056_a_13381]
-
la noi, mai puțin); timp pierdut la trolee (imens); timp pierdut, cu ochii pe pereți, în întuneric, în timpul pauzelor de lumină. La București s-a adăugat, iarna asta, gătitul noaptea. Pe lîngă timp pierdut, e și un imens, epuizant, consum nervos. ș...ț Iar pentru simplul gust al statisticii, în măsura în care nu uit, voi nota timpul pierdut de fiecare dată. Încep azi: zi ploioasă, nori negri, întuneric. Așadar, lumina se ia între 1915-20, timp în care nu vezi, evident, nimic. E începutul
Cota de avarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12061_a_13386]
-
fel de refugiu, îl privise pentru prima dată pe comisar prin ușa întredeschisă. Era frică sau un fel de acceptare a fatalității? Apoi, același Little John mergînd spre fereastră, în momentele dificile, dînd la o parte perdelele cu o mînă nervoasă și privind afară, în timp ce Mac Gill prelua în mod automat conducerea operațiunilor. Nu era de ajuns să spună: "Little John este asta sau asta..." Trebuia să simtă acest lucru. Trebuia să devină Little John. Și iată de ce, în timp ce se plimba
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
accente de duritate, iar Pompiliu Constantinescu un pasional cu mască senină cînd, în tipare fiziologice, primul un longilin mai fragil la agresiunile ambientului decît lăsau să se vadă aparențele, cel de-al doilea, cîștigînd pariul longevității, tipic cerebral, de constituție nervoasă, iar Pompiliu Constantinescu de factură atletică, pe scara kreschmerină". Fraza arborescentă nu face decît să întărească senzația de artă ce apelează la materia percepțională și emoțională spre a-și susține demersul pe o bază mai trainică/tainică: "întocmai cum la
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
dolari. Dorel a primit un bon valoric de 50 de dolari, pentru cumpărături la un magazin al SAQ (Société d'Alcools du Québec). Când s-a Întors la masă, Dorel râdea, fericit. Râdea și VP-ul, dar cu un râs nervos. Povestea cutiei de bomboane desfăcute din fața nevestei lui Pino, una care aparținuse de drept Cristinei, Îmi stătea pe creier. Văzându-l pe Dorel cât de rapace fusese cu vinul roșu, mi-am spus că n-ar fi fost exclus ca
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
său de versuri Cântarea României tipărit până atunci în sute de mii de exemplare, - și ca să fiu atent... Și, apucând volumașul micuț, încercă anevoie să-l îndese într-unul din buzunarele salopetei nepurtată, - imaculataul simbol al clasei muncitoare, - întrebându-mă nervos în timp ce se sforța, ...dacă încape... volumul, adică, în salopetă ; să-l aibă, la el, în buzunar, în pauza de prânz, muncitorul, ...mai mușcă omul din sandvișul lui cu brânză, cu salam, cu ce -o fi, mai citește un vers, să
1952, 53, nedatate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12852_a_14177]
-
Contracarate de părțile luminoase - bunătatea și noblețea sufletească, spiritul de dreptate și o inteligență ieșită din comun -, reliefurile mai puțin măgulitoare ale portretului matern sunt puse de fiul, grijuliu față de reputația celei care l-a purtat în pântec, pe seama firii nervoase, a educației primite și a vieții artificiale pe care o ducea. În această ambianță oricum îndestulată, nu este prea greu de închipuit că existența lui Gombrowicz în copilărie n-a fost marcată de căderi materiale notabile. Din contră, vârsta fragedă
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
tacâmurile. Când scrie aruncă cât colo șervețelele, furculița și cuțitul. Defilează, fără complexe, cu Osho, Poonja, Sri Aurobindo, Hehaka Sapa, Mama, cu }uțea, Eliade și Cioran descoperiți în adolescența târzie. "Partitura" lui Ciprian e cea mai scurtă și cea mai nervoasă. El e ghitara solo a band-ului. În sfârșit, Călin. Pozează în spiritul rațional, pozitivist al grupului, scrie povestiri pseudo-S.F. - " Experimentul" are un aer ŕ la Ray Bradbury, dar nu are final(itate) -, satirizează plictisitoarele tabieturi de familie
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
măsură din spate, din față și chiar din profil, acest personaj încremenit într-un eroism inefabil și nondiscursiv pare a fi un elogiu patetic adus unei umanități mitice, stranii și incoruptibile. Anatomii care capătă dimensiuni cosmice, adevărate punți de încrengături nervoase și inserții musculare între pămînt și cer, arhitecturi antropomorfe copleșitoare și fragile în același timp, cam așa s-ar putea descrie, în termeni oarecum literari, lumea de forme care îl urmărește obsesiv în deceniul cinci pe Mattis Teutsch. În mod
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
supra-individuale, Dan Lungu calcă pe terenul și mai alunecos al subconștientului colectiv, relativ ușor de intuit, însă greu de figurat în roman. Să vedem ce fel de conversații imaginează și ,rulează" autorul: ŤN-avea dreptate Ceașcă să le dea, la ăștia nervoșii, câte un hârleț în dotare și să-i trimită la Canal? Să se calmeze băieții, nu de alta!ť ŤCă bine zici! |sta, Ceașcă, a fost finuț încă. Eu aș fi făcut canal Botoșani-Timișoara și i-aș fi pus să
Romanul peltea by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11432_a_12757]
-
imposibilă obținerea unui pașaport. Cozile imense, haosul de la ghișee, inevitabilele apeluri la pile și relații ne-au retrimis la practicile din vremea comunismului, când pentru ultimul fleac trebuia să fii umilit, tracasat și adus în stare de epuizare fizică și nervoasă, pentru că așa voia statul-tătuc. Ceva mai multă demnitate a oficialităților române în raport cu țările occidentale, pe de o parte, ceva mai multă fermitate în raport cu propriii noștri cetățeni care ne fac de râs n-ar strica. Altminteri, vom pune mereu căruța înaintea
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]
-
și mai mult. Nu doar la un singur nivel. Ca să exemplific mai bine imaginați-vă o piesă de Oscar Wilde: personajele exudă spirit și ironie, dar, deși acționează în virtutea unor sentimente cică puternice parcă nu au suflet, până și crizele nervoase par mimate. Sunt atât de ciopârțite, reduse la datele de bază și pe de altă parte schimbând replici spumoase, încât sunt anti-veridice. Resnais chiar vorbește despre unul ca fiind "fantastic" și are dreptate: este vorba de soțul eroinei, Valandray, un
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
mai multe episoade și cu diverse personaje, undeva între viață și ficțiune. Au și titlurile partea lor de adevăr. Miruna Vlada (a cărei carte a fost nominalizată la recentele Premii de Debut ale României literare) scrie într-adevăr o poezie nervoasă bine tensionată, o poezie a ostentativului, cum o numește prefațatorul, și a gesturilor care nu menajează sensibilitatea noastră de burghezi comozi și blazați. Poeta nu mai găsește rost și resurse pentru natural, discret, familiar și intim și atunci e clar
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
ingineri, asemenea lui Giulio Parigi, la scoala căruia cei mai mulți s-au format. între ei, Jacques Callot, lorenezul care va poposi la curtea florentina pentru un deceniu și își va lăsa definitiv amprenta cu scenele lui populate de personaje minuscule și nervoase, asemenea scenei de bătălie din expoziție, convingător atribuită de curatori maestrului. Sau Alfonso Parigi, fiul lui Giulio, cu un desen cu valoare documentara, ilustrînd una din întîlnirile Academiei della Crusca. Sau Stefano della Bella, probabil cel mai cunoscut artist florentin
La Palatul Pitti Colecția de desene a lui George Oprescu by Ioana Măgureanu () [Corola-journal/Journalistic/11683_a_13008]