1,166 matches
-
ce-ți iese. Să mă chemi și pe mine să gust!”. Și iat-o deodată în fața mea pe Nicole Kidman. Cu părul ei cel blond, aproape cînepiu, ondulat și rebel, cu gîtul ei subțire și puternic, pe care pot distinge nervura groasă a arterei jugulare. Iato aici pe vulpița asta cu nas obraznic care privește într-o parte, pe lîngă trunchiul unui copac, îmbrăcată într-o rochie care-i subțiază amețitor talia, abia lăsînd să se ghicească forma sînilor. Iată privirea
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
Eliot socotea a fi instabilitatea și contradicția poeziei moderne în genere, pe de alta respectă totuși o unitate lăuntrică, o coerență care e marca unui eu liric distinct. Dramatismul agresiv, aleatoriul avînd pretenția unei suveranități lasă să se întrevadă cîteva nervuri organizatoare. Poetul se caută și se pierde pe sine alternativ, conform unor criterii ale meditației, obsedante la rîndul lor, nu mai puțin decît imagistica nervoasă care dă simțămîntul unei libertăți aeriene ce nu ar răspunde niciunei comenzi de la solul existenței
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
decît spectrul vizual (microcosmosul cuantic și macrocosmosul gravitațional fiind inaccesibile sensurilor verbale), matematica prinde în formulele ei orice nivel de realitate, mic cît vîrful acului sau mare cît osia galaxiilor. Și atunci înclinația de a vedea în algebră și geometrie nervurile unei lumi din care, cînd încercăm s-o descriem fidel, obținem invariabil funcții și logaritmi, înclinația aceasta sporește. Oricum, ce sare în ochi nu e atît dezacordul dintre matematicieni, cronic în insolubilitatea lui istorică, ci detaliul bizar că răspunsul nu
Paternitatea numerelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4488_a_5813]
-
Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la dispariție, consecutiv decăderii morale. Aceste poeme sunt alcătuite din numeroase nervuri tensionale care înscriu sintetic ideea metafizică, și din care iradiază concluziv înțelesuri perene: "Ce-ți pasă, ție chip de lut/ Dac'oi fi eu sau altul?// Trăind în cercul vostru strâmt,/ Norocul vă petrece./ Ci eu în lumea mea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
linguriță de spumă de fragi. Deserturile mânjiseră felurile principale, băutura se eva porase în ingredientele mielului perpelit în ulei de struguri, cantitățile se revărsaseră, curcubeic, în recipiente ale căror contururi se topiseră de mult și alunecaseră în dâre luminoase pe nervurile de lemn ale pereților. Pic, făcuse tavanul, îngăduindu-și un strop de apă colorată în roz și mov și roșu și gri și toate nuanțele piperului. Pic pic pic pic, plânsese el, din nou, gălbui, drept peste genele care hibernau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
umezească mustața, simți pe umăr o mână puternică. O voce i se înfipse în ureche făcând scărița și ciocănelul să se zbârcească bătând în retragere pentru totdeauna. — Gigi! urlă vocea. Extraordinar! Gigi Pătrunjel! Incredibil... Curând, vocea care se termina în nervurile mâinii menghină se întregi cu un corp de bărbat, cam la aceeași vârstă cu Gigi Pătrunjel, cu o figură toată un zâmbet și o pereche de ochelari cu rame de metal galben. Așadar, Manole. Gigi Pătrunjel își reconstrui întregul chip
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o firească deschidere spre noi îmbogățiri. în al treilea rînd - dar poate că se cuvinea să începem cu asta - nici un subiect al poeziei nu se demodează în sine, ci doar prin tocirea expresiei, prin uzarea discursului. Deși așezată pe o nervură tradiționalist-blagiană, lirica de inspirație rustică în curs aduce adesea noi nuanțe ale simțirii, fine aluviuni ale unei alte epoci ce contribuie la o configurare specifică a limbajului poetic. Vasile Muste, bunăoară, exersează pe o tramă a graficii expresioniste, cu trăsături
Poeți din Nord by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9917_a_11242]
-
Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici și Ioan Stanomir), Născut în URSS (Vasile Ernu) ori măcar Cum era ? Cam așa (volumul colectiv coordonat de Călin-Andrei Mihăilescu), în categoria laxă, dar de neîndoielnic succes, a istoriilor personale cu rădăcini și cu nervuri narative bine înfipte în jumătatea de secol de comunism românesc. Că opțiunea ar fi - științific - incorectă, contează mai puțin. Atât de puțin chiar, încât putem vorbi, cu lejeritate, despre un precedent fructuos și fertil pe care Valeriu Cristea l-a
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
unui mileniu și începutul altuia, după prăbușirea unui regim politic care a durat peste patru decenii (părând instalat pe vecie) și nașterea, în chinuri, a unei noi societăți; o poezie placată pe o realitate bolnavă, în care morbul totalitarismului și nervurile tranziției sălbatice se caută și se încrucișează maladiv. Iar simptomatologia clasică a milenarismului, febrele, așteptările înfrigurate ale unei iminente Apocalipse iau culoarea, temperamentul artistic și linia stilistică a fiecărui poet în parte. Mă refer la poeții adevărați, nu la autorii
Milenarism by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9376_a_10701]
-
să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației, ea a fost aceea care, în procesul de creație se cheamă inspirație. I se mai adaugă darul observației, și aici voi pomeni copilul de cinci ani care privea cu încântare nervurile negre de pe aripile fluturilor galbeni. în horoscop, tema ar face referință la o excepțională intuiție - dar nu mă pot pronunța în asemenea termeni despre mine. Un adolescent care a prins gustul lecturii, mai degrabă aplecat spre contemplație decât spre acțiune
Barbu Cioculescu:"Dacă este cazul să-mi recunosc un talent, atunci aș numi forța imaginației." by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9382_a_10707]
-
în apele otrăvite mă zbat ca într-o plasă de fier. când se crapă de ziuă, salvarea-i un nor galben, pufos, ce-mi crește-n viscere. încă o dată coloana-mi îndrept, fericită de înțelesul luminii, de semnul ei cu nervuri de frunză ce-și trimite clorofila adânc în os. băieții mei băieții mei, aripile unui zbor grație căruia mă înalț încă. băieții mei, magica libertate a durerii care mi-a dăruit ochiul clar văzător. băieții mei, pielița visului din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
limbă română fără cusur, ornată pe alocuri cu suprinzătoare prospețimi lexicale și stilistice. Toți savurau cu nesaț veștile de acasă, faptul că veneam de acolo devenea în ochii lor calitate în sine, bucuria întâlnirii le lumina chipul, sentimentalismul iriga toate nervurile conversației. Dialogul cu acești oameni dobândea consistență nu în planul cunoașterii, ci în cel al trăirii. În niciun loc din lume, reîntâlnirea cu spiritualitatea românească nu provoacă atâtea emoții ca la Ierusalim. M-am trezit abordat în hotel sau pe
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
care eram acuzat uneori. Lumina băltea Întunecat prin fereastra Îngustă (becul, spart, nu mai fusese schimbat) și, când am Împins ușa, m-a izbit aerul gros, irespirabil, lemnificat În mirosuri puturoase. Distingeam firele vinișoarelor cafenii, care se Împânziseră pretutindeni asemenea nervurilor vegetale. Un motan negru, Înfiorător, mi se strecură brusc printre picioare, dispărând În viteză prin gura știrbită a gheului. De acolo, dinspre subsol, venea o lumină stranie, ca de foc, proiectând pe pereții vineții un dans viu de șerpișori aprinși
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
el. Fulgii de zăpadă se topeau în părul ei alături de o mână străină ce o trăgea afară. Mult mai târziu și Alex fusese împins pe o banchetă și lăsat acolo, iar ochii lui nu puteau privi decât în jos, la nervurile din parchet și la urmele de sare de pe bocanci rămase de când strivise zăpada cu picioarele ca să se apere. Se gândea doar că lângă bocancii săi nu mai erau bocancii lui Moni ca să-i țină de urât. Și-o imagina așteptând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
dentist sau coafor. Camera parcă are acum altă înfățișare, mai prietenoasă, mai primitoare, sau mai iubitoare; de când ieșise din încăpere avea impresia că aici avusese loc o schimbare: pereții renunțaseră la vechea culoare și se transformaseră în orange străbătut de nervuri roșii, tavanul nu mai era alb, ci roșu aprins, nu era sigur dacă mai putea găsi ușa, în locul ei rămase o dungă violet, destul de groasă, asemeni unei vene ce se pierdea în podeaua albastră. El și camera lui; o încăpere
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din încheieturi, iar degetele se prelingeau în continuarea nervurilor de pe pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea să se mărească și să pătrundă tot mai mult
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nevoie, putem și singuri. Nu crezi? — Ba da. O fi înăuntru? — Ce contează? Ajută-mă, că nu pot singură. — Imediat. S-o fi baricadat înăuntru. N-a făcut niciodată asta. — Ce naiba ține ușa? Acum degetele lui albastre se prelungeau în nervurile din dușumea, dând din loc în loc impresia unor nuanțe violet. Ochii săi zâmbeau împăcați și fericiți, ca și când ar fi auzit în cele din urmă pașii ei, și probabil că inima lui n-a mai încăput în piept de fericire, căci
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ani? secole?, ele s-au păstrat nemișcate În mintea mea, apoi o ușoară vibrație, cum se Întâmplă când trece un camion greu pe stradă, le-a făcut să-și Înceapă deriva, Îmbrățișând trăsăturile altora sau ale nimănui. Uneori, rețeaua de nervuri a unei frunze Împinge frontul memoriei cu câțiva milimetri și-ți revăd ridurile de sub ochi. Alteori, o pungă dusă de vânt Îți recompune silueta din momentul În care te-am văzut pentru ultima oară traversând strada, zgribulit de ploaie și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
păru să cedeze, astfel că am reușit să mă târăsc până la chiuvetă. M-am spălat cum am putut, având În vedere starea În care eram. Saliva amestecată cu sânge se scurse În vasul emailat, desenând niște modele ciudate, ca niște nervuri. La sfârșit am aruncat o privire În oglinda de deasupra ușii. Cu excepția buzei umflate și ochii umflați, arătam mai bine decât era de așteptat. E drept, nu eram o aparență fermecătoare de doamnă, dar păream epuizat Într-un fel fermecător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
despre părinții mei, despre însușirile și secretele lor. Tata făcea într-o oală o infuzie din foi uscate de siminichie, iar aceasta, împreună cu supozitorul care i se topea în rect, constituia vrăjitoria lui: infuzia făcută din frunzele alea verzi, cu nervuri pronunțate, lichidul rău mirositor amestecat cu lingura, turnarea atentă a acestuia prin strecurătoare și apoi în trupul lui ferecat, cu expresia aceea de extenuare și suferință întipărită pe față. După care, aplecat în tăcere deasupra paharului gol, parcă încordându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
mai spui, dacă vrei, ți-l dau... Ai văzut? Azi s-au scuturat azaleele, săptămâna viitoare o să se deschidă cactusul uriaș, ca un sex de femeie. Agavele, după treizeci de ani, vor face boboci plini, cu pielița cenușie, brăzdată de nervuri... Dacă vrei, îți dau leacul... Eu știu leacul... Atunci trebuie să le smulgi puii, noaptea, să-i duci în pat umed, unde respiră. Numai atunci... Trebuie să le vorbești... Să nu râzi, chiar trebuie să le vorbești! O vreme vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
rupt o frunză de nalbă și involuntar a dus-o la nas s-o miroase, mama a spus că e bună de pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit pețiolul între degete, a studiat cu atenție nervurile, s-a așezat pe scaun, s-a ridicat din nou, bătrânii nici nu îndrăzneau să clipească, ședeau stingheriți, parcă uitați de musafirul lor impacientat fără nici un motiv. Când a văzut-o pe Carmina, și-a îmbrăcat în grabă trenciul, fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de telefon, o navetă de bere Hopfen König, o piatră de râu cât o ureche de copil, o floare de mină, ultimele două așezate chiar la picioarele lui Cain. Acesta se aplecă, luă cartela și piatra, lucioasă, netedă, maronie, cu nervuri verzui-albăstrii, și le strecură mulțumit În buzunar. Celelalte lucruri vor fi duse prin grija lui Ajan la azilul de bătrâni. Adunarea se destrăma pe măsură ce darurile se Înmulțeau. Primarul și-a luat Încă o dată la revedere și a părăsit balconul Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
puțin, sigur, toate acestea ea avea să le adune în florile pe care le strivea între paginile cărților pentru ca, mai târziu, să i le arate lui Mitică la Paris, fiecare floare uscată având în petalele ei, în tija fragilă, în nervurile putrede suma ridicată la cub a tuturor pătratelor distanței dintre camera reală și camerele, multicamerele imaginare pe care le parcurgea LIBERĂ. Eu am adunat aceste flori uscate și am plagiat însușindu-mi-le ca text personal în aceste pagini. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Oceanul Dragostei, vom fi unul altuia țărm și banchiză. Foamea și setea mea ești tu of, iar mă privește Mama, ochii ei de ghionoaie mă străpung, dar scutul lespezii mă apără, ea e făcută din straturi de așteptare dură, striațiile, nervurile albăstrii sunt venele prin care curge sângele așteptării, cu globulele roșii ale speranței și cele albe ale nerăbdării, mă duc să închid vizeta zâmbind aprig. Clapeta o sprijin cu vârful piciorului, încât și timpul dacă ar vrea să intre și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]