247 matches
-
tihna Peste munți îmi arcui gândul căutâdu-ți azi odihna. Umbre reci alung din juru-mi și pe jar de clipă dulce Te cufund în ochii-mi tandri, ruga, poate, te-o aduce Într-un leagăn de visare pe-un tăpșan al nesfârșirii Să ne cânte-un lied vioara săvârșind versul iubirii Și-ntr-o limpezime sacră, cotropiți de-atâtea doruri, Să scăpăm de-ncătușare și tristeți, în dulci fioruri. Gurii tale să-i fiu roabă, brațului să-i fiu alintul În nepământești dorințe
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_ion_vanghele_poeme_ion_vanghele_1328677832.html [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
picătură de mister nocturn, alai nuntesc ce mi-a deschis, ca oricărui cititor, porțile Universului în care hohotesc, dansează și sărbătoresc miliardele de vise ale celor care au fost, sunt și vor fi, prinzându-și mâinile într-o horă a nesfârșirii, astfel că starea pe care o încerc este inexprimabilă în cuvinte nenuntite. Dar unde-i poetul?! Poetul este în toate și întru totul ce a lăsat Dumnezeu pe pământ și în ceruri, astfel că acest incunabul profetic al tipografiei astrale
POET AL NEMĂRGINIRII ÎN VIZIUNEA DOAMNEI ELIZA ROHA de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1033 din 29 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Poet_al_nemarginirii_in_vizi_marian_malciu_1383079025.html [Corola-blog/BlogPost/342048_a_343377]
-
ne sfîșie amurgul că o fiarặ Greu de închis în miezul anostului catren. POEM BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că o parặ Lirismul bezmetic ține loc de breloc Și-nghesuită-n ramă acelui gînd de fiarặ, Aud cum nesfîrșirea îmi zice “ Nu am loc!” Dar fặ-ți alt loc în locu-i, un templu mai hidos Decît o tușặ finặ de pensulặ pe-o fațặ, Care s-a smuls din ramă perfidului colos Ca umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ . Īn
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_lila_poeme_bilingve_1_ioan_lila_1371461855.html [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
o afundare și scufundare în infinitatea lui Dumnezeu, în oceanul iubirii Lui nemărginite. Sfântul Simeon noul Teolog descrie astfel această cunoaștere prin unirea cu lumina dumnezeiască: "Cei ce se apropie și nu o văd decât în parte sunt înspăimântați, înțelegând nesfârșirea și necuprinderea celor ce le văd. Căci, pe măsură ce pătrund în lumina cunoștinței, primesc cunoștința neștiinței lor. Dar când realitatea spirituală le apare încă in mod confuz ori neclar și li se arată ca într-o oglindă și este luminată numai
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 by http://confluente.ro/Despre_cunoasterea_filocalica_.html [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SPRE INFINIT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 400 din 04 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SPRE INFINIT Orga stelelor îmi cântă pe clape Alergăm prin nesfârșirea de lumină, Inima ta de inima mea e aproape Lumea-i a noastră de iubire plină. Îngeri cu aripi de argint Ne duc spre catedrala iubirii, Așezată-n locul cel sfânt Pe catafalcul nemuririi. Îmi zâmbești cu gura o floare
SPRE INFINIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 by http://confluente.ro/Spre_infinit_mihai_leonte_1328387963.html [Corola-blog/BlogPost/346648_a_347977]
-
RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Mă răstignesc apusuri sub perdele, și chipu-mi se crispează-n riduri noi, atâtea cioburi mi-au tăiat castele, că n-a fost chip s-ascund nisipu-n ploi! Din pieptu-mi plin de gloanțe ruginite, mi-ai răstignit iubirea în
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456045407.html [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
de umbre biciuite, șiraguri de poteci făcute scrum, se arcuiesc pe amintiri ciobite, de vechi,singurătate și de fum. Crescuse iarba-n dulcele cerdac, azi,spini-mping cu coarnele-n podele, o lacrimă mai scheaună-ntr-un ac, bătând secunda nesfârșirii mele! Referință Bibliografică: MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI / Doina Bezea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1878, Anul VI, 21 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Doina Bezea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MI-AI RĂSTIGNIT IUBIREA ÎN PEREȚI de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 by http://confluente.ro/doina_bezea_1456045407.html [Corola-blog/BlogPost/370094_a_371423]
-
GEORGETA RESTEMAN - POEME DE IARNĂ INSULARĂ Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului IARNĂ INSULARĂ Pribeag și deșirat printre ruine Gândul trudește-adesea-n miez de noapte Se răsucesc ghirlande reci de șoapte Și nesfârșiri de dor... de dor de bine. Întunecați, bolnavi de neputință Plâng nori de plumb peste nisip și pietre Din trupul lor țâșnesc vii arbalete De parc-ar scrie-a Cerului sentință Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_poeme_de_iarna_insu_georgeta_resteman_1358104683.html [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]
-
mele ce mă iubește tare,/ Cu glasul de mătase se roagă zi și noapte/ Spunându-și ruga sfântă-n aceleași calde șoapte.// Și din mătăniii albe răsar gânduri curate/ În murmur sfânt rostite, luate și purtate/ De coruri îngerești în nesfârșiri de noapte/ Cu binecuvântarea sădită printre șoapte.” Dragostea dintre „măicuța” din sat și nepoată este sublimă, mărturisesc cu mâna pe inimă pentru că am avut ocazia să o simt, prezentă fiind în „Căsuța cu ferestre brodate-n nemurire/ Tivită-n colț
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1394923940.html [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
poezie sensibilă din care „plouă” cu „Flori de liliac”, „Lăcrimioare”, „Panseluțe”, „Flori de cireș - petale de vis” peste „Casa cu mușcate” în care Paula Diana Handra așterne în poeme „Parfum și culoare”: „Parfum și culoare din suflet de floare / E nesfârșirea-n binecuvântare / Ce-aduce-n suflet dulcea alinare / Din veșnicia clipei ce nu moare. Parfum și culoare din suflet de floare / Se-așterne peste mine ocean de puritate / Ca gândurile albe și calde, ne'ntinate / Privirea mi-o mângâie, candid, mărețul soare
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 by http://confluente.ro/georgeta_resteman_1394923940.html [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
26 mai 2017. Dacă vei vrea, voi împleti Din pastelate rânduri Cămașă albă și eșarfe purpurii, Să le-mbracam în noaptea dintre gânduri... Dacă vei vrea, voi dezlegă Izvoarele tăcerii Și-n vers zglobiu voi îmbracă Cuvintele ce cad din nesfârșirea vremii... Dacă vei vrea, voi răsfoi Privirile-ți senine, Să regăsesc reflexii albaștrii, Strivite-n albă noapte printre mătasuri fine... Dacă vei vrea, voi căuta Prin inserări ce curg Petala unui zâmbet dăruit cândva, Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
suflet, Petale-nfiorate să cadă ... Citește mai mult Dacă vei vrea, voi împletiDin pastelate rânduriCămașa albă și eșarfe purpurii,Să le-mbracam în noaptea dintre gânduri...Dacă vei vrea, voi dezlegă Izvoarele tăceriiși-n vers zglobiu voi îmbracă Cuvintele ce cad din nesfârșirea vremii...Dacă vei vrea, voi răsfoiPrivirile-ți senine,Să regăsesc reflexii albaștrii,Strivite-n albă noapte printre mătasuri fine...Dacă vei vrea, voi cautăPrin inserări ce curgPetala unui zâmbet dăruit cândva,Pe clipa-ncremenita într-un aprins amurg...Dacă vei vrea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
somnul îl veghează Cutreier răbdătoare prin vise ce-așteaptă inc-un pas Candid, lumina dimineții pe trupuri dantelează Fierbinte sărutare și pește umeri goi face popas.. Se înfierbânta aerul molatec și picura că mierea; Secundele de plumb se-ascund în nesfârșirea clipei Cu gândurile-n flăcări adormi, dar mângâierea ... Citește mai mult Cu palmele-ngropate în steleS-au înălțat din nou, spre cer,privirile albastreTot căutând covor de ploiși curcubee calmePe geana unui nor se-așează licuriciiar albe astreAprind lumina-n zaresă
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
zaresă mi-o așeze-n palme...Cu palmele-ngropate în stelece somnul îl vegheazăCutreier răbdătoare prin visece-așteaptă inc-un pasCandid, lumina diminețiipe trupuri danteleazăFierbinte sărutareși peste umeri goi face popas.. Se înfierbânta aerul molatecși picura că mierea;Secundele de plumb se-ascundîn nesfârșirea clipeiCu gândurile-n flăcări adormi,dar mângâierea... IV. DIMINEȚI DE-APRIL... , de Corina Negrea , publicat în Ediția nr. 2290 din 08 aprilie 2017. Dimineți de-april... În noaptea verde frunză se preschimbă-n stea Și din înalt se răspândesc miresme
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/corina_negrea/canal [Corola-blog/BlogPost/375778_a_377107]
-
dor, rațiunile privitoare la ființa Lui dar nu află ceea ce este El Însuși căci acesta e un lucru cu neputință și oprit întregii firi create, deopotrivă; ci se mângâie cu cele dimprejurul Lui, adică cu cele privitoare la veșnicia, la nesfârșirea și la nehotărnicia Lui, la bunătatea, la înțelepciunea și la puterea creatoare, providențiatoare și judecătoare a celor ce sunt. Numai aceasta se poate cuprinde din cele ale Lui: nesfârșirea. Iar a nu cunoaște din El nimic înseamnă a cunoaște că
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
cu cele dimprejurul Lui, adică cu cele privitoare la veșnicia, la nesfârșirea și la nehotărnicia Lui, la bunătatea, la înțelepciunea și la puterea creatoare, providențiatoare și judecătoare a celor ce sunt. Numai aceasta se poate cuprinde din cele ale Lui: nesfârșirea. Iar a nu cunoaște din El nimic înseamnă a cunoaște că e mai presus de minte, cum au spus cuvântătorii de Dumnezeu Grigorie și Dionisie”. Repausul final nu este doar simplul opus la mișcării, ci ridicarea sa la un nivel
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
la șezătoare! Cât de frumos știu ele să ofere potecilor neumblate de soare blând verde de iarbă ce'și leapădă roua spălând cu lumina, de praf și de țină, a noastre picioare!... Cât de frumos știu ele să ofere timpului nesfârșire; renăscându'ne mereu, din cenușă luminii, pe noi, cei fără de tăcere! Să ne oprim preț de'o secundă; chemând alint tălpilor goale, a liniștii iarbă și... ascultând glasul pașilor desculți să ieșim, fără teama, din a lutului noapte de mult
GLASUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1438840752.html [Corola-blog/BlogPost/343335_a_344664]
-
nu ai încredere în aproapele nu negi oare ceea ce dintotdeauna e treaz în toți și-azi doar vagă presimțire în fiecare, într-adevăr cel ce iubește deplin nu știe că iubește nu-i așa? SĂ FIE FIECARE MĂRTURISIRE dinspre o nesfârșire de abis un fâlfâit mai aproape de moarte, aici unde orice călătorie, orice pelerinaj este o nebănuită lăsare în adânc? despicat totul, în afara iubirii, însăși teama o imploră în țipăt înăbușit unde ispășirea e reîntoarcere înspre ceea ce nu s-a pierdut
Poezie by Andrei Zanca [Corola-website/Imaginative/7150_a_8475]
-
liturgice a protodacilor din care au odrăslit Cântarea Cântărilor, Psaltirea, pisaniile Voievodale, hrisoavele domnești, poemele regale, vechile cazanii, cultura ortodoxă. Peste vocea de clopot a primului mare Dascăl bisericesc Vasile cel Mare, răsunau pașii Mântuitorului în cadența serafică, care resfira nesfârșirea eterului. Sfântul Vasile cel Mare entuziasmat de autorul Genezei, își începe astfel Omilia I-a la capitolul I, versetul I al Facerii: „La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul.” „Minunea gândului acestuia îmi oprește cuvântul. Ce să spun mai
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486516373.html [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
pe cel mai iscusit, mărgăritarul Putnei. „La Putna te afli parcă pe un acoperiș al lumii. Pajiști smaraldii, păduri viguroase și dese de brazi, pripoare, clinuri dulci, vălurindu-se într-o fugă de Bach, poieni ca niște ochiuri de păun. Imensitate, nesfârșire, dar și intimitate domestică. Sate ce închistresc priveliștile, deșirându-se pe văi, cuibărindu-se prin luminișuri, risipindu-se într-o puzderie viu colorată pe coaste. Așezări omenești ieșite din mantaua peisajului cântător de obcine bucovinene... După deschiderile fără capăt, pe
IOAN GURĂ DE AUR de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1486516373.html [Corola-blog/BlogPost/340567_a_341896]
-
Călărașu - pater familiae - patriarhul gospodăriei, răsare din negurile vremii, pe „vatra veche” din poiana Siliștei-Gumești, imprimându-se pe retină. Cumpănit la vorbă, sau, cum spune autorul, „cu vorba între două ape” - Morometele sprijină cu privirea lui cerul, privind gânditor în nesfârșirea câmpiei. Un interviu al lui Sorin Preda cu tatăl său, Alexandru ne luminează în unele amănunte și precizări legate de istoria Moromeților, așa cum a văzut-o, trăit-o și închipuit-o Marin Preda. Vocabularul lui Sae e plin de expresii
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 by http://confluente.ro/Cezarina_adamescu_1399063397.html [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene, Petale ce se scutur' pe rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în miez de noapte Când nesfârșirea timpului mă strânge În vise dragi și în parfum de șoapte... Așteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună, De-i soare blând sau stelele-s de gheață Eu nu te las, mi-ești datină străbună, Alintul, dorul, cântul ce-mi
AŞTEAPTĂ-MĂ, MEREU MĂ-NTORC LA TINE! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 by http://confluente.ro/paula_diana_handra_1466103004.html [Corola-blog/BlogPost/362306_a_363635]
-
amintiri sumbre, sfâșiat de dorul casei și al satului de altădată, veșnicia, clară, statornică, liberă, neîntinată: 10 când munții coboară peste ape norii făuresc din vise eternitatea. (A se vedea și 51, 56, 65 etc.) De aici, din reveria acestei nesfârșiri, decurg profunzimile lumii de jos. Precum în acest catren memorabil: 44 am un păianjen în casă, tata i-a țesut pânză la geam. Și, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1479156845.html [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1423314155.html [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
țară, liniștit,... XXII. GEORGETA RESTEMAN - POEME DE IARNĂ INSULARĂ, de Georgeta Resteman , publicat în Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013. IARNĂ INSULARĂ Pribeag și deșirat printre ruine Gândul trudește-adesea-n miez de noapte Se răsucesc ghirlande reci de șoapte Și nesfârșiri de dor... de dor de bine. Întunecați, bolnavi de neputință Plâng nori de plumb peste nisip și pietre Din trupul lor țâșnesc vii arbalete De parc-ar scrie-a Cerului sentință Cu limbi de foc. Ce stranie mi-e iarna
GEORGETA RESTEMAN by http://confluente.ro/articole/georgeta_resteman/canal [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]