235 matches
-
cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
nr. 1156 din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului pastorală deasupra muntelui pe-o gura de rai se ridică inele de nori, suișuri de vis în plai roit de stele, prin vremi păstorul cu mioare își cânta doina către zborurile nesfârșirii, sub streașina de codru verde veghează ochiul mumei lui și-l caută înfrigurată întrebând stele și luceferi dacă l-au văzut. treci măicuță în legendă, nu mai întreba de el: mijlocelul lui subtire zace-n stei sus pe carpați, mustăcioara
PASTORALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367444_a_368773]
-
cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366750_a_368079]
-
o afundare și scufundare în infinitatea lui Dumnezeu, în oceanul iubirii Lui nemărginite. Sfântul Simeon noul Teolog descrie astfel această cunoaștere prin unirea cu lumina dumnezeiască: "Cei ce se apropie și nu o văd decât în parte sunt înspăimântați, înțelegând nesfârșirea și necuprinderea celor ce le văd. Căci, pe măsură ce pătrund în lumina cunoștinței, primesc cunoștința neștiinței lor. Dar când realitatea spirituală le apare încă in mod confuz ori neclar și li se arată ca într-o oglindă și este luminată numai
DESPRE CUNOASTEREA FILOCALICA... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367386_a_368715]
-
amintiri sumbre, sfâșiat de dorul casei și al satului de altădată, veșnicia, clară, statornică, liberă, neîntinată: 10 când munții coboară peste ape norii făuresc din vise eternitatea. (A se vedea și 51, 56, 65 etc.) De aici, din reveria acestei nesfârșiri, decurg profunzimile lumii de jos. Precum în acest catren memorabil: 44 am un păianjen în casă, tata i-a țesut pânză la geam. Și, tot de aici, o pulverizare suprarealistă în structurile textuale, ca după explozia unei revolte a sensurilor
EUGEN DORCESCU, DESPRE REALISMUL LIRIC* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367565_a_368894]
-
Acasă > Stihuri > Semne > AȘA Autor: Râul Bâz Publicat în: Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014 Toate Articolele Autorului În tonurile Absolutului pictează-ți degrabă degetul cel mic, iar inelarul vreau să ți-l vopsești precum Nesfârșirea. Pe mijlociu, culoarea Ideii fă-o să apară, sclipirile Materiei pune-le pe-arătător, iar degetul cel mare irizează-l cu umbrele Adevărului. Așa. Acum cealaltă mână, dreapta. Pe degetul cel mare vreau culoarea Muzicii. Monocromia numărului Unu așterne-o
AŞA de RAUL BAZ în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349544_a_350873]
-
cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
tristețile să-mi numeri,/Eu trăiesc la tine-n sărbătoare./ Ascultăm cum urlă lupii-n noapte/ Luna-n geruri plini de disperare,/ Stăm la margine de timp și fapte / Spânzurați dramatic de-o-ntrebare.../ Suntem luați de vise în robie,/ Nesfârșirea-i albă de vedenii,/ Stăm pe-acest pământ de-o veșnicie,/ Suntem goi de sensuri, de sfințenii.../ Concentrat pe temele majore ale existenței, stăpân pe mijloacele de expresie, poetul reușește să redea într-un limbaj poetic elevat, această trecere iluzorie
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
-se apoi cu ea în îmbrățișarea unui amurg al speranțelor și-al viselor frumoase... "; drumul "într-o armonizare perfectă a sufletelor de-abia încărcate de binele și frumusețea trăirilor" sale, cu natura "râzând de-atâta verde", șoseaua "ce șerpuia a nesfârșire", munți cu înălțimi "impresionante” sau "variabile", valea "unde bătrânii cedri tronau ca niște împărați printre pini și alți arbori", câmpia "ce se deschidea în fața noastră ca un evantai verde, picurat din plin cu lacrimi galbene, culturi de rapiță înflorite în
PUNTE CĂTRE ETERNITATE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 726 din 26 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366086_a_367415]
-
cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se depărta cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > MIREASA Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1324 din 16 august 2014 Toate Articolele Autorului Rătăcită pe tărâmul nesfârșirii, Între două universuri pendulează Și urând pe toți în numele iubirii, Umbra amintirii o mai ține trează. Numai cerul ei fu însemnat cu sânge Când, în lume, toate explodau de viață. Nimeni nu știu că pieptu-i se va frânge În lumina
MIREASA de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352293_a_353622]
-
Motto: Cea mai nesimțitoare fiară e omul. Prima sfântă a lui Gustar și-a plâns crucea roșie pângărită de moartea ieșită la scăldat. Trupuri fragede se prăjeau la soare gata să-i fie hrană. Neștiutor, Mielul se lăsă îmbrățișat de Nesfârșire. Urletul mâinilor luptând cu întunericul a fost strigat de pietre către cer dar Fiara nu avea urechi. Inima de mamă ce a cunoscut durerea în forma ei cea mai pură nu are puterea să ierte paznicii Vieții care i-au
MIELUL de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352349_a_353678]
-
veac realizând că doar Cuvântul care a biruit moartea îl poate ajuta, îl poate îmbrățișa, îi poate da lumina cea fără sfârșit. Anii din urmă ai Domnului sunt cei inundați de măreția Crucii, sunt anii reali, căci dialogul este cu nesfârșirea, cu neasfințirea, trecând peste provocările stafiilor din veac: „O, foc neoprit,/ O, salbă de rane atât de princiară,/ O, mână delicată,/ Și atât de dorită,/ Deși atingerea-i brutală și încărcată de ură,/ O, mână, înșelător judecătoare și pedepsitoare,/ Prin
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
cerc imens de jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se despărțea cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
tihna Peste munți îmi arcui gândul căutâdu-ți azi odihna. Umbre reci alung din juru-mi și pe jar de clipă dulce Te cufund în ochii-mi tandri, ruga, poate, te-o aduce Într-un leagăn de visare pe-un tăpșan al nesfârșirii Să ne cânte-un lied vioara săvârșind versul iubirii Și-ntr-o limpezime sacră, cotropiți de-atâtea doruri, Să scăpăm de-ncătușare și tristeți, în dulci fioruri. Gurii tale să-i fiu roabă, brațului să-i fiu alintul În nepământești dorințe
POEME ÎN OGLINDĂ (I) de ION VANGHELE în ediţia nr. 403 din 07 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346616_a_347945]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > SPRE INFINIT Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 400 din 04 februarie 2012 Toate Articolele Autorului SPRE INFINIT Orga stelelor îmi cântă pe clape Alergăm prin nesfârșirea de lumină, Inima ta de inima mea e aproape Lumea-i a noastră de iubire plină. Îngeri cu aripi de argint Ne duc spre catedrala iubirii, Așezată-n locul cel sfânt Pe catafalcul nemuririi. Îmi zâmbești cu gura o floare
SPRE INFINIT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346648_a_347977]
-
Îl împroașcă cu vorbe și înscrisuri, Otravă adunată din marile abisuri. Dar nu au cum și ce să-i facă lui Isus, E prea aproape, prea prezent, prea Sus Și e în fiecare muritor de rând Ce-L poartă pân-la nesfârșire-n gând Și care tot așteaptă să Se-ntoarcă Într-o sublimă și celestă arcă Pe El, pe Marele Isus Hristos Cel Bun, Cel Drept și Cel Milos. E iarăși Paști, aicea , pe Pământ, În suflete, în aer și-n cuvânt
LIRICĂ PASCALĂ 2012 de GEORGE ROCA în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351164_a_352493]
-
în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene Petale ce se scutur' pe rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă sub streșina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în miez de noapte Când nesfârșirea timpului mă strânge În vise dragi și în parfum de șoapte... Așteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună De-i soare blând sau stelele-s de gheață Eu nu te las, mi-ești datină străbună Alintul, dorul, cântul ce-mi
OMAGIU MAMEI (POEME) de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 791 din 01 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345548_a_346877]
-
lui, ca la o casă, Cu fiecare zi mai pun un vers, Când gura ta de secetă e arsă Lângă el să te-odihnești din mers Și să-l citești, așa precum respiri, Precum se uită gândul în oglindă, De nesfârșirea lui să nu te miri Ci lasă-ți frumusețea s-o cuprindă. De unde vine el? nu știu nici eu, Sufletul când scriu mi-e plin de pace, Mă bucur dacă astăzi și mereu Acest poem neterminat îți place... VEDEREA DIN
POEME DE VARĂ de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 907 din 25 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345648_a_346977]
-
fiecare minut de singurătate undeva amanetase și uitarea din amintiri au secat apele odată cu lacrimile copilăriei în artere plânge nisip ecou pustiului alunecat printre degete pictează din gând sângerarea cenușie pietrei ce îi crescuse în locul inimii fără durere risipite-n nesfârșirea de stâncă din sare amară se războiesc în gâtul mut temeri târâtoare fără ochi ei au rămas să moară în îmbrățișarea gleznei cu miros de Acasă învată- mă să mă iert așa cum ai învățat tu să îmi porți cu mândrie
MASCA ARLECHINULUI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356827_a_358156]
-
mulți aspiranți la marea Poezie a Lumii, fără încrâncenări de prisos, fără ierarhizări, fără limite de nici un fel. Un zbor spre înalt într-un Crug nesfârșit în azurul unde, doar păsările stâncilor se încumetă. Un galop al cailor liberi în nesfârșirea câmpiei. Un vis frumos din care, atunci când te trezești, ai dori să-l mai prelungești ori să-l reiei, pentru că ți-a dăruit o stare de bine aici pe pământ, pentru viața care te așteaptă. Referință Bibliografică: Despre poemul cel
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 488 din 02 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/356840_a_358169]
-
ne sfîșie amurgul că o fiarặ Greu de închis în miezul anostului catren. Poem BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că o parặ Lirismul bezmetic ține loc de breloc Și-nghesuita-n ramă acelui gînd de fiarặ, Aud cum nesfîrșirea îmi zice “N-am, bre, loc!” Dar fặ-ți un loc în locu-i, un templu mai hidos Decît o tușặ finặ de pensulặ pe-o fațặ, Care s-a smuls din ramă perfidului colos Că umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ
PE MINE NU M-A IUBIT NICI O FEMEIE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355671_a_357000]
-
ne sfîșie amurgul că o fiarặ Greu de închis în miezul anostului catren. POEM BAROC TREI Cînd noaptea se crapặ-ntr-o stea că o parặ Lirismul bezmetic ține loc de breloc Și-nghesuită-n ramă acelui gînd de fiarặ, Aud cum nesfîrșirea îmi zice “ Nu am loc!” Dar fặ-ți alt loc în locu-i, un templu mai hidos Decît o tușặ finặ de pensulặ pe-o fațặ, Care s-a smuls din ramă perfidului colos Ca umbră ce-nflorește abia spre dimineațặ . Īn
POEME BILINGVE (1) / POÉMES BILINGUES (1) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346086_a_347415]
-
ani, de la plecarea dintre noi, au fost multe momentele în care ne-am pus contra unii altora, trăgând de Brâncuși - de nume și operă! - într-o războire ciudată cu tot felul de mize” (din dragoste, habotnicie, paradă, interes, „într-o nesfârșire a excesului”). În șapte puncte sunt explicate tot atâtea modalități în care românii au fost mereu împărțiți în tabere opuse, de-a lungul istoriei lor recente, ceea ce a avut, firește, implicații și asupra modului de a privi viața și opera
BRÂNCUȘI LA EL ACASĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368898_a_370227]
-
și toate ale societății românești. Opacitatea spirituală s-a subsumat coloraturii kitsch a spectaclelor obscure ce-au prins viață și levitație, în timp ce Marina Scupra s-a retras deoparte, pesemne pentru degajarea sa din acest carusel. A trecut mult, cât o nesfârșire, până când, ca un crepuscul ivit fulgerător la est, Marina Scupra a reapărut! A fost una dintre revenirile la care publicul a năzuit îndelungat! La prima vedere e o reapariție, dar în profunzimea speranțelor celor care o iubesc pe Marina Scupra
MARINA SCUPRA. SCENA I SE POTRIVEŞTE CA PANTOFUL CENUŞĂRESEI... de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371015_a_372344]