133 matches
-
București, [1914]; Crini albi și roșii, București, 1917; Mozaic bizantin, București, [1918]; Versuri, București, 1921; Crinul mistic, București, [1942]; Sfântul Francisc din Assisi și spiritul franciscan, Săbăoani-Roman, [1942]; Bohema de altădată, București, [1944]. Traduceri: H. de Balzac, Amorul mascat sau Nesocotință și fericire, pref. trad., București, 1911; Prosper Mérimée, Amantul Venerei, București, [1921]. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, IX, 423-428, X, 35-39; Simbolismul în literatura română, coordonator Mircea Tomescu, București, 1967, 43, 76-77, 235-236, 330, 351-352, 389; [D. Karnabatt], în Antologia poeziei
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
sentimentele personajului-narator și modul în care acestea modifică/ influențează portretul eroinei. (fascinație - misterioasă, ireala). 4. Deduceți două trăsături ale personajului masculin din felul în care se raportează la personajul feminin. Ela -colaje de texte "Era atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotința și atâta generozitate în ochii înlăcrămați albaștri că a trecut biruitoare. Era această fată un continuu prilej de uimire... [...] Femeia această începuse să-mi fie scumpă tocmai prin bucuria pe care i-o dădeam făcândumă să cunosc astfel plăcerea neasemănata
PROIECT DIDACTIC. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Popinciuc Flaviana, Avădănii Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_914]
-
fildeș, deja crăpat, se șubrezise și mai mult din pricina acelei răsuciri bruște, încît, deși era încă întreg și solid în aparență, Ahab încetase de-atunci încoace să se mai bizuie pe el. De fapt, nu era de mirare că, în ciuda nesocotinței sale nebunești Ahab se arăta uneori grijuliu față de starea acelui os mort, pe care se sprijinea în buna măsură. Căci, nu cu mult înainte de a porni cu Pequod din Nantucket, fusese găsit într-o noapte zăcînd la pămînt în nesimțire
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
toată obiectivitatea în deciziunile sale, doamna prezidentă generală a prezentat demisia pentru a 2-a oară. Hotărârile Congresului nu au fost respectate de fostele membre ale Comitetului Central, cum nu voiau să respecte nici deciziunile Ministerului Instrucțiunii Publice. Calomnii, violențe, nesocotinți de tot felul, ispite, mărturii făcute în contra Societății în fața Tribunalului, nimic nu a lipsit pentru dărâmarea unei opere, crezând că poate astfel să atingă un om. Încercări zadarnice, căci conștiința membrilor Societății Ortodoxe Naționale a Femeilor Române a rămas neclintită
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
națiunii, a căminului și propășirii acestui neam. Virtuțile feminine au reclamat, în primul rând, respectarea moralei creștine, care trebuie să pătrundă în întreaga viață de stat, în întreaga viață socială, în viața individuală a cetățenilor, în tot angrenajul nostru ambiant. Nesocotința acestei morale, nesocotirea celor mai elementare reguli de cinste și bună cuviință, contribuie la destrămarea sufletească a acestui popor pentru care generații întregi au luptat din greu pentru independența și ridicarea lui morală și materială. În afară de această luminoasă intervenție feminină
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
Citiți legenda Mureșului și Oltului și scrieți un dialog dintre cele două personaje despre locurile prin care au trecut. Cartea Oltului Geo Bogza „Reîntors la o viață plină de pasiune Oltul se măsoară cu munții. Acum, el iarăși cheltuie, cu nesocotință, treptele dăruiteo dată pentru todeaunade Hășmașul Mare. Una după alta, le azvârle în urmă, lepădă în trecut, în amintire, fără să țină sema de nimic, fără păreri de rău. Când, după atât zbucium și clocot, aventura va lua sfârșit, el
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Pentru că ai blestemat, ai cuprins în vorbe urâte, pătimașe pe cel ce te-a făcut să suferi. - Dar cum? Nu am avut dreptate? - Nu! Oricât de vinovat ar fi fost, tu trebuia să-l ierți. Omul se cere să privească nesocotințele aproapelui de la înălțimea Soarelui. Dacă te-a făcut să suferi nedrept iartă-l și spune-i: „Ai fost crud cu mine, dar eu te respect pentru că ai făcut-o din firea ta pătimașă și nestatornică. Va veni vremea când tu
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
să execute un atac neanunțat asupra fortificațiilor clanului Tokugawa de pe Muntele Komaki. Armata lui fusese interceptată de inamic lângă Haguro și se zvonea că pierise, alături de numeroși soldați. — L-am pierdut pe acest om din cauza spiritului său combativ. O asemenea nesocotință e de neiertat. Amara lamentație a lui Hideyoshi i se adresa lui însuși. Tocmai când Hideyoshi era gata să părăsească Osaka, în ziua a nouăsprezecea, din Kishu sosi încă o veste proastă. Hatakeyama Sadamasa se răsculase și venea spre Osaka
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe scări. — Mie, în orice caz, mi se potrivește. — Ești o fată ciudată. — Care, parcă, nici nu ar fi o fată. Neașteptata lor scenă de dragoste se datorase faptului că amândoi erau deznădăjduiți. O deznădejde care le infuzase, amândurora, o nesocotință, o indiferență deloc tipice pentru firea lor. Pearl o așteptase întreaga zi pe Hattie, întâi cu încredere, apoi cu întristare și cu bănuieli crescânde. Încercase să-și ocupe timpul împachetând rochiile lui Hattie, dar se oprea întruna din lucru ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
s-a întâmplat în parte din decizia ei de a abandona speranța. Fapt care n-a împiedicat-o să moară aproape de spaimă când îl auzise pe Tom intrând și crezuse că e John Robert. Disperarea lui Emma și, în consecință, nesocotința lui, aveau o origine duală. Pe de o parte era necăjit și iritat de faptul că Tom nu se arătase la Londra, nu-i scrisese, nu-i telefonase, nu-i dăduse nici un semn de viață. Cum el se reîntorsese la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pe de o parte, are putința de a identifica frumosul, oriunde ar fi, ceea ce e harul artiștilor, dar, pe de altă parte, intuiția zădărniciei propriei vieți frânează manifestarea deplină a bucuriei, fiindcă Trăiesc pentru-a trăi. E prea puțin sau: Nesocotința n-ar putea sajute / Să-mbraci în fir strălucitor clipita. În acord cu forma și conținutul, tonul e, de asemenea, maiestuos, grav, o contribuție în acest sens având-o atât ritmul și măsura versurilor, cât și lexicul la care apelează
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
E vorba de o fată cum nu se mai află în sistemul solar. ― Dă-i drumul! Cine e individa? întreabă Charlot cu indiferență. ― Închipuiți-vă, o contesă. ― Contesa noastră? făcu Iliuță, gîndindu-se la Mihaela. Am tresărit ca fript gîndindu-mă la nesocotința pe care o făcusem fără vrere pomenind de contesă. ― Nu aceea, guguștiucule... E vorba de una autentică... Ascultați, ici... Le-am turnat la repezeală o poveste pe care de fapt o auzisem de la altcineva, cu o franțuzoaică, soția directorului unei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
senin o măciucă în moalele capului. ― Cum e posibil să pui la bătaie situația dumitale pentru o cauză care angajează codul penal? ― Am convingerea că e o crimă din partea noastră să distrugem un om și o familie pentru o simplă nesocotință. Funcționarul are un trecut nepătat, a depus banii, statul nu-i păgubit cu nimic. Mă opun chiar dacă i s-ar da o mustrare scrisă. ― Te ascult, dragul meu, și mă întreb dacă vorbești cu adevărat serios. ― Pentru numele lui Dumnezeu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
și prețios ajutor pe care i l-a oferit spontan și nechibzuit. Nu știu ce să cred personal sau poate că nici dl. Geoană n-a mai fost în stare să-și stăpânească diplomatic acțiunile sale. Să numesc acest lucru neșansă, ghinion, nesocotință, grabă, pripeală? Dar funcția înaltă către care țintea dl. Geoană ca fiindu-i „pohta ce-am pohtit, precum a zis Viteazul, care un om așezat, calculat, chibzuit și nu unul care să treacă cu atâta ușurință peste niște obstacole pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Dragă Santiago“, fiindcă oricum avea chef să ia legătura cu el. De data asta i-a fost mult mai ușor să scrie, În realitate avea puține lucruri să-i spună, el probabil că știa povestea cu Peggy, a fost o nesocotință, oricum Începusem să mă plictisesc de scobitoarea asta și de altfel e mult mai bine că s-a Întîmplat așa; e mult mai bine, fiindcă, dacă aș fi lăsat-o, prietenele ei s-ar fi solidarizat cu ea... În schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ref id="19">19 Paleo logu, Alexandru, op. cit, p. 140. </ref> Tudor Vianu afirma: <ref id="20"> 20 Vianu, Tudor , op. cit . , p . 269.</ref> Obiectul pasiunii lui Gheorghidiu e o femeie frumoasă, care avea "atâta tinerețe, atâta frângere, atâta nesocotință în trupul bălai și atâta generozitate în ochii înlăcrimați albaștri, că a trecut biruitoare. Eroul este urmărit la seminarii, controlat permanent, ca nu cumva să flirteze cu colegele. În ciuda faptului că nu simte nicio atracție pentru speculațiile intelectuale, Ela frecventează
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
nu voi mai gusta, De aceea poate cât voi fi cu nume Eu pe tine, dragă, nu te voi uita. Tu-mi zâmbiși ș-atuncea îmi primiși credința, Îmi adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma crede-o cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita? Cred că ești ușoară, cu puțină minte, Astfel sunteți toate, nu e vina ta, Patima mea, soro, este făr-de moarte: Ce-am iubit odată nu mai pot uita. Ah! dacă-ntîmplarea va
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
acele două nu voi mai gusta, De aceea poate cât voi fi cu nume, Eu pe tine, dragă, nu te voi uita. Tu-mi zâmbiși atuncea, îmi primiși credința, Îmi adânciși rana chiar cu mâna ta Și acuma, crudo, cu nesocotință Vrei să mă faci poate a te mai uita. Dar inima-ți crede, nu e schimbătoare Ca acele multe chiar ca și a ta, Patima - anevoie poate s-o doboare, Iubindu-l odată nu poate uita, Du-te de primește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întîmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că nu-mi păsa de autoritatea lui. Or, așa ceva un om ca el nu putea să-mi ierte. Înțeleg foarte bine asta. Îi reproșez tatei numai faptul că nu și-a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrînește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tatei. Eu arătam de mic o vocație de ratat recalcitrant. Mințeam cu ușurință și mă foloseam de asta ca să mă sustrag poruncilor părintești, dovedind încă de pe atunci resursele de ipocrizie de care m-am folosit mai târziu cu pricepere și nesocotință. Trebuie să spun însă că încă dinaintea întâmplării de la cimitir eu și tata ne suportam destul de greu unul pe altul. Succesele, poate mai degrabă sociale decât artistice, obținute în cariera de pictor îi alintaseră două însușiri naturale, vanitatea și plăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi nesocotințelor mele, m-a împins să-i arăt, îndrăzneală nerușinată!, că nu-mi păsa de autoritatea lui. Or, așa ceva un om ca el nu putea să-mi ierte. Înțeleg foarte bine asta. Îi reproșez tatei numai faptul că nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ei îi bârfește, îi detestă, între timp face copii, are chiar o mică aventură, până îmbătrânește și moare. Pe când unul ca mine, oricât de lipsit de scrupule ar fi, simte totuși câteodată frigul mediocrității și atunci e gata de orice nesocotință ca bețivul care înainte de a se lăsa de băutură se îmbată oribil într-un chef de adio, în care se încaieră și, lovit, moare. Iar când dincolo de mediocritate așteaptă să ridice capul un megaloman, atunci e pierdut dacă nu găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un nou prilej De-a lua în palme ființa. Și s-a făcut lumină... Iubind în taină Uitată în marginile iubirii, În amalgamul de priviri nesfârșite. Clipa veșnic pierdută în viitor În care îmi măsuram trecutul Și care otrăvea cu nesocotință gândirea. Ghionea Anda-Maria, clasa a V-a Clubul Copiilor Comănești Bacău profesor coordonator Iacob Leonid A venit primăvara Primăvară, de-ai sosit, Îți urăm un bun venit Și cu drag noi te chemăm Ca să ne mai bucurăm. Cu flori albe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]