109 matches
-
asupra cuprinsului CETĂȚII LUI BUCUR. Nu degeaba frontispiciul din internet se ramifică bogat, promițând în egală măsură proză și poezie, antologii și reportaje, biografii și exegeze. Țelul se adeverește rapid, fără urmă de „îmblânzire“ estivală, fără concesii făcute unor subiecte nespectaculoase, de vacanță. Diversitate maximă! Într-o dimineață oarecare, deschizând la repezeală calculatorul, m-am trezit citind fără oprire, cu nesaț, neobservând cum trec orele. Parafrazez expresia consacrată din lumea teatrului - „o dimineață pierdută“ - și îndrăznesc să-i inversez sensul: am
O DIMINEAŢĂ CÂŞTIGATĂ, GRAŢIE PUBLICAŢIEI VIRTUALE CETATEA LUI BUCUR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361210_a_362539]
-
descopăr în mine atâtea izvoare care până la tine stătuseră acolo, ascunse în sufletul meu, și bulbucau, în dorința de-a ieși la suprafață, cu o intensitate de nebănuit până atunci. Ai fost iubitul, omul care știa să iubeasă simplu și nespectaculos. Iubitul care ai adus prospetimea și speranța, odată intat în viața mea. Ai știut să-mi aduci și vara, iar odată cu ea atâta frumos și dor de viață de toate lucrurile simple, nesofisticate, si-atât de plăcute, după care fiecare
CÂNDVA, ODATĂ, UNDEVA ... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365489_a_366818]
-
fizica și matematica, mi-au adunat și cristalizat gândurile și m-au obligat să le expun așa cum le-am expus. Emilia ȚUȚUIANU: Cum arată o zi din viața ta, Dimitrie? Dimitrie GRAMA: O zi din viața mea se remarcă prin nespectaculosul cotidianului urban și deci banalitatea preconizată lasă spații imense pentru surpriză și vis. Mă trezesc ca un automat, niciodată nu am avut nevoie de ceas deșteptător și cred că există și alții ca mine care posedă un ceas interior programat
INTERVIU CU POETUL DIMITRIE GRAMA de EMILIA ŢUŢUIANU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366388_a_367717]
-
tot ce atinge Poetul se preface în Cuvânt! La acel moment, al efervescenței Cenaclului „Numele Poetului”, Theodor Răpan era „un impresionist diafan”, lucru sesizat pe bună dreptate de Cezar Ivănescu. Dacă în 1983, acesta remarca faptul că„Theodor Răpan, evoluând nespectaculos, dar sigur, se impune ca unul dintre poeții rafinați și discreți ai tinerei generații”, în 1984, în aceeași revistă, „Luceafărul”, Artur Silvestri conchidea sec: „Oricum, de Theodor Răpan poezia românească nu va scăpa!” Ceea ce, o să vedeți, s-a și întâmplat
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
meritocrații, și al derivatelor sale subsecvente (axiologie, excelență), este justificat etic. Urmează motivele. Tot atâtea, câte proze: Erosul (Iulia Feier); Adiaphora (cum numeau filosofii stoici „lucrurile indiferente”, „nici bune, nici rele”, exact acelea din care ne este alcătuită viața, entități nespectaculoase, în sine, dar conținând întregul mister al existenței) (Vila de sub colină sau cum se poate scrie puțină literatură cu puțin); apoi: Nonvaloarea (Parada veleitarilor); Eșecul trăit cu o stăpânită melancolie (Andreea); Cunoașterea (Rîpele galbene). Ce tip de lectură convine, oare
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
bucurii și înfrângeri, cu vieți la vedere și taine ascunse, cu dorințe realizate sau înăbușite, învârtindu-se pe lângă naratorul discret, situat în umbră, dar mereu prezent, confident și tezorier al simțămintelor mărturisite sau intuite. Cezara, Sânziana, Lucreția, Ileana sunt destine nespectaculoase dar emoționante prin chiar simplitatea, curățenia vieții lor. Transpare din aceste texte o inocență și o puritate păstrate nealterate printre toate meandrele vieții care sunt ale naratorului însuși. Autoarea surprinde personaje și realități din alte spații geografice, figuri însingurate - boală
„PARABOLA VULTURULUI” DE LUCIA OLARU NENATI SAU VIAŢA NOASTRĂ DE ZI CU ZI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368192_a_369521]
-
2013) ● ORB ÎN LUMINĂ - Poeme alese. Antologie de autor (Editura „eLiteratura”, 2014) FĂRĂ DE MOARTE - De trei ori 60 + 1 Iconosonete (Editura „Semne”, cu opere grafice de Damian Petrescu, 2014). REFERINȚE CRITICE ● „Atenție! Aici este uraniu!” (Nichita Stănescu) ● „Theodor Răpan, evoluând nespectaculos, dar sigur, se impune ca unul dintre poeții rafinați și discreți ai tinerei generații ... ” (Cezar Ivănescu) ● „Theodor Răpan e un poet adevărat față de care cerneala tipografi- că n-are cum să-și refuze licărul de tandrețe!” (Gheorghe Tomozei) ● „Oricum, de
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
să devină o succintă istorie a limbii române literare, care să concilieze studiul filologic cu istoria și critica literară. Studiile cele mai substanțiale rămân cele consacrate romanelor lui Gib I. Mihăescu, în care A. practică „o critică de interpretare, constructivă, nespectaculoasă, ce se impune prin rigoare și echilibru, limpezime și receptivitate” (G. Dimisianu), dovedind o admirație reținută, ce va conduce la editarea, în cinci volume, a operei complete a acestui autor (1976-1995). A. este de asemenea coeditor al lucrării Monumenta Linguae
ANDRIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285358_a_286687]
-
frapantă, modernă, ținând de o estetică prozastică moderat „revoluționară”. Justin este un roman despre putința descoperirii adevărului și despre „utilitatea” acestuia. Mai este, totodată, și o cronică, cu valoare generală, a mizeriei și neputinței viețuirii omenești, dar și a eroismului nespectaculos, ivit din statornică onestitate lăuntrică. Prozatoarea recurge la procedeul identității glisante, incerte, multiple, acreditează o „convergență” a personajelor, acestea apărând ca variațiuni ale unei teme unice: mântuirea personală. C. a preluat mult din arsenalul Noului Roman francez, dar a făcut
COMANEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
servite de poet cu oarecare naivitate. Ulterior, în anii ’60, acesta își eliberează scrisul de insidiile vulgar-politizante și inaugurează o lirică de ținută, vădind talentul de a surprinde convingător universul cotidian, filtrat prin meditație și reconstituit într-o imagistică echilibrată, nespectaculoasă, ca în volumul de sonete Numai un flaut (1966). După o perioadă în care părea că se va consacra literaturii pentru copii, scriitorul „redebutează” convingător în 1974 cu o carte de eseuri, Alt container pentru Osaka. Titlul trimite la un
IURES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
în paginile acesteia cu sintagma ultrasavantă, eseul de cea mai densă cerebralitate contrapunctează oralități de periferie [...]. Tehnica, în culegerile de proză scurtă e, încă o dată, adesea reportericească [...], dar (pseudo)reporterul e dublat în permanență de un observator al etern omenescului nespectaculos, al tragicomicului banal, al stereotipiei cotidiene absurde și, mai ales, de un eseist contemplativ și sceptic, spirit zarifopolian, cu gustul „ideilor gingașe”. DUMITRU MICU SCRIERI: Curcubeul de la miezul nopții, București, 1984; Închiderea ediției, București, 1984; Parcul Ioanid, București, 1986; Sala
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
dintre entuziasm și scepticism, dintre vitalitate și oboseală. Criticul este un afectiv, dar și un ironic, iar ironia o îndreaptă spre sine ca și spre alții, textul critic fiind, nu de puține ori, subiacent polemic. Toate aceste trăsături se exprimă nespectaculos, într-o frază aparent ternă, prin mici inflexiuni, prin străluciri mărunte care pot încânta. Ele sunt reunite sub arcul unei inteligențe remarcabile și al unei adânci sensibilități. Din păcate, după plecarea din țară, frecvența scrierilor lui R. a scăzut. Cea
RAICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
Editura Tineretului și pe cel al revistei „Viața studențească”, este prezent cu versuri și în „Gazeta literară”, „Scânteia tineretului”, „Argeș”, „Calende” ș.a. A mai semnat Florea Stanciu Aluniș. Volumul de proză Drumețind prin Argeș (1987), care a constituit debutul editorial, nespectaculos, al lui S., este dominat de candoare, seninătate și entuziasm față de frumusețea naturii. Motivul călătoriei va sta și la baza altei cărți de povestiri, Căutând iubirea (din însemnările unui licean) (1994). Impregnat de un lirism monoton, textul din Pauza de
STANCIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289864_a_291193]
-
leu pe biletele vândute la teatrele naționale din țară, subvenții din partea unor instituții de stat, donații, beneficiul unor spectacole, șezători, profitul antreprizei afișajului capitalei și al biroului de percepere a drepturilor de autor etc.). Averea societății sporește an de an, „nespectaculos, dar real”, cum declară unul din președinți, ea nefiind afectată de crahurile băncilor din perioada marii crize economico-financiare. Fondurile au fost folosite și pentru acordarea de împrumuturi și ajutoare, pentru înființarea unei edituri proprii, pentru tipărirea unui anuar, „Buletinul Societății
SOCIETATEA AUTORILOR DRAMATICI ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289746_a_291075]
-
primară în sat, apoi pleacă în capitală, unde devine cizmar, profesiune pe care o va practica până în 1950, dar continuă să se instruiască, citind sau audiind diverse cursuri la Universitate, frecventând cercurile socialiste. Cel mai important eveniment al tinereții lui nespectaculoase este efectuarea stagiului militar în marină, când a putut naviga între Marea Neagră și Mediterană, vizitând și zone din Turcia și Grecia. Debutează la „Dimineața copiilor” în 1924 și publică mult timp versuri în „Adevărul literar și artistic”, „Cuvântul liber”, „Cruciada
SARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289496_a_290825]
-
fundalul unei ambianțe citadine și naturale bine conturate și prin comunicarea acestor tulburări în autenticitatea lor. Anxietăți de sorginte erotică, primele înfiorări în prezența celuilalt sex, întâile îndrăgostiri, primele suspiciuni, așteptări frustrate, orgolii rănite, gelozii, certuri, împăcări, despărțiri se desfășoară nespectaculos, nepatetic, fără efuziuni lirice, cum se întâmpla în La Medeleni de Ionel Teodoreanu, și tocmai prin aceasta liric la modul sobru, interior, pătruns de o poezie a vârstei critice, a schimbării, a așteptării, având afinități cu cea generată la Proust
SEBASTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289592_a_290921]
-
și atmosfera, anecdotica episoadelor componente, esențializarea viețuirii anonime, „banale” și „derizorii”, descoperirea și revelarea a ceea ce criticii (Mircea Iorgulescu, Vasile Popovici) au numit „feeria cotidianului”. Aceasta este, de fapt, marea temă a prozatorului: beatificarea vieții mărunte, a existenței obișnuite, aparent nespectaculoase, săvârșită fără recurs la vreun idilism, pătrunsă de o gravitate maximă a angajării existențiale, de un extraordinar tragism, în cele din urmă umbrită de aprehensiunea morții. Rareori „s-a dat glas atât de «omenesc» acestui paradox, acestui «scandal» rezultând din
TITEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290200_a_291529]
-
până la sicitate. În cele trei studii micromonografice cu care colaborează la volumul al doilea al tratatului academic de istorie a literaturii române (Ioan Voinescu II, Alexandru Cantacuzino și G. Sion), accentul cade pe exactitatea reconstituirii biobibliografice, în vreme ce interpretarea operei e nespectaculoasă, uneori deficitară (de pildă, romanul Serile de toamnă la țară de Al. Cantacuzino este mult subevaluat). SCRIERI: Ioan Voinescu II, Alexandru Cantacuzino, G. Sion, în Ist. lit., II, 599-603, 609-614. Ediții: Documente și manuscrise literare, vol. I-II, pref. Al.
PIRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288824_a_290153]
-
radical textualistă, așa-zis tardomodernistă, concentrată pe „ingineria textuală” și pe „textuare” (Gheorghe Iova), există un o. prozastic propriu-zis, care combină echilibrat textualismul și autoreferențialitatea cu un realism mărunt și fragmentar, preocupat să valorizeze cotidianul frust, derizoriul, grotescul ori tragismul nespectaculos, provocat de distorsiunile sociale din perioada comunismului, și să promoveze un autenticism rafinat, mediat intelectual, prin textualizare, și există, în sfârșit, ficțiunea carnavalesc apocaliptică, flamboaiant postmodernă (în maniera lui Thomas R. Pynchon), marcată de truculență fantasmagorică, propunând lumi alternative, ficțiuni
OPTZECISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288562_a_289891]
-
ș.a. Cu Fleacuri criminale P. se exprimă, stilistic și tematic, pe coordonatele caracteristice pentru poezia optzecistă. Universul său mobilizează inventarul și anecdotica măruntă a vieții casnice. Nu în exclusivitate, căci li se adaugă câteva traiectorii și contexte sociale marginale, provizorii, nespectaculoase - navetismul, viața măruntă a gărilor obscure și a traseelor de autobuz lăturalnice, apostolatul didactic rural ( episod, de altfel cvasiobligatoriu în biografia și în textele majorității tinerilor scriitori din anii ’80), cârciuma (cea din anii ’90, dotată cu televizor color care
PATULEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
aceiași prieteni, aceeași slăbiciune pentru fumatul țigară de la țigară și pentru lamentații și pantaloni aproape identici de culoarea somonului. Oare relația mea cu Cameron ar fi putut inspira un bun roman sentimental? Ei bine, nu prea cred. Dar această variantă nespectaculoasă, călduță, de conviețuire părea perfect adecvată În anii aceia ciudați de după facultate. —Nu mă Îndoiesc că e un câine foarte deosebit, Cameron, am spus eu rar, de parcă aș fi vorbit cu un copil de clasa a treia. Problema e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
înfățișarea lui, mai ales de capul de vițel, din câte alte animale fioroase ar fi putut să fie. Îi părea rău că nu-i venise altceva, nici el nu știe de ce alesese un astfel de detaliu, pe cât de neplauzibil și nespectaculos, pe atât de trainic. Mai târziu, după ce trecuseră vreo două sute de ani de la noaptea aceasta parfumată, pe când toți ascultătorii lui se făcuseră oale și ulcele, într-o seară de vară o auzise pe-o femeie bătrână povestind, aproape cu același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
culegere de folclor românesc. Dar atunci, în noaptea în care povestise pentru prima oară despre vampir, nu se gândise nici un moment că spunea ceva atât de memorabil, pe care oamenii nu aveau să-l uite câteva sute de ani. 4. Nespectaculos. Exact aceasta era și constatarea lui Andrei Ionescu. Nespectaculos și chiar penibil își spuse, în timp ce închidea disprețuitor Mitologia lui Tudor Pamfile. I-ar fi plăcut să găsească o istorie teribilă pe care să coleze tot felul de amănunte obscene bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care povestise pentru prima oară despre vampir, nu se gândise nici un moment că spunea ceva atât de memorabil, pe care oamenii nu aveau să-l uite câteva sute de ani. 4. Nespectaculos. Exact aceasta era și constatarea lui Andrei Ionescu. Nespectaculos și chiar penibil își spuse, în timp ce închidea disprețuitor Mitologia lui Tudor Pamfile. I-ar fi plăcut să găsească o istorie teribilă pe care să coleze tot felul de amănunte obscene bune de dat la bizon. Zâmbi, rostind cu delicatețe cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe gâtlej. Năzărindu-i-se că licoarea îi răpăie, ca o ploaie de primăvară, pe tăblăria interioară a șezutului. Iar cealaltă jumătate a sticloanței, după ce-o trambală, inutil, prin hanul unei căni îmbîcsite cu zaț de cafea, o sorbi nespectaculos, apropiindu-și-o de buze. Plescăi. Uscă pe dinăuntru încă o sticloanță. Scotocind după-un chibrit, pentru a-i face felul unei snagoave curbate, agățată cu unghia dintr-un pachet de-al fermecătoarei, dădu peste un caiet. Un soi de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]