1,496 matches
-
cadrele aliind erori cu reușite unice. într-o curte ascunsă în spatele Palatului, la 11 noaptea, ne reunim pentru un spectacol făcut de un actor congolez Dieudonné Niangouna. Fără scenă, pe pămînt, doar un cerc desenat de cărbuni de jăratic. Cărbuni nestinși ce conțin focul în ei, cărbuni ce mocnesc în noaptea avignoneză. Apoi actorul pătrunde parcă pe neobservate în mijlocul cercului, și, cu fața de-abia luminată, negru dispărînd în obscuritatea nocturnă, el pare a fi mai degrabă o voce. Imobil, grav
Avignon, 60 de ani by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/9408_a_10733]
-
doare, neliniștit, adună în sine misterul marelui bum din care ea vine, tot vine și nu se trădează. miezul pietrei e un ochi treaz, cu privirea întoarsă, un vaier, un hohot de râs, un suflet ce visează, o lumină nevăzută, nestinsă, o bucurie închisă cu lacăte, răsucite ca melcul, de timpi ce-au trecut peste ea, cum umbra păsării-n zbor peste stânci coșcovite. umbra, grațioasă și vie, cu mișcări de dansatoare agilă trece iute, efemeră. stânca, în sine abstrasă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pagini. Ar fi de dorit o ediție critică a operei integrale a lui Petru Dumitriu, în care să avem toate scrierile și tot dosarul unor cărți lamentabile ca Drum fără pulbere (1951), Pasărea furtunii (1954), Cronică de la câmpie și Focul nestins (ambele din 1955), pe lângă iertata Cronică de familie. Opera lui Petru Dumitriu merită cu adevărat să fie studiată numai ca un caz întristător de pervertire a unui mare talent. Între cele două versiuni ale Cronicii de familie, prefer varianta scurtă
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
lăsat răgazul pentru o asemenea pauză. L-a tras lângă ea în pat, cu o forță nebănuită. I-a luat mâinile și i le-a condus de-a lungul trupului, tresărind la fiecare atingere, transmițându-i și lui înflăcărările ei, nestinsul și pătimașul dor de a fi într-o deplină intimitate cu bărbatul dorit. Înlănțuindu-l cu ambele brațe, îi căuta setoasă de dragoste gura pentru a i-o săruta, oprind în acest fel orice încercare a buzelor de a rosti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
și în prezent, bucurându-se de realizările celor apropiați, dar, totodată, ducând dorul meleagurilor natale, moldovenești, la care din când în când revine, micșorând la propriu distanțele geografice, dar, mai ales, la care revine și se reîntoarce cu amintirea cea nestinsă de trecerea incomensurabilă a timpului, cu tandrețe și nostalgie, încărcată de credință și dragoste de gintă și neam. Cu această sensibilitate, cu această conștiință adâncă, scrie, când are răgazul necesar, poezie și proză, ambele gesturi creative izvorând din nevoia de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
bețigaș care avea în vârf un ochi de foc. Deși o jerbă de scântei se răspândea în jurul acestui căpețel de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de jarul încă nestins. Focul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al etniei țiganilor!... Bătrânul lua rând pe rând câte un bețigaș, se prefăcea a-l pune în gura pipei, din care fumul deja năvălea din belșug. Pentru a-i mulțumi pe toți
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Așa va fi, bengosule 3, vom sări cu toții să ți facem o nuntă cum nu a mai fost niciodată în șatra noastră. După ce se mai întreținu cu Rafira și Lisandru, care-l îmbrăcară tot timpul în haina de purpură a nestinsei lor dragoste, Vișinel se întoarse în oraș. Nu știa dacă pașii lui calcă pe pământ sau plutesc peste aburii ce ieșeau din pământ cu dărnicie în acea lună caldă de vară. Era fericit! Era foarte fericit! Pentru a zidi o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se transferase în aceeași secție cu Ina se întâlnea cu aceasta de zeci de ori pe zi, în probleme de serviciu sau În unele scurte pauze. Îi urmărea cu asiduitate pașii, gesturile și reacțiile cu prilejul fiecărui dialog. Deși purta nestinsă flacăra unei ostilități ascunse, Olga se gândi că nu poate întreține o atmosferă de frondă, de vrăjmășie și gelozie, la vedere. Ar fi îndepărtat-o pe Ina de ea, dar acel vierme care scurma necontenit În conștiința sa o îndemna
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mărturisi că este gravidă, că în curând va fi mamă și că Alex era în culmea fericirii, cupa cu răutăți ascunse vederii, în care turnase acumulările adunate în timp, se încărcă până la refuz. Ura Olgăi, care mocnea asemenea unor cărbuni nestinși aflați sub cenușa aparenței, era gata în orice clipă să iște un incendiu. Ea nu putea suporta gândul că îna va avea un copil de la Alex pentru că socotea că acesta ar fi fost un drept intangibil al ei. Zi și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie cuțu dacă n-o să-ți convină, dacă n-o să te consideri cel mai fericit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
crea «omul nou», în fapt voința de a distruge autonomia individuală și de a plasticiza personalitatea până la completa contopire cu o comunitate desăvârșită, închipuită ca spațiu al fericirii și plenitudinii. Potrivit opiniilor lui P.P. Negulescu se poate vorbi de „ura nestinsă a comuniștilor față de cel mai bogat și destoinic decât tine”. Poate tocmai de aceea, cultura a fost desconsiderată și cenzurată atât de nazism cât și de bolșevism: Cultura a fost dușmanul principal, iar marxismul cel mai trivial a devenit avangarda
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
reușise asta datorită calității sale de a sparge vraja. Nu se lăsa pînă la urmă adormit, cuprins și convins de aparența faptelor, oricît de credibilă și convenabilă ar fi fost. S-a uitat în oglinda de deasupra ligheanului, cercetîndu-și cu nestinsă curiozitate trăsăturile. " Deci așa arată cel mai bun agent antiiluzie al directorului Mihail." În prag, înainte de a se afunda în colbul gros, moale, al drumului, l-a strigat pe Ali Mehmet, care rămăsese cu banii în mînă, uluit de generozitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de sec, Încât părea greu de crezut că orașul se Întinde pe coasta unei insule tropicale. Casele șubrede din mahalaua pe unde treceau i-au amintit de mormanele de frunze uscate care n așteaptă decât un chibrit ori un chiștoc nestins. În perioada de secetă erau Întotdeauna incendii În mahalale și În fiecare săptămână din ultimele trei luni văzuse rămășițele Înnegrite ale unor case, lemn ars și tablă ondulată care rămâneau să zacă acolo și deveneau o parte a peisajului citadin
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aproape deloc. La doi pași de blocul său era o baltă În care creștea un pâlc de trestie. Verde, subțire, se unduia În bătaia vântului sau se plia sub greutatea vreunei păsări minuscule În repaus. O basculantă plină cu var nestins moțăia și ea În căldura amiezii lângă balta cu trestie. Șoferul mușca dintr-o rudă de salam și dintr-o franzelă. Pe rând, bineînțeles. Muștarul Îl ținea pe bord și se servea din el cu arătătorul mâinii stângi. Masa a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
confunzi cu altcineva, începe să-i rîdă în nas Comandantul, scotocindu-și pachetul de țigări. Dacă eram un naiv, la ora asta n-aș mai fi șezut pe scaunul ăsta, îi zice, luîndu și foc de la unul din chiștoacele încă nestinse din scrumieră. — Ai răbdare și ascultă pînă la capăt, zice Regizorașul aruncîndu-și privirea afară prin crăpătura ușii, în direcția rastelului de armament. Să-mi spui mie cuțu dacă n-o să-ți convină, dacă n-o să te consideri cel mai fericit
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Cupola danaidă) Probabil însă, este mai bine să rămână de neînțeles, fiindcă dacă devin inteligibile dăunează grav prestigiului poetului. Iată un exemplu: „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor / Dar sus / în azurul uimitor / plutește încă / nestinsă / floarea secretă / a înțelepciunii.“ (Arc de cer) Stângace exprimare - „Din piept îmi răsar / tulpinile studiilor / petalele poeziei / și fructele gândurilor“. Numai în puerilele filme horror americane mai vezi tulpini ieșind din pieptul cuiva. Noi înțelegem unde bate poetul, dar chestia
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mai îndeaproape, practicând, surâzătoare, această inadecvare care ne face să ne simțim mereu jenați: „înlăuntrul meu / universuri clocotesc / un Dumnezeu fiert mă îmbie“; „am prins soarele sărutând piatra ninsă“; „vara trupului mă ține / prizoniera unui cosmic val“; „în mine / vulcani nestinși prefac / munții Himalaya în cenușă“; „pe osia pământului ne-ntâlnim / la tine-i noapte, la mine-i zi“; „biblia-și răstoarnă începutul / la noi în pat“; „universul scutură stele / cum să dorm? cum să dormi?“ „întârzie / scrisoarea cu ștampilă cer
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Vulcan, incapacitatea de a se situa în timpul său, de a vorbi cu adevărat despre sine, de a fi el însuși. Prin el vorbește „o străină gură“. Autenticitatea emoțiilor sale este nulă: „Mă-ntorc și azi la tine / Cuprins de un nestins dor. / Vei crede iar, iubito, / În șoapte de amor?“ La un concurs „Cine este autorul?“, nimeni n-ar ghici cui aparțin versurile citate. Se mai remarcă apoi o anumită grandomanie, care face versurile neconvingătoare: „În infinitul cosmic / Prin lumea lui
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
obrajii să-i fie mai În rîndul lumii, și-i freacă cu hîrtie creponată roșie. Îi cade cu tronc nu oricui, ci tocmai feciorului primarului Pomean din Pișcari, om Înstărit, cu nume În satele de pe toată valea. Foc mare, de nestins la inima flăcăului, drept care primarul hotărăște o vedere a celor doi, iar cum, dintre toți, el era omul cel mai adîncit În treburi, n-a putut alege pentru ospeție În casa fetei decît o zi de miercuri. Gazdele s-au
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Faulkner nu rezistă tentației de a-i face acest portret, înecat în aluzii livrești: „Jones, un Mirandola gras într-o castă nimfolepsie platonică, o orgie religios-sentimentală în tweed cenușiu, croind o nesinceră, iluzorie articulare de lut umed pe o veche, nestinsă dorință, construindu-se pe sine în chip de Fecioară de carton." Într-o scenă decisivă, el îi mărturisește „nimfei" Cecily Saunders: „Nu corpul tău îl vreau." Sfârtecat între dorință, lascvitate și spirit, Jones visează ființa perfectă, androginul. Pentru el, Cecily
Primul Faulkner (V) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6773_a_8098]
-
acut al descendentului zdrențăros care vinde în talcioc steme regale. Versul este liber... Cel de-al doilea volum sărbătorește iubirea. Analiza fină a diferitelor ipostaze ale iubirii se îmbină cu gestul ludic, dar și cu stări halucinante sau cu dorința nestinsă de a transforma vrăjitorește lumea. în Leoaica adormită, tematica se diversifică și procedeele se rafinează... Versurile par născute din Ťvoluptatea unui chin cum apa prefăcută-n vinť. Convinsă de singurătatea ei sufocantă, poeta trăiește în același timp spaima celui mereu
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
iar cerșetorii toți au chip frumos Sînt istovit de propria-mi privire în oglindă cînd mă uit văd infinitul Iar măcelarii își ascut cuțitul pe inima ce își oferă gîtul Cel ce ucide ucide și inima din sine Țin cumpăna nestinsă cea între rău și bine Dar în rotundul dilatat de groază al orei eu v-am deschis cutia cu surprize a Pandorei!... Eu m-am născut bătrîn Sînt mai bătrîn ca fiecare-n parte Și mai bătrîn ca omenirea la
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7835_a_9160]
-
fost de vină musculițe când roiau în jur /un ospăț nebun femei prieteni adunați în curte dimprejur/....oasele-mi trosneau vreascuri în care foc puneam cu sângele-mi aprins/ tinerețea mea de ruj făcută ceară se topea-n fitilul pururea nestins/ roiuri îmi jucau în ochi ca pe-o rană viermii veseli înglodați în iod/ mă pierdeam prin ceruri fum ce se destramă ca pruncuții-n lama lui Irod/ cine știe unde-ți zace pielea la întins pe canapele roz/ viața mea ca
Elegiile risipirii by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7087_a_8412]
-
cireșii / iar florile miros a zădărnicie" (Fapt divers). Găsim și o mixtură de folclor și dicție modernă ce aproape stinge umorul: "s-a dat cu rîurile / și rîurile erau jgheaburi crăpate/ s-a dat cu pietrele / și pietrele erau var nestins / s-a dat cu bradul / și bradul s-a dovedit a fi lariță / s-a dat cu pasărea / și pasărea țipăt era / s-a dat cu iarba / și iarba fum rugă de fum era / s-a apropiat tiptil de Poema
O sensibilitate transilvană by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7337_a_8662]
-
niciodată mai puțin decît răpunerea acestuia. Răpunere intelectuală, de bună seamă, dar cîți suportă bărbătește, loial, realitatea unei înfrîngeri, fie ea și Ťnumaiť intelectuală. Abia acestea, se pare, sunt suportate mai greu sau nu sunt deloc suportate, stîrnind uri de nestins, grele, compacte, răvășitoare, emanații ale senzației de neputință." (p. 274) În partea a doua, cititorul nu are cum să nu se regăsească în tonul tribulațiilor lui Gabriel Dimisianu, toate nuanțele gravitînd în jurul unui sentiment dominant: sentimentul de zădărnicie pe care
Legea inefabilă a jurnalului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7637_a_8962]