299 matches
-
cele trei cărți ale tratatului Contra lui Teodor și a lui Diodor. Însă, în același timp, sugera ca Teodor să fie lăsat în seama judecății divine. Chiril a murit la 27 iunie 444. BIBLIOGRAFIE Pentru viața lui Chiril dinainte de polemica nestoriană este indispensabilă acum introducerea lui P. Évieux la Cyrille D’Alexandrie. Lettres festales I-VI. Introduction générale par P. Évieux; introduction critique, texte grec par W.H. Burns; traduction et annotation par L. Arragon (și alții), SChr 372, Cerf, Paris
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
scribe égyptien, Le Caire 1947. Despre Chiril în general: J. Mahé, Cyrille (Saint), patriarche d’Alexandrie, DThC III, 1911, col. 2476-2527. b) Opere exegetice Vechiul Testament Activitatea exegetică a lui Chiril se desfășoară în cea mai mare parte înainte de izbucnirea controversei nestoriene. Din rațiuni pe care le vom discuta mai târziu, despre Vechiul Testament a scris nu doar comentarii întinse, organizate pe cărți sau grupuri de cărți, ci și tratate de exegeză a unor fragmente alese, fie aranjate în mod sistematic, fie potrivit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Nuova, Roma 1991. Despre exegeza lui Chiril: A. Kerrigan, St. Cyril of Alexandria, Interpreter of the Old Testament (Analecta Biblica 2), Pont. Universitas Gregoriana, Roma 1952; M. Simonetti, Lettera e/o allegoria, cit., pp. 216-226. c) Opere dogmatice Înainte de controversa nestoriană Deși Alexandria fusese leagănul arianismului, Atanasie îi redusese mult influența și, la începutul episcopatului lui Chiril, importanța arienilor la Alexandria trebuie să fi fost foarte scăzută (spre deosebire de Constantinopol unde aceștia au reacționat energic la provocările lui Nestorios din 429). Diversele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Mémoires et travaux publiés par de professeurs des Facultés catholiques de Lille 58), Facultés catholiques, Lille 1951; N. Charlier, Le „Thesaurus de Trinitate” de saint Cyrille d’Alexandrie. Questions de critique littéraire, RHE 45 (1950), 25-81. Opere din timpul controversei nestoriene Cele cinci cărți ale scrierii Contra blestemelor lui Nestorios, din 430, sunt o confutațiune a discursurilor pronunțate de patriarhul din Constantinopol din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretându-le în sensul uniunii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Despre întrupare mai aproape de epistola sărbătorească 17 (sfârșitul lui 428 - începutul lui 429); mai greu de susținut e propunerea lui G.M. de Durand de a considera dialogul ca un apendice al dialogurilor despre Trinitate, compus prin 426. Odată izbucnită criza nestoriană, Chiril ar fi reutilizat, așadar, pentru a se adresa împăratului, un dialog compus cu câțiva ani înainte și, evident, nepus în circulație, revizuindu-l în grabă sub forma unui tratat. Totodată el a compus alte două texte pe care le-
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acestei opere și a cărților Contra lui Diodor și Teodor care datează din acei ani. Însă P. Évieux, pe bună dreptate, preferă să vorbească despre o elaborare întinsă pe durata a mai mulți ani, care a început mult înainte de criza nestoriană despre care tratatul nu spune mare lucru. Continuitatea culturii grecești, fără doar și poate, mai cu seamă la Alexandria (școlile unde se predau diversele discipline erau înfloritoare și e suficient să amintim prestigiul Hypathiei și al tatălui său Teon) și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
precise referitoare la edițiile ce cuprind toate omiliile lui Chiril sau pe cele ce i-au fost atribuite cf. CPG III, n. 5245-5295. g) Scrisori Dintre scrisorile lui Chiril, s-au păstrat mai ales acelea care se refereau la controversa nestoriană. De fapt, sursa cea mai importantă e constituită din culegerile de documente referitoare la conciliul din Efes; iar cea mai bună ediție a acestor scrisori este inclusă tocmai în primul tom al magistralei ediții a Acta Conciliorum Oecumenicorum, realizată de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Chiril în cadrul creștinismului etiopian, tot de tendință monofizită, este dovedit de culegerea care îi poartă numele, Qêrellos, o compilație alcătuită din texte scrise de el și de alți autori. În latină, multă vreme, au circulat doar texte referitoare la controversa nestoriană și la conciliul de la Efes, traduse chiar la cererea lui Chiril, ori la Roma (printre traducători, s-au numărat Marius Mercator și Arnobiu cel Tânăr); progresiv doar și în special datorită traducerii unor documente privind controversa cristologică, realizată de Dionisie
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
latini din Evul Mediu; alte traduceri au fost făcute ulterior, în secolul al XV-lea de către George din Trebizonda. O mare influență a exercitat metoda referirilor la „Părinți” în argumentarea teologică pe care Chiril a practicat-o ocazional înainte de controversa nestoriană (epistola sărbătorească nr. 8 din 520: trimitere la Atanasie), iar în manieră sistematică începând din 429 (epistola 1). Cu siguranță, nu el a inventat acest procedeu, dar pentru prima dată el l-a folosit sistematic, inaugurând o practică ce avea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Așa cum am spus, Nestorios și-a câștigat faima prin lunga sa activitate de predicator la Antiohia și la Constantinopol. Predicile sale au fost însă condamnate la distrugere în 435, deși, firește, au fost copiate în continuare și răspândite în cercurile nestoriene. Un anumit număr de citate se găsește în cele cinci cărți ale tratatului contra lui Nestorios compus de Chiril. Pe baza actelor conciliului de la Efes și a traducerilor latine ale lui Marius Mercator, editorul textelor care ne-au rămas de la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
considerată autentică după publicarea Cărții lui Heraclid (cf. aici, mai jos) cu care are multe similitudini. S-au păstrat și fragmente din două opere polemice. Una este Tragedia care figurează în lista de opere ale lui Nestorios alcătuită de mitropolitul nestorian de Armenia Ebed Jesu (mort în 1318): era vorba de o autoapologie care prezenta biografia lui Nestorios și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lui Nestorios și conținea critici severe referitoare la procedeele folosite la Efes. Fragmentul principal, în latină, provine din ceea ce editorii moderni au numit Synodicon contra Tragediei lui Irineu: e vorba de o culegere de epistole în latină referitoare la controversa nestoriană, scrise de episcopi și păstrate în al doilea codice de la Montecassino ce cuprinde actele conciliului de la Efes. A fost alcătuită după moartea lui Iustinian de un autor care voia să combată Tragedia, o scriere în apărarea lui Nestorios compusă de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
după moartea lui Nestorios - deși au fost transmise în latină sub numele său - cele douăsprezece contraanatematisme care sunt menite să combată anatematismele lui Chiril. Cartea lui Heraclid era cunoscută din mențiunile făcute de autori mai vechi: puțin după 540, călugărul nestorian Bar Edta afirmă că l-a învățat pe dinafară; în a doua jumătate a secolului al VI-lea, istoricul Evagrie scrie (Istoria Bisericii, I, 7) că în Oaza din Egipt Nestorios compusese o carte sub formă de dialog, dedicată unui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost regăsit decât atunci când, în 1889, un preot, în secret, a făcut în grabă pentru biblioteca misionarilor americani din Urmia o copie a unui manuscris sirian care conținea opera în discuție; manuscrisul datà de pe la 1100 și era păstrat de către patriarhul nestorienilor din Kotchanes, în Kurdistanul turcesc. O a doua copie a fost efectuată apoi de P. Bedjan. Din aceasta din urmă și din copii ulterioare ale celei de la Urmia (deci, în ultimă analiză, tot ale manuscrisului din Kotchanes, din nefericire, pierdut
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Efes din 449, până la înscăunarea lui Leon după Celestinus ca episcop al Romei și promulgarea Tomus Leonis (aici, p. ???) cu care autorul Cărții lui Heraclid declară că este întru totul de acord. Această ultimă parte conține multe interpolări ale unui nestorian care a vrut să demonstreze că prin condamnarea lui Nestorios a fost comis un păcat care a declanșat mânia lui Dumnezeu asupra oamenilor. În ce privește cele două părți precedente, acestea, la origine, cu greu ar fi putut să aparțină aceleiași opere
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Scipioni - pe urmele căruia am mers aici - vede în aceste reflecții ale lui Nestorios și nu în tezele lui Chiril o anticipare substanțială a formulei de la Calcedonia din 451. Bibliografie. Ediție a scrisorilor, a omiliilor și a fragmentelor: F. Loofs, Nestoriana. Die Fragmente des Nestorius gesammelt, untersucht und herausgegeben, Niemeyer, Halle 1905; însă pentru textele reeditate în ACO sau publicate ulterior ed. Loofs a se vedea CPG IV, nr. 5665-5754. Cartea lui Heraclid: ed. textului sirian: P. Bedjan, Nestorius. Le livre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și teologice care au avut loc între moartea lui Chiril (444) și al doilea conciliu de la Constantinopol din 553 pentru situarea autorilor despre care vom vorbi în acest capitol. În câțiva ani, patriarhii din marile orașe orientale care trăiseră criza nestoriană au fost înlocuiți de o nouă generație: în 444, lui Chiril i-a urmat Dioscor care nu acceptase formula de uniune din 433 și renunțarea de fapt la cele douăsprezece anatematisme contra lui Nestorios; în 442, lui Ioan de Antiohia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
conflict cu eunucul Chrysaphios, atotputernic pe atunci la curtea lui Teodosius al II-lea. În noiembrie 449, un arhimandrit din Constantinopol, Eutihie (cândva amic al lui Chiril, apoi al lui Dioscor, și naș al lui Chrysaphios) declara că îi consideră nestorieni pe toți cei care afirmau că în Cristos persistă două naturi după unire. Acuzat de Eusebiu din Dorileos (v. aici, p. ???) și invitat de Flavian să se dezvinovățească, Eutihie s-a prezentat abia la a treia convocare și a fost
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
două naturi a putut fi calificată de cercetătorii moderni drept monofizism verbal, întrucât ceea ce îl deosebește de calcedonieni pare să fie în bună măsură o chestiune legată de formule, născută din oroarea lui pentru ceea ce i se părea o poziție nestoriană sau potențial nestoriană. De fapt, așa cum se vede din scrierile sale și din cele ale celorlalți polemiști din epocă, fiecare grupare își declara fidelitatea față de moștenirea lăsată de Chiril din Alexandria a cărui perspectivă fundamentală, de altfel, pare mai apropiată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putut fi calificată de cercetătorii moderni drept monofizism verbal, întrucât ceea ce îl deosebește de calcedonieni pare să fie în bună măsură o chestiune legată de formule, născută din oroarea lui pentru ceea ce i se părea o poziție nestoriană sau potențial nestoriană. De fapt, așa cum se vede din scrierile sale și din cele ale celorlalți polemiști din epocă, fiecare grupare își declara fidelitatea față de moștenirea lăsată de Chiril din Alexandria a cărui perspectivă fundamentală, de altfel, pare mai apropiată de cea a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anatematisme și întoarcerea la temeiurile existente în „vechea legislație a Sfinților Părinți”, în primul rând la Crezul de la Niceea. Puțin importante din punct de vedere literar, aceste scrieri sunt o dovadă a frământărilor și a ezitărilor specifice, în contextul crizei nestoriene, unui episcop apropiat din punct de vedere doctrinal de Chiril, însă destul de rezervat în privința metodelor și a intransigenței acestuia. Bibliografie. Scrisorile în ACO I, 4, pp. 85-86; I, 1, 7, pp. 146-147 (către Alexandru); I, 1,1, pp. 99-100 (adresate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
c. 9; 10; etc.); nu este menționat numele celui căruia îi este dedicată (poate tot Lausus?). Teodot afirmă că menționarea unui singur Domn Isus Cristos în Crezul de la Niceea este deja o dovadă în sine suficientă pentru a respinge doctrina nestoriană care neagă cele două naturi ale Fiului (9). Crezul exclude, în opinia sa, ideea că, după unirea lui Dumnezeu cu omul, ar exista două lucruri (pragmata), ceea ce nu înseamnă însă a confunda naturile (physeis), ci a arăta că sunt unite
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
împăcare cu Chiril, Euteriu s-a opus cu hotărâre, susținând că Chiril ar fi trebuit mai întâi să renunțe la anatematisme și la condamnarea lui Nestorios. La o dată necunoscută a fost declarat demis din funcția de episcop împreună cu alți trei nestorieni cu același rang; însă succesorul său, hirotonisit de chirilianul Firmus de Cezareea, n-a putut să preia episcopatul. După încheierea păcii, Euteriu l-a comparat pe Ioan de Antiohia cu Iuda; a fost exilat la Scitopoli în Palestina, de unde a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
înțelegeri cu el, propunând să fie mobilizați contra acestuia și episcopii din Occident. Acest proiect este pus în practică de Euteriu și Helladius din Tars prin scrisoarea trimisă la Roma lui Sixtus în care sunt expuse din nou fazele controversei nestoriene și este deplânsă schimbarea de atitudine a lui Ioan de Antiohia; în fine, într-o scrisoare adresată lui Alexandru de Hierapolis, Euteriu reia argumentele împotriva cristologiei lui Chiril, încercând să salveze măcar în parte frontul antialexandrin. Stilul pătimaș al epistolelor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ținut o predică despre Fecioară ca Theotokos în prezența lui Nestorios care a considerat necesar să intervină imediat după aceea pentru a recomanda prudență în privința elogiilor la adresa Fecioarei. De altfel, nu rezultă că Proclus ar fi participat activ la controversa nestoriană. După destituirea lui Nestorios (11 iulie 431), alegerea lui Proclus a fost blocată în temeiul unui canon al conciliului de la Antiohia (341) prin care se interzicea transferul unui episcop de la un episcopat la altul, și cel ales a fost ascetul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]