85 matches
-
dintre partizanii monofiziți ai formulelor Sfântului Chiril își motivau poziția lor prin aceea că la marele Sinod câțiva combatanți împotriva anatematismelor ierarhului alexandrin fuseseră reabilitați. Cât privesc hotărârile pronunțate acolo, ele erau socotite o biruință a Papei Leon și a nestorianismului. De aceea erau necesare unele precizări ale înțelegerii celebrei definiții hristologice, atât împotriva monofiziților cât și împotriva nestorienilor. După moartea lui Timotei Elurul din Alexandria, Sever al Antiohiei relua doctrina acestuia puțin deosebit, ceea ce încuraja discuțiile ortodocșilor cu monofizismul. „Față de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
posibil ca antologia să fi fost începută cu ocazia venirii la Roma a călugărilor "sciți" pentru ca în 533, ea să fie definitivată și Papa Ioan al II - lea să aprobe formula scită. În ceea ce privește susținerea ortodoxiei împotriva monofizismului și nestorianismului, precum și alertarea generală împotriva rătăcirilor și căutarea soluțiilor ortodoxe, călugării "sciți" au adus o contribuție remarcabilă, lor alăturându-se Dionisie Smeritul, atât prin traducerile latine din autori răsăriteni ireproșabili doctrinar, cât și prin intervenții teologice în direcția alexandrină, asociată uneori
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
aghiografice - biografii; - scrieri de drept canonic; - lucrări de cronologie creștină. Prima serie de scrieri ale lui Dionisie cuprinde traduceri din limba greacă, spre a fi la îndemâna confraților săi, călugării sciți, în slujba apărării Ortodoxiei, în contextul disputelor hristologice, pentru combaterea nestorianismului. Privind cea de-a doua categorie, seria aghiografică, Dionisie Exiguul este considerat autorul unei impresionante colecții de texte patristice din opera Sfinților Atanasie, Grigorie Teologul, Grigorie de Nyssa, Vasile cel Mare, Ciprian, Ilarie, Ambrozie, Fericitul Augustin. Textele acestora se referă
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Nyssei - i-a cerut pătrundere intelectuală, o cultură foarte variată și mult har. Scopul traducerilor din limba greacă în limba latină a fost de a ajuta confrații săi, călugării sciți, în vederea apărării Ortodoxiei, în contextul discuțiilor hristologice, pentru combaterea nestorianismului. De asemenea, traducerea canoanelor nu arată o lucrare mecanică de arhivar, ci o cunoaștere a izvoarelor creștine ecumenice, precum și talent literar. Astfel, pune la îndemâna clericilor, monahilor de limba latină o parte din inteligența, disciplina și sensibilitatea canonică - patristică bizantină
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
acolo, în 553 s-au anatemizat noile teze ariene, nestoriene și monofizite și în același mare oraș, între 660-681, s-a condamnat monotelismul, susținîndu-se că Hristos are atât voință umană, cât și dumnezeiască. La Efes, în 431, s-a condamnat nestorianismul și i-a conferit Mariei din Nazaret atributul "născătoare de Dumnezeu". La Calcedon, în 451, s-a condamnat monofizismul și s-a susținut că Hristos are două firi: divină și umană. Crezul adoptat atunci nu a fost recunoscut de ortodocși
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
care împărtășesc aceeași Natură comună. Gândire ereziarhă a primelor secole creștine a venit din eșecul de a înțelege implicațiile unei asemenea înfățișării a divinității, atât din perspectiva raționalității grecești sau a religiozității ebraice, formulările, pe care diferitele postulate eretice de la nestorianism la gnosticism le-au făcut, dovedind aceasta. Bizantinii, chiar la originile culturii pe care au întemeiat-o, au simțit ca pe o nevoie majoră precizarea modului în care trebuie înțeleasă Realitatea Ultimă, cât și a consecințelor ce decurg de aici
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
arianismului, o altă erezie în plină ascensiune la acea vreme. Au urmat 6 sinoade de-a lungul a 600 de ani care au avut în esență același scop, de a combate devierile eretice și tendințele schismatice cum au fost; macedonismul, nestorianismul, monofisitismul, monotelismul și iconomahismul, toate aceste erezii ivite chiar în sânul creștinătății. Biserica reală Față de perceptele divine ale bisericii ideale, care urma să unească pe oameni prin caritate, cu scopul de a împiedica conflictele la orice nivel, evoluția istorică a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
concesia lui Vigilius, iar acesta a trebuit să retracteze Judicatum-ul. Iustinian a recurs la convocarea celui de-al cincilea sinod ecumenic la Constantinopol în 553, în care se confruntă cu precizarea chestiunilor legate de deciziile sinoadelor III și IV, privind nestorianismul și credință monofizită. Sinodul i-a condamnat și anatemizat pe cei trei scriitori. Iustinian a dus o politică de persecuții și exilări a episcopilor care nu au fost de acord cu condamnarea Judicatum-ului. Însuși Papa Vigilius a fost exilat pe
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Hristos avea o natură divină după întrupare, însă natură umană se pierdea în cea divină, astfel, ia naștere Monofizismul. Cele două doctrine s-au confruntat la cel de-al treilea conciliu de la Efes în 431. Au fost adoptate decizii privind nestorianismul, fiind condamnată ca erezie sub influența puternică a episcopului Alexandriei.Nestorios a fost depus și exilat. Conciliul de la Efes marchează victoria monofizită susținută de școală de la Alexandria, Fecioara Maria fiind declarată ca „Născătoare de Dumnezeu”.Monofizitismul a câștigat teren datorită
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
fiind maltratați trimișii Papei. „Sinodul tâlhăresc” a fost nerecunoscut de biserica. Urmează Marcian la tron ce era căsătorit cu sora lui Teodosius, susținătoare a ortodoxiei. În 451 este convocat cel de-al patrulea conciliu la Calcedon prin care erau condamnate nestorianismul și monofizisimul, stabilindu-se ca dogmă oficială diofizismul, prin care natură umană și cea divină a lui Hristos erau considerate a fi unite. După condamnarea monofizismului, tensiunile s-au accentuat în provinciile orientale, mai ales în Egipt, manifestându-se în
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
nu a împiedicat episcopii reuniți să decidă decăderea lui din onoarea de a fi episcop și interzicerea ca el să facă parte din cler, având la bază și mesajul adus de delegația sosită din partea Romei. Sinodul a luat poziție împotriva nestorianismului, o erezie care susțineau că în Iisus s-ar afla două Persoane, una divină și alta umană. De asemenea, Nestorie susținea că Fecioara Maria este « născătoare de om », dar nu ar putea fi numită și « născătoare de Dumnezeu ». Episcopii adunați
Conciliul de la Efes () [Corola-website/Science/301446_a_302775]
-
discuție despre Hristos cu Trypho, cei mai mulți cercetători sunt de acord că Trypho este un personaj fictiv inventat de Iustin în scopurile sale literare apologetice. În timp ce existau deosebiri teologice între creștinii primari cu privire la natura lui Isus (de exemplu monofizism, miafizism, docetism, nestorianism, etc.), ele erau dezbateri de teologie creștină, nu despre existența istorică a lui Isus. Un număr extrem de redus de cercetători moderni afirmă că Isus n-ar fi existat, el fiind un punct de vedere minoritar și aproape toți cercetătorii consideră
Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/299116_a_300445]
-
Această răspândire în aria geografică mediteraneană a favorizat posibilitatea transmiterii mesajului creștin atât în limba greacă, cât și în limba latină. În primele trei secole ale erei creștine (e.c.), în pofida apariției crizelor interne (pe teme doctrinare: gnosticismul, marcionismul, maniheismul, docetismul, nestorianismul, montanismul, pelagianismul ș.a.), crize care au dus la apariția unor Biserici cu caracter autonom, creștinismul a continuat răspândirea sa atât în imperiu, cât și în afara lui. Această răspândire n-a fost oprită nici măcar de persecuțiile dezlănțuite de unii împărați romani
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
În secolul al V-lea, Bisericile popoarelor armean, asirian, copt și alte câteva Biserici locale n-au primit deciziile dogmatice cu privire la natura lui Christos - (definită în Conciliul din Efes (431) și cel din Calcedon (451) - și au rămas legate de nestorianism sau de monofizism, dând naștere acelor comunități creștine cunoscute astăzi cu numele de „Bisericii antice”: Integrarea între creștinism și puterea imperială se întrerupe în Occident odată cu invaziile popoarelor barbare, supraviețuind, însă, în Imperiul Bizantin, în forme și conținuturi care denotau
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Biserică în secolul al V-lea. Fondatorul său este Nestorie, patriarh al Constantinopolului. ul a fost o încercare de a explica rațional și de a înțelege încarnarea Logosului divin, cea de-a doua persoană a Sfintei Treimi, Omul Iisus Hristos. Nestorianismul învață că cele două esențe divină și umană sunt separate și sunt două persoane: omul Iisus Hristos și Logosul divin, care locuiește în om. De aceea, nestorienii resping terminologia "Dumnezeu a suferit" sau "Dumnezeu a fost răstignit", pentru că ei cred
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
împotriva scrierilor lui Nestorie și l-au acuzat că propovăduia erezia lui Paul de Samosata. În anul 429, Nestorie a întrunit la Constantinopol un sinod în cadrul căruia i-a condamnat pe cei care nu erau de acord cu el. Doctrina nestorianismului, susținută de Nestorie, l-a adus într-un conflict cu Chiril, patriarhul Alexandriei. În anul 431, Nestorie i-a cerut împăratului să convoace un nou sinod, în care, spera el că nestorianismul își va dovedi ortodoxia. Conciliul a fost ținut
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
care nu erau de acord cu el. Doctrina nestorianismului, susținută de Nestorie, l-a adus într-un conflict cu Chiril, patriarhul Alexandriei. În anul 431, Nestorie i-a cerut împăratului să convoace un nou sinod, în care, spera el că nestorianismul își va dovedi ortodoxia. Conciliul a fost ținut la Efes, în Asia Mică, iar decizia conciliului a fost anatemizarea nestorianismului, considerat erezie. Nestorie s-a retras într-o mănăstire, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieți, iar bisericile ce
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
patriarhul Alexandriei. În anul 431, Nestorie i-a cerut împăratului să convoace un nou sinod, în care, spera el că nestorianismul își va dovedi ortodoxia. Conciliul a fost ținut la Efes, în Asia Mică, iar decizia conciliului a fost anatemizarea nestorianismului, considerat erezie. Nestorie s-a retras într-o mănăstire, unde și-a petrecut ultimii ani ai vieți, iar bisericile ce îi susțineau doctrina s-au separat de Biserica Imperială, formând Biserica Nestoriană sau Biserica Răsăritului. Creștinismul pătrunse în Persia încă
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
oficial de Biserica Imperială pentru a îndepărta toate acuzațiile aduse. După Conciliul de la Efes, nestorienii au fost persecutați pentru erezia lor. Aceștia au fugit din Imperiul Roman în Persia integrându-se în comunitățile creștine persane. Curând, Biserica Persană a adoptat nestorianismul drept doctrină teologică, multe personalități ale sale cum ar fi Barsaûma, arhiepiscopul de Nisibis sau însuși Mar Babai I,patriarhul de la Ctesiphon, i-au apărat învățăturile lui Nestorie și ale premergătorului său Teodor de Mopsuestia. Acum ferm stabilită în Persia
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
pe teritoriul chinez. Astfel, a fost fondată Biserica Chineză, o altă biserică nestoriană, dar care va supraviețui doar 200 de ani. În anul 845, împăratul Wuzong a dat un decret prin care a interzis toate religiile străine, printre care și nestorianismul. Cu toate acestea, nestorianismul a fost introdus din nou în China prin secolul al XIII-lea, și chiar și în Coreea, prin intermediul cuceririlor mongole. Tot în această perioadă, misionarii creștini nestorieni din India ajung pentru prima dată în Indonezia. Odată cu
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
a fost fondată Biserica Chineză, o altă biserică nestoriană, dar care va supraviețui doar 200 de ani. În anul 845, împăratul Wuzong a dat un decret prin care a interzis toate religiile străine, printre care și nestorianismul. Cu toate acestea, nestorianismul a fost introdus din nou în China prin secolul al XIII-lea, și chiar și în Coreea, prin intermediul cuceririlor mongole. Tot în această perioadă, misionarii creștini nestorieni din India ajung pentru prima dată în Indonezia. Odată cu cucerirea arabă a Persiei
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]
-
un anume Babu. După conciliul bisericesc din Ctesiphon din anul 410, Episcopia de Nisibis a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie mitropolitană cu șase sufragane sau episcopii subordonate. După Conciliul de la Efes din anul 431, Arhiepiscopia din Nisibis a adoptat nestorianismul, afiliindu-se Bisericii Răsăritului sau Bisericii Asiriene a Răsăritului cu sediul la Ctesiphon. De altfel, în secolul al V-lea, la Nisibis se afla a doua cea mai importantă comunitate nestoriană, după cea de la Seleucia-Ctesiphon. O dată cu venirea primilor creștini la
Nusaybin () [Corola-website/Science/307753_a_309082]
-
împotriva perșilor, cucerindu-le capitala și asasinând un monarh sasanid. Acest succes spectaculos a devenit însă inutil o dată cu cuceririle arabe în Siria, Palestina, Egipt și Africa de Nord, cuceriri ușurate de dezbinarea religioasă și de proliferarea mișcărilor eretice, în special monofizismul și nestorianismul, în zonele cucerite de musulmani. Deși succesorii lui Heraclius au reușit să salveze Constantinopolul de două asedii arabe (în 674-677 și 717), Imperiul în secolul al optulea și începutul celui de-al nouălea a fost zguduit de marea controversă iconoclastă
Evul Mediu Timpuriu () [Corola-website/Science/308404_a_309733]
-
între cultura patristică a Răsăritului și cea a Apusului fiind considerat unul dintre cei mai de vază promotori ai monahismului în occident. A combătut teza augustiniană despre „supremația harului asupra propriei conștiințe, fiind astfel considerat semipelagianist. A luat poziție împotriva nestorianismului și a pelagianismului. După o trăire creștinască dusă în viața monahală vreme de peste 60 de ani, decedă la Mănăstirea sa din Marsilia, în anul 435 d.Hr. Este canonizat la Marsilia, în secolul al V-lea, fiind pomenit în ziua
Ioan Casian () [Corola-website/Science/312393_a_313722]
-
în interiorul orașului, Luca Evanghelistul. La Efes au avut loc trei concilii (sinoade) bisericești: în 190 d.C. (conciliu convocat de Policrat pentru a fixa data sărbătoririi Paștelui), în 431 d.C. (sub împăratul Teodosiu al II-lea, la care s-a condamnat "nestorianismul" si s-a stabilit dogma întrupării lui Iisus Hristos) și în 449 d.C. (la care s-a susținut "monofizitismul"). Aria arheologică actuală cuprinde vestigii importante din perioada elenistică și romană (agora, forum, odeon, biblioteca lui Celsus, stadion etc), precum și din
Efes () [Corola-website/Science/310039_a_311368]