84 matches
-
mlaștină e dovada încrederii că vei birui. Abia acum începi să fii conștient de tine, de valoarea ta spirituală. Ești în lume, dar nu ești din lume. Ești ființă cerească! Ești făcut să birui! Ești zidit dintr-un material sfânt, nestricăcios. Ești zidirea lui Dumnezeu, nu a stricăciunii și a morții. Ești viu, nemuritor! Ești înfiat de Dumnezeu, nemuritor în Hristos! Cine-ți stă împotrivă? Nici îngerii, nici o putere văzută sau nevăzută. Nimeni. Dumnezeu e Cel ce te îndreptățește în cuget
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Mintea lumească nu putea vedea dincolo. Dacă au căzut mulți dintre cei apropiați Căpitanului, a fost pentru că s-au legat sufletește de persoana lui, mai mult decât de idealul lui, devenind „înțelepți ai lumii acesteia”, pierzând „nebunia” credinței în valorile nestricăcioase și nepieritoare ale dragostei de neam și Dumnezeu. CAPITOLUL III CRĂCIUNUL 1942 „A venit și-aici Crăciunul Să ne mângâie surghiunul” (Radu Gyr) În ziua Crăciunului am ieșit din carantină. Dimineața ne-am rugat, cântând împreună Troparul Nașterii: „Nașterea Ta
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu litere de aur pe un altar așezat în mijlocul țării. Dar nici un altar, de piatră sau de bronz nu poate înlocui altarul sufletului românesc, care a păstrat, păstrează și va păstra toate jertfele aduse de el, mărturii ale veșniciei lui nestricăcioase în Hristos. După câtva timp doctorul Topa a fost trimis la Aiud. Un evreu „vietnamez” După un timp ne-am pomenit în cameră cu un tânăr evreu, de 17-18 ani. Blond, subțirel, cu alură de copil naiv, privea cu ochii
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
românesc. Erau străini de problemele pedagogice, uimiți de cele relatate cu privire la misiunea pe care o au, la datoria de conștiință pentru generațiile de copii pe care va trebui nu numai să-i instruiască, ci să-i educe în spiritul valorilor nestricăcioase și neschimbabile: sinceritate, cinste, bunătate, milă, dragoste, în deprinderea de a raporta permanent actele vieții la idealul suprem, dumnezeiesc, fără de care, orice instruire realizează doar o brânză bună în burduf de câine. Unora, chiar de la început, le-a stârnit un
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
ceva, să se scoale și să-și mai facă de lucru prin grădină. Ne-am dat seama, când clopotele sunau de liturghie, că mama îl aștepta îna Biserica din Slavă. Aceeași primăvară, în care orice sămânță învie cu un trup nestricăcios, parfumat de dorul nemuririi în veșnicie. Doamne, dă-ne tuturor bucuria morții creștinești, ca să înviem întru Învierea Ta, întru Nemurirea Ta. * Trecerea liniștită, sfârșitul, cu conștiința datoriei împlinite, față de urmași și față de societatea în care ai trăit, nu sunt rodul
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
The Hebrew University of Jerusalem, 2002. 909. În 1813 este atestată o „molitfă a gândacilor [de mătase] pentru tot felul de deochi” : „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, [...] Înmulțește și gândacii aceștiia și le dăruiește lor sănătate și putere și hrană nestricăcioasă și pază de toate relele, de deochi și de toate alte fermecătorii, ca să facă gogoșile pline de mătase curată, spre slava și lauda Ta”. Vezi Emanuela Timotin, Descântecele manuscrise românești (sec. XVII-XIX), Editura Academiei Române, București, 2010, pp. 81-84, 274-275. 910
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sale, „totdeauna plăcute și drese cu sare” (Coloseni 4, 6), pot transmite îngrijorare fără accente dramatice, după cum știu să răspândească bucurie fără frivolitate. Ca duhovnic, părintele Teofil își recoltează autoritatea din acribie, iar popularitatea din dragoste. Părintele are, totodată, acea „nestricăcioasă podoabă a duhului blând și liniștit” (I Petru 3, 4) ce ne amintește de cuviosul Zosima din Frații Karamazov - monahul care glumea cu mujicii, mânca alături de vameși, gusta din acadelele mirenești, iubea copiii și plângea alături de păcătoși. Fără a face
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
avea parte de comuniunea lui Dumnezeu și a sfinților Săi în viața viitoare, miluind acum, vor fi miluiți atunci, ascultând acum glasurile săracilor, vor fi ascultați și lăudați la Judecată, oferind hrană celor sărmani, se vor veseli de bunătățile cele nestricăcioase ale Împărăției veșnice, adăpând pe cei însetați, vor primi Apa cea vie, îmbrăcând pe cel gol, vor dobândi veșmântul nemuririi, găzduind pe cei străini, vor primi găzduire în Împărăția lui Dumnezeu, vizitând acum pe cei întemnițați, vor scăpa atunci de
Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ale paradisului, Pavel încă va continua să se urce și nu încetează nicicând să acceadă. Nu a permis niciodată binelui deja împlinit să-i limiteze dorința, căci sufletul care îl caută pe Dumnezeu și care înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru transcendent, nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Orice este măreț și minunat pare inferior în comparație cu ceea ce îi urmează, din moment ce ceea ce descoperă mirele<footnote Referire la opera Tâlcuire amănunțită la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
se oprește din înaintarea în creștere și sporire prin cele ce sunt la mijloc, nutrindu-se nemijlocit cu ceea ce e mai presus de înțelegere și de aceea, poate, mai presus de creștere. De aici înainte, primind un soi de hrană nestricăcioasă prin păstrarea desăvârșirii deiforme ce i-a fost dăruită și împărtășindu-se de dulceața nesfârșită a acelei hrane prin care primește puterea de-a fi veșnic la fel de fericit, devine Dumnezeu prin împărtășire de harul dumnezeiesc, odihnindu-se de toate lucrările
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
care ea a devenit conștientă de existența și rolul său pe scena Creației. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola sa către Romani definește idolatria ca formă de manifestare a credinței în vremurile de atunci: “Și au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios cu asemănarea chipului omului celui stricăcios și al păsărilor și al celor cu patru picioare și al târâtoarelor.” (Rom. 1, 23). De fapt, prin idolatrie se substituie autoritatea și puterea lui Dumnezeu cu o alta, inexistentă, a unei creații omenești
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
joc de cristale însuflețite? Dinamizate? Și nu duc Haydn și Mozart dincolo de orice dualitate, înapoi la candoarea și liniștea unității dinainte de căderea în hăul potrivniciilor și felurimilor? Sunetul cristalin al muzicii mozartiene! vestitor parcă de lumină neîntunecată și de trupuri nestricăcioase". Incontestabil, Nicolae Steinhardt nu e ceea ce s-ar chema un critic "profesionist" (nici nu s-a dorit astfel, apreciindu-se cu stilizată modestie, în raport cu multitudinea temelor sale, drept un "autor amator"). Sub scutul unei atari derogări de sine, își îngăduie
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
la Facere, face o sinteză referitoare la starea omului în Rai: În Rai, bărbatul și femeia trăiau ca îngerii. Nu erau aprinși de poftă, nu erau luptați de patimi, nu erau supuși nevoilor firii, ci au fost făcuți cu totul nestricăcioși și nemuritori, căci nici de îmbrăcăminte nu aveau nevoie. Adam pe toate le vedea cu ochii duhovnicești. Cugetele lor erau îndreptate spre slava lumii cerești, cu care erau înveșmântați și nu se rușinau [...] În Rai toate-i erau supuse lui
Editura Altarul Banatului by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/122_a_141]
-
și a morții, că toată lucrarea Lui pe pământ a fost desăvârșită prin Înviere. Ne-a asigurat că moartea a fost învinsă și că, așa precum a înviat El, așa vor învia și trupurile noastre, primind și noi un trup nestricăcios și desăvârșit. După asemănarea cu Hristos Cel Înviat, vom fi nemuritori și părtași cu trupul la viața veșnică, după cum ne încredințează Sf. Ap. Pavel: „când ființa aceasta stricăcioasă se va îmbrăca în nestricăciune și ființa aceasta muritoare se va îmbrăca
Agenda2003-17-03-1 () [Corola-journal/Journalistic/280934_a_282263]
-
din fire m-am obișnuit a-l iubi? Cum mă voi putea elibera de către cel de care sunt legat pe vecie? Cum voi putea ucide pe cel care trebuie să învie împreună cu mine? Cum voi putea face (în gr. arăta) nestricăcios pe cel pe care l-am primit stricăcios? Ce dovezi binecuvântate voi arăta împotriva celui care-mi opune pornirile firii? Dacă îl voi lega pe acesta cu postul, dar îmi judec aproapele, iarăși mă predau lui. Dacă încetând de-a
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
deosebită, slăvea foarte pe Făcătorul din acest prilej și numai de vederea ei era mișcat la iubirea lui Dumnezeu și îi izvorau lacrimi. Dacă unul ca acesta are totdeauna, în asemenea prilejuri o astfel de simțire și lucrare, a înviat nestricăcios înainte de învierea de obște<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p. 237. footnote>. Părintele Stăniloae tâlcuiește acest cuvânt astfel: Înviere nestricăcioasă numește pe cea din viața de față, venită din schimbarea moravurilor. Căci desfrânatul se face neprihănit și lacomul milostiv și
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
îi izvorau lacrimi. Dacă unul ca acesta are totdeauna, în asemenea prilejuri o astfel de simțire și lucrare, a înviat nestricăcios înainte de învierea de obște<footnote Sf. Ioan Scărarul, op. cit., p. 237. footnote>. Părintele Stăniloae tâlcuiește acest cuvânt astfel: Înviere nestricăcioasă numește pe cea din viața de față, venită din schimbarea moravurilor. Căci desfrânatul se face neprihănit și lacomul milostiv și cel aspru blând, a venit învierea încă aici, ca o arvună a celei viitoare. Și cum e această înviere? Prin
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
dreptatea s-a înălțat, că viața cea veche a încetat și cea a tot nouă și îngerească e trăită. La învierea de obște, trupul fiind total înduhovnicit într-o comuniune dialogică deplină cu Dumnezeu, va fi cu totul neprihănit, deci nestricăcios<footnote Pr.Prof.Dr. Dumitru Stăniloae, notă explicativă nr. 491, în Filocaliaă, vol. IX, p.237. footnote>. În consecință, sarcina creștinului care vrea să-și păstreze curăția pare a fi dificilă. Ea este cu atât mai împovărătoare cu cât lumea modernă, în
Revista Teologică by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/165_a_275]
-
rămânem neclintiți în vreo idee fixă despre el, ci să ne mișcăm mereu spre înainte și niciodată să nu stăm fără să tindem înainte<footnote Ibidem, 352.19. footnote>. Sufletul îl caută pe Dumnezeu și înțelege că dorința pentru iubire nestricăcioasă aduce întotdeauna o nouă dorință pentru Transcendent și nu este niciodată astâmpărată de sațietate. Un astfel de suflet nu încetează niciodată să tindă spre ceea ce se află în fața lui, îndepărtându-se de starea lui prezentă și îndreptându-se spre ce
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
e statică, nici plicticoasă, ternă sau monotonă, ci îi oferă plenitudinea existenței, fiind mereu mai seducătoare, mai de dorit, împlinind, bucurând și transfigurând continuu ființa credinciosului: „Sufletul care vede pe Dumnezeu și primește în sine dorul cel bun după frumusețea nestricăcioasă are necontenit o poftă nouă spre ceea ce e deasupra, neslăbindu-și niciodată dorul prin săturare<footnote Sufletul nu se poate sătura niciodată de înaintarea în bine, ci doar de săvârșirea răului se satură. Îi pare rău de săvârșirea lui, pe când
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
și pacea să vă fie înmulțite! 3. Binecuvîntat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care, după îndurarea Sa cea mare, nea născut din nou prin învierea lui Isus Hristos din morți, la o nădejde vie 4. și la o moștenire nestricăcioasă și neîntinată, și care nu se poate veșteji, păstrată în ceruri pentru voi. 5. Voi sunteți păziți de puterea lui Dumnezeu, prin credință, pentru mîntuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi. 6. În ea voi vă bucurați mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85040_a_85827]
-
și bineprimită adusă lui Dumnezeu și un dar scump făcut cititorilor. „Doamne, învață-ne să ne rugăm.” Dumnezeu a creat omul din iubire și el nu poate fi fericit fără iubire, adică „să fie omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a Duhului, blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu”. Omul întrunește în ființa sa două lumi: trupul pământesc și trupul nemuritor. Dacă prin trup este destinat pământului, prin suflet este destinat cerului, adică dumnezeirii. Despre
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
convingerea lui Leibniz că "răul moral a fost permis de Dumnezeu, căci fără de rău nu este nici virtute"; sau, așa cum se întreabă Sfîntul Simeon Noul Teolog: "Ce viață și ce petrecere ar fi avut [omul] dacă s-ar fi păstrat nestricăcios și nemuritor, într-o lume nestricăcioasă, dacă ar fi trăit o viață fără de păcat și fără supărări, fără griji și fără osteneală?" [cf. Țuțea, 1992:259]. Însuși darul libertății de alegere făcut omului a proiectat ca necesară existența răului în
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a fost permis de Dumnezeu, căci fără de rău nu este nici virtute"; sau, așa cum se întreabă Sfîntul Simeon Noul Teolog: "Ce viață și ce petrecere ar fi avut [omul] dacă s-ar fi păstrat nestricăcios și nemuritor, într-o lume nestricăcioasă, dacă ar fi trăit o viață fără de păcat și fără supărări, fără griji și fără osteneală?" [cf. Țuțea, 1992:259]. Însuși darul libertății de alegere făcut omului a proiectat ca necesară existența răului în lume, existență pe care s-au
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a minții cu o realitate mai presus de gândurile, de cuvintele obișnuite și de conștiința de sine. Și în Așezămintele mânăstirești, dar și în Convorbiri duhovnicești el a descris un fel de rugăciune de foc aprinsă, curată, vie, luminoasă și nestricăcioasă folosind o terminologie evagriană precum rugăciune curată, duhovnicească, și nevăzută. Cu toate acestea, el a descris o rugăciune mai aproape de extaz și care s-ar caracteriza ca o ,,ieșire a minții sau din minte” ori ca o ,,ieșire a inimii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]