1,441 matches
-
venirea în mijlocul romanticilor, dar și la jumătate de veac de la plecarea sa în veșnicie. Au ales un florilegiu liedistic, cu momente anume pentru un gest de admirație și dragoste. Bianca Manoleanu a avut prudența avertizărilor, anunțând simbolul-temă al fiecărui lied, netezind calea înțelegerii lor. Mai întâi, meditații shakespeareene din orizonturile trăirilor Opheliei, fiecare ascultător închipuindu-le în felul său. Interpreții sau întors apoi spre peisajul sentimental al naturii și sunetul vestitor de duioasă bucurie, cu Kling (op. 48 nr.3), zâmbind
Ceasurile liedului ?i melodiei by Grigore Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/84244_a_85569]
-
că el era primarul n-avea decît să-și amintească! Drogeanu îi aduce el însuși ciorba, cu ardei iuți și cu o ceașcă de smîntînă. Primarul o potrivește din acreală cu oțet, pune și cîteva picături de smîntînă, s-o netezească și cînd golește farfuria, încălzit, cere o țuică mare, la gheață. Isprăvește din cîteva înghițituri dorobanțul și, dacă tot nu mai era nimeni în cîrciumă, îi face semn lui Drogeanu să-i mai aducă unul. La primărie îl așteptau în
Dimineață senină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6919_a_8244]
-
interesul muzeografilor de pretutindeni. În aceeași măsură, interiorul casei ne întoarce în timp, la un veac idilic, într-o atmosferă de pace nealterată. Totul este autentic: tencuiala lipită cu pământ și pleavă, pe scoarță de tei, aplicată prin aruncare și netezită cu mâna. Procedeul se întâlnește doar pe aceste meleaguri. Inovații originale Chiar și acoperișul de paie este o soluție a arhitecților populari ai vremii. Acum, după ce au trecut anii peste el, se impune o restaurare minuțioasă care se cere făcută
Agenda2006-09-06-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284810_a_286139]
-
un scaun în mijloc, cît mai aproape de plafoniera din tavan. Camera mi se părea prea înaltă, lumina prea slabă. Era seara tîrziu și ochelarii mei de vedere se dovedeau deodată mult prea întunecați. Țineam ziarul deschis pe genunchi și-i netezeam aiurea, cu dosul palmei, paginile mototolite. Apoi am început să-l răsfoiesc. Am ezitat în fața plăcerii de a contempla în voie chipul extrem de atrăgător al femeii în rochie albastră. Mă deranja puterea redusă a lentilelor. Alunecam în acel gol din
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
un arsenal puternic pentru apărare, este bine să nu se uite cât de multe pot face cei din jur, dacă sunt lăsați să facă parte din viața ta. Sunt doar câteva perspective, care luate în considerare la momentul oportun, nu netezesc calea pentru consecințele grave ale epuizării. Citește mai multe pe performante.ro
Părinți de succes: Lecția oferită de epuizare () [Corola-journal/Journalistic/44530_a_45855]
-
în afară de ficat și inimă, nu mai aveam nici ce, nici cui să dau. În afară de mine.) Sunt singurul pentru care nu am făcut nimic. Furnicături. Raluca Al-Haddad Trecerea-petrecerea 11.25, rezonabil, hai că mă descurc, derulăm ciorapi, fixăm portjartier - check, scuipăm, netezim - check, acum pantofii, exemplari, minunați. Check. Check. Doamne, cine-o fi inventat torturile astea dezumanizante, o conspirație împotriva femeii, și cine m-o fi făcut să cred că mă pot mișca o noapte întreagă pe niște cuie de unșpe centimetri
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
se vadă smocurile sure și învârtejite de păr care urcau mărăcinoase pe gât și pe obraz până-n ochi, sălbăticindu-i tot chipul. Fața roșie și zbârcită, cu care parcă frecase până atunci dușumelele, se lumină o clipă și se schimbă, netezindu-se spre bărbie și-n monturile obrajilor. Bătrâna, fără voia ei, simți că-și destinde și ea fața și-și simți buzele mișcându-se într-un zâmbet abia schițat. Ridică repede fărașul, luă mătura și se apropie. Bună dimineața, domnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
povara misiunii sale. Trebuie să mă ajuți! Mă ajuți pe mine, o ajuți pe soacră-mea care a rămas pe câmp, și-l ajuți pe nenorocitul acela, care-o fi, care poate să moară... Despre ce-i vorba? Cerboaica își netezi bluza umflată la piept și-l privi adânc în ochi fără să-l vadă, zărind numai fumegarea albastră a nopții adunată deasupra rănitului și-a bătrânei pe câmp; asculta răsunetul stins și dramatic al răsuflării agonice care galopa în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Tudor și matali mă iei cu Tudor, cerbul! Am scrisoare! izbucni ea neputându-și stăpâni țipătul de bucurie și surpriză. A venit scrisoare! Ce scrisoare! se hurducă de plăcere din tot trupul lui masiv pădurarul Ghiță scuturându-și căciula și netezindu-și fruntea nădușită. A venit el, ce să-ți mai trebuiască scrisoare!! Doamne! Ține-mă, Ghiță! Adevărat? Nu mă minți? Păi te-aș minți eu, doamnă, da să te mintă și cerbul? Las că m-a mai păcălit o dată. Aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
variată este reprezentată printr-o gamă corespunzătoare de forme, dar roca puțin rezistentă nu a conservat totdeauna tiparele tipice structurale. Asfel, linia marilor înălțimi este extrem de variată, în unele locuri fiind formată din creste, iar în altele din adevărate coame netezite de altitudinea care oscilează între 880 și 300-400m. Desfășurarea spațiilor interfluviale este sinuoasă și uneori întreruptă. - Pe unele interfluvii, plăcile mai dure de conglomerate și gresii au păstrat mai bine înălțimile, în timp ce argilele și marnele au construit la coborârea rapidă
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
cu bretele subțiri, băsmăluțe colorate, ochelari de soare ieftini. Te aștept de jumătate de oră. După ce telefoanele se închid cu zgomot abia perceptibil pe fundalul vocilor lor ridicate, își ia geanta și pleacă. Singură. Îi tremură buza de sus. Degetele netezesc inconștient o cută inexistentă. Telefonul alunecă în geantă. Hotelul rămâne în urmă. Româncă, vârstă incertă, fustă albastră de stambă. Singură. La moartea Leei, mama și cu mine am moștenit casa de pe Intrarea Vâlcului. Ne-am dus acolo într-o dimineață
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau arse până la filtru, imediat ce respectiva duduie îl abandona. Când ajungea în casa scării, chiștocul era înnobilat deîn dată cu numele de țigară. O întindea grijuliu, îi netezea hârtia boțită de regulă pe la mijloc și o vâra în buzunarul drept al pantalonilor, căci buzunarul stâng depozita obiecte de o cu totul altă natură. Visa la noua achiziție câte o după-amiază întreagă, se amăgea cu ea înainte să-și
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
tot ce credea ea că poate fi o rezolvare a unei probleme, chiar era. A da sfaturi devenise un sport național la care toți erau campioni. Hârtia pe care o strângea în pumn îi rănea palma. Îl deschise încercând să netezească foaia șifonată. „- Tot ce vine din partea ta pare să mă rănească. Și atunci, de ce-ți mai doresc prezența? De ce te simt ca pe un drog care mi-a pătruns în sânge după care corpul meu tânjește și suferă când
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu În „sc?ri de valuri", ci În piatr?, În marmur? de cear?, ori granit. ?i acesta este un loc sacru, pentru c? aici se afl? templul magilor cu sc?ri str?juite de stâlpi „de aur blond", cu „muri netezi de-o marmur? de cear?", „cu arcuri ce-?i ridic? boltirea temerar?", „cu stele că flori ro?îi pe albastrul ei plafond", „cu arbori ce din iarn? fac blând? prim?văr? / ?i-ntind umbre cu miros pe-a salei Întins
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
îndrăznești să te iei de mama. Mama e o sfîntă. PATROANA: Da. Am citit în ziar. MINISTRUL: E o sfîntă. Mi-a citit deși nu știa să citească, m-a legănat. S-a ținut cu șeful de post ca să-mi netezească drumul spre o carieră onorabilă... PATROANA: Și tu te-ai făcut ministru... Nu-ți e rușine? Dacă nu te jenezi de mine, măcar pentru maică-ta, care este o sfîntă, ar trebui să te lași de porcăriile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
aceeași. Doar respirația i s-a oprit. S-a petrecut totul atât de liniștit, încât nici nu ne-am dat bine seama când a încetat să mai respire. Umflătura de pe față se retrăsese din ziua precedentă și obrajii erau acum netezi ca ceara. Buzele ei palide se curbaseră puțin, ca și când se pregătea să zâmbească. Părea mai fermecătoare decât în viață. Mi-a apărut în fața ochilor imaginea Maicii Domnului din Pietà. VI Nu pot rămâne toată viața cufundată în tristețe. Există ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
magic și parabolic, optând pentru calea ușoară a unei anume tradiții de succes autohton - remarcate de altminteri și în prefață - în care capii de serie au fost deja stabiliți: Gabriel Garcia Márquez, Ștefan Bănulescu sau Mircea Cărtărescu. Se așezară, după ce neteziseră cu palmele țărâna călduță, măruntă ca un mălai. Înainte să închidă ochii, Repetentu avu timp să vadă cum, dintre pleoapele lipite ale lui Foiște, care sta întins pe spate, se scurgeau lacrimi grele, ce străbăteau obrazul roșcovan, șerpuiau pe ureche
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
camuflată de tot soiul de obiecte încă necunoscute la explicațiile nu de fiecare dată clare ale vorbelor maturilor încrâncenați, de la sfaturile reținute nefiltrat la tinerețea din ce în ce mai opacă a bunicilor. Vreți să vă convingeți? Citiți: "ia-mă de mână, limpezește amiaza,/ netezește-mi surâsul încetul cu-ncetul,/ căci n-am să mă pot tălmăci/ în totului tot niciodată", apoi: "Singurătatea e atunci/ când, în loc de asfalt,/ dai peste bălțile irizând curcubeele de carburant/.../ e atunci când note mici iei/ și înveți să gătești,/ de
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
întâlnea capătul pământului cu nesfârșita apă, ne aparținea implicit, și chiar aveam certitudinea că fusese așa întotdeauna... de parcă nu era prima oară când ajungeam aici. Am coborât cărarea îngustă, până la un loc plat, unde piatra era aproape lustruită, de parcă o neteziseră valurile. Jos, se vedea apa mișcătoare a oceanului, limpede și puternică, ascunzând în imensitatea sa nesfârșite resurse de lumină care ieșea la suprafață în raze și vârtejuri. De acolo, se vedea o grotă în peretele rocilor, ca o poartă, săpată
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
căreia trecerea timpului îi va împrumuta tenta domoală a unei prietenii intelectuale. Cînd se vor reîntîlni după război, vibrația lor sufletească se stinsese: Hannah și Martin se prețuiau, se admirau, se respectau, dar atît. Stima luase locul patimii, iar respectul netezise răscolirile cărnii. Îi lega acea simpatie tandră pe care o întîlnim în cazul oamenilor care odinioară se împărtășiseră la propriu fiecare din intimitatea celuilalt. De acum încolo, corespondența lor va spori în rafinament, dar va pierde în spontaneitate. Va intra
Luxul corespondenței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9000_a_10325]
-
mult prea bine cunoscută peste tot... mai puțin în casa asta, adăugă el cu amărăciune. —Dar de unde știai... ce te-a făcut să...? — Chiar și în comedia clasică se fac adesea farse. N-a fost decât o farsă, zise el netezindu-și pantalonii, una nu prea reușită. Totuși, să știi că, dacă aș fi avut timp, aș fi convins-o pe fată, adăugă el încântat. Tot n-am înțeles cum de-ai ajuns aici. A fost o improvizație. Mă găseam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
din când în când îi fugeau ochii către Pâcu. Stia el că tocmai când pare nepăsător abia atunci îi umblă mintea mehenghiului. Si avea dreptate, pentru că Pâcu a tras doar de câteva ori din lulea și a început să și netezească mustața, semn că se pregătește să vorbească. Moș Dumitru a prins momentul și l-a provocat, în felul lui: Mi-i o poftă de un chitic de pește de mă usuc, Pâcule. Usucă-te, că și eu mă usuc. Cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
împingându-l spre margine. Sisoe se trage ferit, se ridică și se îndreaptă spre cei trei rămași nemișcați la locul lor. Habacuc și Pafnutie joacă foarte concentrați, cu scurte exclamații. Sisoe trece la ucenici, le potrivește cămeșoaiele la gât, îi netezește pe cap, scoate din buzunar o batistă uriașă ți-i șterge pe rând la nas.) PAFNUTIE (fără să ridice capul): Ia seama, Sisoe, ia seama, nu le mai pune mâna la nas... Cel din dreapta are nărav de dă cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
din plastic, din care se Înălța un abur palid. Bătrânul privi zăpăcit de-a lungul culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își făcu o cruce mare și Își trecu mâna gânditor peste fața osoasă, netezindu-și barba albă, se Îndreptă spre un șir de oameni care așteptau În fața unui geam de sticlă, cu o cruce roșie pe el. Ajuns la rând, Întrebă pe un domn cu mustață dacă aici trebuia să stea pentru a-l
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dintre cele mai dulcicu fata pentru care aș fi făcut orice să o știu a mea. Doar a mea. Seara-n pat mângâiam lasciv obrajii moi ai pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]