224 matches
-
Acasa > Versuri > Iubire > VIS STINS ÎN NOAPTE Autor: Ioan Adrian Trifan Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului VIS STINS ÎN NOAPTE Nopți fără tine nopți de distanță nopți netrăite cu-o crustă de gheață Nopți fără noi sunt nopți fără lună nopți pustii când urlet de lup răsună Nopți nenăscute și nopți fără vrere visul se ascute sub ciob de durere ... Ioan-Adrian TRIFAN Referință Bibliografică: VIS STINS ÎN NOAPTE
VIS STINS ÎN NOAPTE de IOAN ADRIAN TRIFAN în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/ioan_adrian_trifan_1458404392.html [Corola-blog/BlogPost/367987_a_369316]
-
apa otrăvurilor, sfârtecate de propriile simboluri absurde. M-am trezit dimineață cu zâmbetul sării pe buze. Am alergat printre umbrele tăcerilor căutându-le sensul. A durut. Un grăunte doar, un grăunte... A crescut în mine aerul durerii și-al vieții netrăite, și-al mușcăturii falsității. Se-nvârte pământul cu mine dar e bine... nu mă mai simt singură. Hei, Țărână amăgitoare, să nu te oprești...Rostogolește-te printre iluziile de foc, de apă, de verde, până când cerul îți va amorți mișcarea
ÎNTR-O ZI... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 by http://confluente.ro/Intr_o_zi_anne_marie_bejliu_1341459202.html [Corola-blog/BlogPost/344475_a_345804]
-
06 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Alergăm mereu după... ”fantome”. Ne grăbim, facem planuri, ne luăm la întrecere... și dorim să fim mereu primii la țel. Nimeni nu are timp pentru clipa, care se pierde în adâncul clepsidrei, uitată și netrăită... Nimeni nu o aude cum... sfârșește în tonul monoton al ceasului de pe perete. Clipa, odată pierdută, nu o mai găsim, decât în gândul călător prin... infinit. De ce alergăm mereu? Unde vrem să ajungem? Viitorul vine... destul de repede. Indiferent de ceea ce
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1402077445.html [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
atenți și prețuim fiecare moment din viață. Câți dintre noi își iau timp să privească zborul unei păsări? câți se opresc din ”fugă” pentru a privi o floare sau un fluture...? De ce nu dăm atenție clipei prezente și o lăsăm netrăită? de ce o neglijăm, pentru a ne face planuri... de viitor? Privim în jur de parcă am fi mereu urmăriți de umbra timpului... Vreau să nu mai fug...! Vreau să fac popas, să-mi salvez... clipa care se rostogolește de pe arătătorul ceasului
CLIPA PIERDUTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1253 din 06 iunie 2014 by http://confluente.ro/Doina_theiss_1402077445.html [Corola-blog/BlogPost/370209_a_371538]
-
șapte, Mai devreme, Sau mai tarziu poate, Deschide calculatorul, Să-și aline dorul, La o șuietă și-o cafea, Căutând pe ici, colea, Pe messinger, skype, Sau facebook, Un prieten, un iubit, Sau un caduc, Găsit aiurea căutând, Iubirea vieții netrăite, În căsnicie - vise neîmplinite, Cănd timp aveai să te gândești, Daca pe intrus îl iubești. Dă-i un accept la un mesaj, Si cu voință și curaj, Când citești cu frenezie, A cuvintelor beție, Că te iubește, esti unicat, Si
BUNICUTA INTERNAUTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 379 din 14 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Bunicuta_internetista_stan_virgil_1326549379.html [Corola-blog/BlogPost/361302_a_362631]
-
vis, să alerge în brațele lui Făt Frumos, pe cărări de pădure, încălecată pe ducipalul cu greabănul puternic, acoperit cu spumă. Un armăsar cu stea în frunte, strălucitoare ca un cristal. Era steaua ce-o călăuzea pe ea în viața netrăită încă, în viața viitoare care spera să fie o viață plină de iubire, plină de pasiune și de neprevăzut. Încerca să-i deslușească chipul acelui Făt Frumos care a răpit-o și nu reușea. Și-ar fi dorit să fie
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1496339780.html [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
lângă fântână ți-am deschis ușa inimii poți să intri fără să bați bântue-mi diminețile nopțile din spatele draperiilor grele le-am umplut de tine tiptil te-ai strecurat între mine și rugăciuni ispita unde se termină visul acolo ești tu netrăită îmbrățișare clipă și pată de culoare într-o existența lipsită de emoții firești am să te caut în fiecare dimineață devreme ziua voi colinda pe străzi luminând nopțile cu luna cât cerul ploaie de stele mă voi stinge ating pământul
VISEZ ÎN CULORILE CURCUBEULUI de DORINA STOICA în ediţia nr. 1324 din 16 august 2014 by http://confluente.ro/dorina_stoica_1408211771.html [Corola-blog/BlogPost/352171_a_353500]
-
nu poate să trăiască fără cuib așa cum nicio femeie nu poate trăi fără iubire. 266 Poem pentru o altfel de mireasă înmuguriseră în palma mea mările arbori de apă se ridicau spre cer îmi vorbeau apele despre primăvară își imaginau netrăite iubiri nisipurile. tu erai nor, îmbrăcată mireasă aveai diademă de porumbei albi toate cuvintele mele de iubire îți erau buchet de flori înrourate. un soare știrb ne privea cum ne iubeam aerul între noi devenise inimi bătând râdeau izvoarele, revărsându
SPERANTELE VIETII, ANTOLOGIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 217 din 05 august 2011 by http://confluente.ro/Sperantele_vietii_antologie.html [Corola-blog/BlogPost/372783_a_374112]
-
ca să înnobileze finalul acestei frânturi de drum. Privesc în răstimpuri, cum între mine și gheață mai este un simplu punct. O defrișare masivă de copaci mi-a adus răsăritul mai aproape. Răsăritul soarelui alb îmbracă gândul în hlamida unui timp netrăit, simplu simțit în toți porii sufletului. Inima dă ocol rotocol în jurul emoțiilor.” ” Cuib de păsări spin, cuib de jocuri nejucate” este o carte plină de Lumină, scrisă în Lumina și cu Lumina și Iubirea lui Dumnezeu oferită lumii la Facere
PRINSE ÎN CHENARUL UNEI VIEȚI DE CARMEN POPESCU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1461692715.html [Corola-blog/BlogPost/384964_a_386293]
-
macrocosmos, în interdependență cu Tăcerea. Un element, aparent banal - piatra, are o strânsă legătură cu sufletul. Ea desacralizează lucrarea divină și simbolizează acțiunea umană ce se substituie energiei creatoare, prilej de înălțare: „Cu fața-ntoarsă spre Tăcere, obosit de atâta viață netrăită, las capul pe piatră și-ndur, recrut fidel al pierderii, sfielnic, inima mea nevinovată, comite sperjur ... ” sau „Cerșetor de Tăcere, Cuvântul vorbește, pe struna sa eu pasăre mă fac, țărmuri de jasp inima-ndură, viața mă-mpinge din prepeleac ... ” Alteori
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
trag cu coada ochiului, să mă îmbolnăvesc de harul cuvintelor, să le pot scrie pe pereți sufletelor rănite cu litere vindecătoare, să mai bandajez câteva gânduri, pe ici-colo câte un vis, sau câțiva pași în gol, de ce nu și iubirile netrăite, să fiu medicul zorilor de zi, să intervin chirurgical atunci când viața devine un coșmar, să tratez orice este inutil, deschide ușa, Doamne, vreau să mă îmbolnăvesc de uitările Edenului. deschide ușa, poate mă vindec și pe mine. Referință Bibliografică: Deschide
DESCHIDE UȘA, DOAMNE! de MIHAIL COANDĂ în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 by http://confluente.ro/mihail_coanda_1491720199.html [Corola-blog/BlogPost/362619_a_363948]
-
de cuvinte, ce pot fi privite ca veritabile incantații, candele aprinse în dorul luminii începuturilor, o rostire tandră, uneori tăcută, ce accentuează doza de mister, nuanțează notele de romantism și produc iluminare: „iubește-mă, așa cum poți“, „să închidem cercul“, „poveste netrăită“, „dorul de curgere“, „așteptarea, neputința, dar nu dorința“, „să vorbim despre dragoste“, „am fost poveste“, „verde cuvânt nerostit“, „mă doare viața“, „mi-e teamă“... „Răsfoind“ jurnalul existențial al Constanței Popescu, se poate constata cu facilitate maturitatea lirică surprinzătoare, limbajul în
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 by http://confluente.ro/O_noua_aparitie_in_colecti_gheorghe_stroia_1379407155.html [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
chinovar, Uitată-n evangheliar, Stamini de aur, azalee, Ce-s presărate pe alee, Pe gura noastră cea de rai Toate-mpletirile de grai Se-adună peste tot iubire În neumbrita izbăvire, Pe coarde dulci orfeice Fericele ne ferece, În viața noastră netrăită Mereu se naște o ispită, Un râs sublim și cald pe buze De dragul unei andaluze, Câmpul face loc pădurii Bunătatea-n locul urii, Ochi profetic și deschis Ce se naște dintr-un vis Căutând mereu pe unde Dragostea ni se
DRAGOSTE FĂRĂ PĂCATE... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1431154524.html [Corola-blog/BlogPost/368025_a_369354]
-
Publicat în: Ediția nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cubul se rostogolește între liniile de foc ale gândului. În fiecare dimineață îl privesc și îi adaug vârful. Cu degetele înghețate ating candela mereu aprinsă, în memoria timpului netrăit al florilor de trandafir și iris în care unica vină a fost că s-au născut în mocirla uitării omeniei de către omul caracatiță, omul hidră, omul tunel în care fiara atrage mințile amețite de otrava dulce acrișoară a fericirii puterii
FĂRÂME DE PAŞI (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Farame_de_pasi_fragment_anne_marie_bejliu_1391192991.html [Corola-blog/BlogPost/363735_a_365064]
-
redevin treaptă sub tălpile Domnului când colorează cu cer fiecare nervură a copacului vieții din care fuga este bună numai când concertul zilelor aprinde diminețile și albește nopțile într-un răsărit de lună plină de visuri fără iluziile hotarelor timpului netrăit cu piatra sidefie în pumni alerg să-mi regăsesc drumul rostirilor și nerostirilor... nu mă tem de iad mai degrabă îl privesc simplu și-l recunosc a-mi fi creație a minții când frământările ating fulgerul cuvântului negândit ne-simțit
CREAŢIE ŞI DAR de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 by http://confluente.ro/Creatie_si_dar_anne_marie_bejliu_1393662874.html [Corola-blog/BlogPost/367450_a_368779]
-
multe idei nespuse Și gânduri neștiute, Sunt vise deșarte, Amintiri rătăcite, Idealuri pierdute, Vremuri trecute Și clipe uitate Ore stresante, Timpuri urâte Vieți umilite, Gest necugetat, Un om îngândurat, O soartă bătută, O lume pierdută, O datorie neplătită, O viață netrăită, O moarte nedorită, O-nmormântare urâtă, O predică nespusă, Un sicriu ciudat, Un pământ neudat, Un suflet uitat, Un cer întunecat, Un chip tulburat Și-o floare ofilită, O ființă neiubită, O inimă pierdută De nimeni știută, Eternă vecie, Scurtă
GÂNDURI NESPUSE de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 1384 din 15 octombrie 2014 by http://confluente.ro/beatrice_lohmuller_1413374068.html [Corola-blog/BlogPost/362257_a_363586]
-
realitate când se simte „tăietura / în carne vie a înțelesului lor abstract”. „Toată viața noastră - se sugerează în „Dincolo de teroarea cuvintelor” - e un ritual de trecere de la pragul unui cuvânt / cunoscut dinăuntrul lui pe pragul înspăimântător al unui cuvânt încă netrăit”. Prin cuvânt, viața și boala ajung artă: „câtă suferință și / câtă spaimă de moarte, tot atâta poezie” („Reality show”). Tragedia se sublimează în literatură. „Pacientul Ion” devine „Personajul Ion”: dedublarea este totală, trupul este doar spirit. Personajul Ion nu mai
Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/ion-zubascu-cum-moartea-se-ispaseste-traind-de-stefan-vladutescu-sri-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339614_a_340943]
-
in care simți că trăiești Veșnicia ei, Ce șansă! Aici... Eu n-am cum să mai mor , iubite Căci versul meu îmi e izvor de viață, Sfârșitul e începutul unui necunoscut Ce așteaptă enigmatic, fără trecut, Aventura clipei visate... Încă netrăite.. Vreau să renaștem din adevărul nostru amândoi... Liberi de prejudecata altora,să fim noi fără limite, goi... Să trecem dincolo de real pe aripi de poezie... Chiar dacă unii cred că-i vis, ori rătăcire, ce-mi pasă mie! Referință Bibliografică: Paradoxală
PARADOXALĂ ŞANSĂ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1474110725.html [Corola-blog/BlogPost/380092_a_381421]
-
lângă mine, când voi simți nevoia de sublim. - Nu ne poate opri nimeni să repetăm această experiență. Îmi cer scuze, dacă nu am fost poate la înălțimea așteptărilor tale. - Nu fi modest. Mi-ai dăruit cele mai intense și mai netrăite momente din viață. Ai fost o experiență unică și pentru acest lucru îți voi fi mereu îndatorată. - Mulțumesc. Ești femeia ideală pentru un bărbat care știe să aprecieze dragostea și dăruirea unei partenere de amor. Când te priveam și mi
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2334 din 22 mai 2017 by http://confluente.ro/stan_virgil_1495426936.html [Corola-blog/BlogPost/376786_a_378115]
-
înainte vreme ciuguleau semințele grâului în plină coacere acum își uită fulgii mărunți printre rândurile nescrise ale răsăritului uitării cu ochii plini de Tine le hrănesc în plină zi cu pâinea mersului vertical când soarele ascunde norii în buzunarele ploilor netrăite mirean al unui timp nedefinit în rugi păstrez aprins în inimă unicul rug născut crescut în florile de crin promisiuni ale trupului lunii august când natura umple geometria aerului cu esențele maternității infinitului curățenie și lacrima cerului în vârf de
GÂND DE NOAPTE 27APRILIE2013 de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Gand_de_noapte_27aprilie2013_anne_marie_bejliu_1367333323.html [Corola-blog/BlogPost/345995_a_347324]
-
că te-ai căsătorit și nu mai știi cu cine te-ai căsătorit.” „Impactul televizorului asupra vieții de familie este foarte negativ, pentru că stăm de atâtea ori și privim modul în care își trăiesc alții viața, dar viața noastră rămâne netrăită pentru că doar stăm și-i urmărim pe alții.” ... Citește mai mult ALIN PĂDUREANU“Aveam prieteni atâta timp cât aveam bani. Era plin de prieteni în jurul meu și nu mai știam pe care de unde să-l iau.”“ Tatăl meu mi-a spus: ‘Ești
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ioan_ciobota/canal [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
că te-ai căsătorit și nu mai știi cu cine te-ai căsătorit.”„ Impactul televizorului asupra vieții de familie este foarte negativ, pentru că stăm de atâtea ori și privim modul în care își trăiesc alții viața, dar viața noastră rămâne netrăită pentru că doar stăm și-i urmărim pe alții.”... XV. ÎN, de Ioan Ciobota, publicat în Ediția nr. 346 din 12 decembrie 2011. CIPRIAN BACIU Biblia - ce poate să-mi facă mie o carte scrisă acum 2000 de ani, care nu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/ioan_ciobota/canal [Corola-blog/BlogPost/356841_a_358170]
-
ANOTIMPUL LACRIMILOR Anotimp al lacrimior încrustate pe palmele plînse ale sufletului mă-năbuși cu iluzia veșniciei cu flacăra nevăzută ce-mi devorează în liniște timpul. ANOTIMPURI ÎNGROPATE Anotimpuri îngropate revin în memoria timpului meu unduindu-și pletele peste anii mei netrăiți. Mă strecor, printre clopote, cu dangăt mut în toate ungherele inimii tale fără să știi cînd îi voi sparge pereții. ANOTIMPURI PIERDUTE Anotimpuri pierdute se dezlănțuie în vifornițe liniștite și înalță ramuri de sînge ce curg ca iedera-albă, sălbatecă, unde
ANOTIMPURI OSTILE de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 146 din 26 mai 2011 by http://confluente.ro/Anotimpuri_ostile.html [Corola-blog/BlogPost/344345_a_345674]
-
decât iubirea. Sacrificăm ființa iubită pentru creație și zidire, iubim jertfindu-ne, amintirea rămânând în inima și trupul nostru pentru totdeauna. „O singură secundă trăită în iubire, Înnobilează viața și-nseamnă fericire” (sărută-mi adevărul ...) „A mea, a ta ... de netrăit tristețea! Cum altfel e s-o afli răzlețită Iubirea care macină, irită, În loc să te alinte și resfețe?” (sonetul 42 ... ) În ceea ce-l privește pe autorul Ovidiu Oana-Pârâu, mai este cazul să se întrebe cineva, indiferent de onorurile acelora bogați în
CRISTALUL OGLINZII ÎN MOIRATE APE de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1487581217.html [Corola-blog/BlogPost/368556_a_369885]
-
Monica Pillat Dualitate Mi-aduc aminte, Doamne, De-o viață netrăită Care-ncepea cu Tine Mijind din întuneric, Se pogora subțire Pe licărirea Stelei. Revăd aevea marea Pe care niciodată N-am cutezat să umblu Și totuși iată semnul Pașilor mei pe ape, Asurzitorul dangăt Al inimii ce simte Că nu
POEZIE by Monica Pillat [Corola-website/Imaginative/14014_a_15339]