305 matches
-
a celor imposibile. Așteptăm și oferte de istorii științifice. Câte științe, tot atâtea istorii literare: istoria matematică, fizică, chimică, biologică, psihanalitică, imagologică, oenologică etc. a literaturii române?! Ar mai fi loc de istorii neistorice sau chiar antiistorice - toate aducând căi neumblate sau îndreptând către acestea. Trăim, se spune, vremuri postistorice, dacă nu transistorice. O tempora, o mores sau: Vai ce timp și ce istorie! Dar poate fi timorată terorizanta istorie?
Lanțul slăbiciunilor literare by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7846_a_9171]
-
cu adevărat nu poți fi decât într-o țară ca să nu te tiranizeze, - ca Franța - să nu ți se impună. Uite așa o țară... un continent ca America, ați fost acolo, în Statele Unite, - mă întrebă iarăși, ca pe un om neumblat, - eiii, dacă fuserăți... înseamnă că se schimbă treaba și știți ce vreau io să zic... domnul meu, vreau să zic că America asta este atât de neînvățată, atât de tânără, cu spații imense, necultivate, că ți se și face milă
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
la comandament, reușește să evadeze din convoi și numai în Munții Vrancei se mai oprește. Pe drum, dând de crame, dealuri și văi ademenitoare, se simte „încleștat deodată” de dorul de casă, dar mai rătăcește până în miezul iernii pe coclauri neumblate, „la răspântii cu hanuri și focuri de popas”. Nemaisimțindu-se ferit ca în porturi, speră în zadar să se piardă în vălmășagul Iașilor, însă priviri tot mai iscoditoare îl fac să ia o hotărâre plină de curaj: „M-am gătit
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
proaste - s-a stabilit de mult. Am renăscut din cenușă. Nu mai stau trântit pe canapea. Mai stau eu, dar de lene - asta-i altceva. Totuși. Nu te lua la trântă cu timpul care trece, că ai să pierzi. Fiind neumblat de multă vreme, m-am lăcomit să fac pe jos drumul până pe Victoriei, la 22, dus-întors. Spre casă, dădeam să ies de pe Michelet, în dreptul casei lui Mihai Șora, urmată de a exuviilor, spunându-mi ce am să mă mai laud
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
proaste - s-a stabilit de mult. Am renăscut din cenușă. Nu mai stau trântit pe canapea. Mai stau eu, dar de lene - asta-i altceva. Totuși. Nu te lua la trântă cu timpul care trece, că ai să pierzi. Fiind neumblat de multă vreme, m-am lăcomit să fac pe jos drumul până pe Victoriei, la 22, dusîntors. Spre casă, dădeam să ies de pe Michelet, în dreptul casei lui Mihai Șora, urmată de a exuviilor, spunându-mi ce am să mă mai laud
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
imagine o îmbogățește prin noile documente oferite. Poate că acest sentiment al „comuniunii”, adaug eu, o conduce pe d-na Cogălniceanu către unele inflamări stilistice dar important este ce anume ne aduce la cunoștință. A întreprins cercetări în spații încă neumblate ale istoriei literare sau umblate puțin. A scotocit arhivele, bibliotecile brăilene și din țară, vechile colecții, comparând și verificând, strângând la un loc date care împreună spun un lucru iar separat altceva. A plecat uneori de la simple impresii, supoziții, de la
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
se pare deosebit de relevant eseul despre Ulise, ca personaj-cheie pentru literatura contemporană a peregrinărilor și emblemă a „nomadismului” zilelor noastre. Citându-l pe August Rüegg (Jenseitsvorstellungen vor Dante, II, 114), Borges subliniază afinitățile între Dante și Ulise, cutreierători de drumuri neumblate și lumi nevăzute; dar și deosebirea între cei doi: „Ulise săvîrșește pe seama și pe riscul lui fapte interzise; Dante se lasă călăuzit de forțe mai înalte”. O altă, comparație între Ulise și Sindbad, ne îndreaptă spre explorarea Orientului, de care
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
asamblării ideilor și, mai ales, felul în care cititorul este angajat într-o istorie a ideilor niciodată plictisitoare. „Dragostea de răspântie triumfă pentru că o poate apuca în orice direcție - luându-l pe cititor de mână și purtându-l pe potecile neumblate ale literaturii”, se precizează în finalul volumului. Astfel că Un țărm prea îndepărtat se citește ca un eseu despre problema întoarcerii cititorului. Corina Ciocârlie se dovedește un excelent ghid prin operele scriitorilor fascinați de experiența limitei, de la care reținem lecția
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
față de celălalt... D.C.: Este interesant faptul că, atât eu, care sunt și american, precum și prietenii mei din Statele Unite sau reîntorși din Statele Unite, simțim un fel de antiamericanism din partea unor categorii de români, mai putin ”citiți”, si umblați prin lume sau neumblați... C.P.: Antiamericanismul nu este o stare de spirit foarte extinsă în România, dar există, pentru ca, așa cum se știe dintotdeauna, ceea ce nu cunoști, respingi... Numai după ce te duci și vezi și îți dai seama de gradul de civilizație la care au
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în romanul Ora 25, românul Johann Moritz suferă pe timpul războiului deportarea și persecuțiile nemeritate, ca și cum ar fi evreu. La Dumitru }epeneag, la sfârșitul secolului XX, Ion umblă hai-hui prin Europa, ca la el acasă. Primul Ion e un personaj tradițional, neumblat, fără orizont, atașat iremediabil locului de naștere, un sat transilvănean. Al doilea Ion, întâmplător și înșelător numit Johann, e un personaj modern, tot un țăran sărac ca și primul, dar cu un destin total diferit: e târât prin Europa, forțat
Postmodernismul la lucru by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10175_a_11500]
-
chip caracteristic este sigheteanul Vasile Muste. Descendent al unui șir de preoți, om blajin, criptînd însă sub o asemenea înfățișare impulsurile năvalnice ale toposului natal, d-sa ne propune figura unui maramureșean în suflet și trup, „uimind întunericul pe cărări neumblate/ cu alte ploi demult răstignit în înalturi” (Copil cu zmeu). Sentimental fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi sămănătorist, poetul se răsfață cu finețurile simplității: „caut un crin să mă nască de tot/ dacă oamenii nu pot/ face aceasta
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
se înălța peste noapte, Nici de tăcerea-ți ce m-a surzit Târându-mă peste pragul de moarte. Nu am să îți spun nici cum doru-l de tine M-a rătăcit prin nopți de nebună Și cum încă pe cărări neumblate de veacuri Mai umblă să te găsească a mea urmă. Nici cum pe vârfuri descult și adesea Mă strecuram prin gându-ți ascuns, Nici că de mine nu am dat niciodată Oricât de sub profundul din tine-am pătruns. Am să
NU ÎȚI VOI SPUNE de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373667_a_374996]
-
prilej de reflecție asupra vieții avem și în poemul „Trepte”: „Că fiecare om își are propriul drum / Târziu, cum află toți eu singur am aflat / Și sigur că, de m-aș naște înc-odat-acum, / Eu mi-aș alege altul și mai neumblat. // Din treaptă-n treaptă am câștigat suișuri / Și rareori-napoi în hăuri m-am uitat, / O...ce frumoasă-i viața privită de pe vârfuri, / Ce-amară-i coborârea de unde ai plecat. De n-o să pot s-ajung la capătul de scară, / De trepte
IN MEMORIAM ION GROSU RECENZIE LA CARTEA FUM NEGRU, FUM ALB , EDITURA AXIS LIBRI, GALAŢI, 2012 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/344199_a_345528]
-
la intrare, lumina străjer Și brazi argintii în haine de clerici. Tărâmuri umbrite de cețuri ce par Perdele de timp, să nu poți pătrunde, De nu ai chemare, iubire și har, Și nu înțelegi ce taină ți-ascunde. Pe culmi neumblate, de mână-am pornit, Spre-o poartă a lumii ce doarme-n mister, Piciorul atinge (de stele-i menit) Poteci care-și lasă destinul la cer. În zări ne așteaptă bătrâni uriași, Cu pletele-albite de darul divin, Ofrandă smerită iubirea
DRUMEȚIE de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383589_a_384918]
-
aievea și-n vis. Ograda și casa îi purtau încă pecetea. Mă amăgeam că e dusă prin vecini, că vine îndată... Furișat după cină în iatacul ei, azvârleam împrejur ochi ageri, hulpavi. Îmi părea minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr-o poveste. Nu-mi aduceam aminte când fusesem acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat întâi! O fereastră micuță cu gratii se-adăpostea îndărătul unei verzi perdele străvezii. Sclipirea mătăsii da privirii curioase frumusețea
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
Altarul Neamului tuturor Eroilor căzuți în numele Patriei-mamă”, după cum a mărturisit, a înălțat la ceruri părintele Ioan Bivolaru, parohul bisericii din Colincăuți, pentru acei „care au făcut să dăinuie CREDINȚA, LIMBA ȘI NEAMUL, osemintele cărora zac în morminte comune, în locuri neumblate, fiind pedepsiți pe nedrept, fiindcă au avut o singură dorință - să trăiască pe pământul lor românesc, care au fost omorâți la Lunca, Fântâna Albă, în închisori și lagăre staliniste, care și-au găsit liniște în pământ străin, neprohodiți, fără cruce
ÎN MEMORIA CELOR CE AU FĂCUT SĂ DĂINUIE CREDINŢA, LIMBA ŞI NEAMUL [Corola-blog/BlogPost/93523_a_94815]
-
duceau la cafenea să joace ulti. Acolo mergea toată lumea, ca-n povești. Uneori, „dar din dar se face“, îl scoteam la plimbare cu căruciorul - poate așa mi se mai potolesc mustrările de conștiință. Dar nu. Transpiram, îl căram pe cărări neumblate și, când ajungeam la buza Stâncii Roșii, îmi trecea întotdeauna prin minte că acum o să-i dau brânci. Eutanasie, nu-i așa? Pleoscăie, căcănar bătrân ce ești. La asta mă gândeam întotdeauna și strângeam mânerul de bachelită al căruciorului până ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
găsească mare lucru, dar era un tip tenace și nu se arăta dispus să abandoneze căutarea atât de ușor. Dacă ar fi fost nevoit să răspundă la întrebarea ce caută, i-ar fi fost greu să spună ce. Pădurea părea neumblată și nu se vedea nici un semn că cineva trecuse pe acolo de curând. Își ridică privirea și o văzu pe Ileana în fața sa. Stătea pe loc privind la rădăcina unui gorun bătrân. Îi făcu semn cu mâna, chemându-l lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată, covorul de frunze veștede întinzându-se neatins sub picioare. Urcau fără să vorbească, Cristian căutând să recunoască locurile pe unde fusese cu două zile mai devreme. Nu-i părea nimic cunoscut, era ca și cum pășea prima dată pe acolo. Își aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
când ieșea seara din bârlog. Niciodată nu mai fusese pe acolo. Întotdeauna trecuse prăpastia pe bușteanul prăvălit de paznici peste ravena adâncă. Acum, în locul acestuia se ridica podul. Imediat ce îl depăși, urmele intervenției umane dispărură cu totul. Pădurea era la fel de neumblată ca la începuturi. Copacii coborau de pe versanți până în buza prăpăstiei. Era dificil de mers pe acolo, mai ales că pe jos se așternuse un covor gros de frunze veștede, umezite de ceața ce tocmai se ridicase. Între muntele din dreapta lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
De acum putea să vadă fundul prăpăstiei care nu mai era decât o vâlcea puțin adâncă. Din versant, ieșea un curs firav de apă care se scurgea apoi prin ravena pe lângă care venise. Dincolo de acesta, pădurea se întindea nesfârșită și neumblată cât vedea cu ochii. Platoul împrejmuit rămăsese mult în urmă ascuns printre copaci. Cristi mergea pe curba de nivel, voia să treacă pe deasupra taberei de jos și apoi să coboare de pe munte pe partea cealaltă. În pădure era aproape întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Acasă > Poeme > Răsfrângere > UITAREA... Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 981 din 07 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Uitarea... De -ar fi uitarea precum gândul călător prin locuri neumblate, aș pun-ușor unul câte unul lucrurile care trebuiesc uitate... Și le-aș împrăștia într-o noapte când luna s-ar ascunde printre nori, așa aș scăpa de amintirile toate și liniștită m-ar prinde primii zori... Dar amețite de atâtea
UITAREA... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 981 din 07 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364365_a_365694]
-
a ascultat primul om vorbele cu uimire, Ca jocul ecoului în rostogolire, Ca un simbolist, decadent ori modern Peste care uitarea, liniștea se aștern; Dar se înscrie eternul clipa Când plină de gânduri întinde aripa; Cuvinte gândite, tăcute, șoptite - Căi neumblate, neștiute, nebănuite. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Cuvinte șoptite / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
CUVINTE ŞOPTITE de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361320_a_362649]
-
unei vieți. Un chip alungit, osos. Aici timpul se picura urmând ritualul gândurilor. De cele mai multe ori parcă nici nu exista. Prăbușit în marginea patului neclar aranjat, un fotoliu cândva falnic adăpostea o pelerină neagră la originea ei și câteva haine neumblate prin lume. Ușa masivă întregea imaginea sufocantă a unui loc care zugrăvea în umbre viața unei ființe. Tăcerea acestei rămășițe era din când în când întreruptă de un șuierat abia perceptibil. Venea parcă de nicăieri, dar era acolo între acele
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
de m-ai iubi, sperând acum, că va fi mâine și-n fiece zi. Viața-mi e singura azi, din nou, nu mai e mult până mâine și nu cred.. în vorbele aduse de vânt, împrăștiate, în locuri, de mine neumblate, în vorbe ascunse, șoptite, nu cred nici în cele scrise, numai de m-ai iubi, sperând că va fi mâine și-n fiecare zi... Austria, martie 2016 Sursă foto - Pinterest Referință Bibliografica: Nu cred în vorbe / Coști Pop : Confluente Literare
NU CRED ÎN VORBE de COSTI POP în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363409_a_364738]