125 matches
-
și o denumește „attention deficit disorder with or without hyperactivity (ADD, ADHD)”. Deși cauza exactă a ADHD rămâne necunoscută, cercetările s-au intensificat În ultimul timp. În momentul de față, se consideră că ADHD este cel mai probabil de natură neurobiologică. Cercetătorii au evidențiat Însă și alte posibile cauze. Istoricul familial de alcoolism, tulburări afective, comportamentale sau atenționale pare să se asocieze cu un risc crescut de ADHD (Cantwell, 1976). Acest fapt poate implica un anumit model genetic comun al acestor
STRATEGII DE INTERVENȚIE PSIHOPEDAGOGICĂ LA COPIII CU ADHD. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
tulburări afective, comportamentale sau atenționale pare să se asocieze cu un risc crescut de ADHD (Cantwell, 1976). Acest fapt poate implica un anumit model genetic comun al acestor două afecțiuni. În prezent, este cunoscut faptul că ADHD este o afecțiune neurobiologică datorată unui dezechilibru chimic din creier, fiind recunoscută oficial de către experții și instituțiile medicale importante, inclusiv U.S. Surgeon General, American Psychiatric Association și altele. Un important pas Înainte s-a realizat când a fost demonstrat că atitudinea parentală inadecvată nu
STRATEGII DE INTERVENȚIE PSIHOPEDAGOGICĂ LA COPIII CU ADHD. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Cristina VAMEŞU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2184]
-
prezintă și sunt diagnosticați cu deficit de atenție (hiperactivitate) am Încercat să-i tratez special pentru o reușită În educație. Pentru aceasta am parcurs trei variante: m-am informat și Înțeles pentru a mă obișnui că această problemă este una neurobiologică; prin abilitățile de educator am Început a interveni asupra copilului În mai multe ipostaze; m-am folosit de strategii noi de intervenție. La ora actuală, În România, nu se cunoaște o statistică a numărului copiilor diagnosticați cu ADHD, dar aproximativ
HIPERACTIVITATEA/DEFICITUL DE ATENȚIE PROBLEMĂ DE INTEGRARE ŞCOLARĂ?. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Rodica HĂRĂMIȚĂ, Carmen Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2191]
-
tulburare este diagnosticată după debutul școlar, adică după 7 ani tocmai datorită accentuării simptomelor ca urmare a creșterii cerințelor de atenție, organizare, alte responsabilități școlare. ADHD sau tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (după terminologia DSM-IV, 1994) este o tulburare neurobiologică ce se manifestă la nivel comportamental printr-o gamă de simptome de hiperactivitate, neatenție și impulsivitate precum: ignoră detaliile și face greșeli mărunte; are dificultăți În a-și concentra atenția pe o activitate; nu pare să asculte atunci când i te
HIPERACTIVITATEA/DEFICITUL DE ATENȚIE PROBLEMĂ DE INTEGRARE ŞCOLARĂ?. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Rodica HĂRĂMIȚĂ, Carmen Mihaela PELIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2191]
-
declinații, agregări: gândirea unui om implică trupul lui, carnea lui, sufletul lui, ansamblul exprimând în cuvinte diferite una și aceeași realitate atomică și materială. Gândirea epicuriană vine așadar din trupul lui Epicur. Astăzi, ideea pare banală, mai ales după demonstrarea neurobiologică certificată a omului neuronal sau după cea freudiană a omului libidinal, dar, cu patru secole înaintea erei noastre, ea făcea o adevărată spărtură în cerul filosofic, asemenea unui fulger uriaș și de lungă durată. Carnea gândește, trupul reflectează, materia elaborează
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
ceea ce un program reprezintă pentru un computer, adică o procesare de informații. În același timp este criticat modelul funcționalist al minții umane, întâlnit în cadrul științelor cognitive, conform căruia studiul minții se concentrează asupra organizării funcționale, mai degrabă decât asupra implementării neurobiologice a aceleiași organizări. Acestor perspective li se aduce contraargumentul „camerei chinezești” (vezi Searle, 1981Ă, potrivit căruia un software constă în simple manipulări de unități sintactice, pe când mintea umană presupune operații intenționale, semantice care nu pot surveni dintr-o pură procesare
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
abilităților cognitive ale programelor informatice și a trăsăturilor conștiinței umane în contextele cuplării inteligenței artificiale cu nanotehnologia, științele cyberneuronale și ingineria genetică. În cadrul acestui viitor proiectat în sens programabil, se reconsideră rolul conștiinței în raport cu utilizarea și funcționarea tehnologiei, de la teoria neurobiologică a minții, intenționalitatea manifestată în cadrul conștiințelor artificiale (vezi Jones, 2000Ă la modelul cuantic al conștiinței în universul definit de o structură informațională, nu susținut de particule materiale (vezi Cowley, 2000; Chalmers, 1994Ă, de la interfața creier-computer (vezi Kerckhove, 1990; Fromherz, 1997
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
eforturi de alergare în condiții de laborator, cercetătorii au observat că exercițiu fizic intens și prelungit crește semnificativ nivelul de endocanabinoide la om și la câine, dar nu și la dihori. Concluzia cercetătorilor a fost că ar ”exista o recompensă neurobiologică pentru practicarea exercițiilor fizice de intensitate care ar explica de ce oamenii și alte mamifere cu aptitudini pentru alergare, se angajează în practicarea eforturilor aerobe, în ciuda pierderilor de energie evidente și a riscului de afecțiuni și de ce animalele, care nu au
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
oamenii și alte mamifere cu aptitudini pentru alergare, se angajează în practicarea eforturilor aerobe, în ciuda pierderilor de energie evidente și a riscului de afecțiuni și de ce animalele, care nu au aptitudini de alergare, evită astfel de comportamente locomotorii”8. Recompensa neurobiologică specifică ar avea loc, conform biochimiștilor, în momentul în care așa numitele anandamine (neurotransmițători endogeni canabionizi) activează receptorii CB1 din celulele nervoase (reacția este similară cu cea pe care substanța THC din planta canabis o produce atunci când este 8 Raichlen
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
real, o predominare a vieții interioare 193". Dar Henri Piéron nu se oprește aici. În continuare, el definește noțiunea de "autist" astfel: "Individ care adoptă o atitudine de autism. ( schizotim 194". Autismul este o tulburare severă de dezvoltare, de natură neurobiologică. Ea apare fie la naștere, fie la vârsta de 2-3 ani, dar poate fi diagnosticată în unele cazuri chiar la 18 luni sau mai devreme. "Autismul tipic face parte din tulburările spectrului autismului (TSA) sau tulburările pervazive de dezvoltare (PDD
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
două ori mai expuși riscului unui divorț, înainte ca micuții să împlinească opt ani. În colectivitatea domestică, la fel ca și în cea școlară, copiii cu ADHD pot provoca probleme serioase, devenind "spaima" rudelor, a dascălilor, a vecinilor. În calitate de afecțiune neurobiologică, sindromul ADHD afectează nu numai copii, dar și adulți. Mai mult, s-a constatat că doar aproximativ 35% dintre copiii cu ADHD nu duc afecțiunea mai departe; astăzi se vorbește tot mai mult și despre cazurile adolescenților și adulților cu
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
stimulare care îi ajută pe copiii cu ADHD să-și mențină concentrarea și să-și controleze sentimentul interior de agitație prin intermediul unui mecanism similar celui care acționează în cazul medicației 212. A devenit din ce în ce mai clar că ADHD este o tulburare neurobiologică, [un sindrom] care necesită diagnostic și tratament medical 213". Acest fapt, numeroasele "percepții greșite" sunt tot mai mult subliniate 214 în diverse surse: Tabelul nr. 3 Percepții greșite Date demonstrate științific La toți copiii cu ADHD, până la urmă această afecțiune
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
În perioada anilor ’70 situatia (exprimata la 100000 de locuitori se prezenta asfel: aproape zero(Norvegia; sub 1(Anglia; 2(Canada și Ghanda; 3(India și Italia; 4(Ungaria; 9(SUA; 13(Irlanda de Nord; aproape 14(Thailanda. 2.1.3.Modelul neurobiologic Modelul neurobiologic (Bernard pleacă de la reacțiile excitative ale celulei vii, care costituie un model in miniatura al; comportamentului agresiv. In ultimile decenii s-au facut experiente intense, prin metoda stimulării electrice a sistemului nervos central, atât la animale cât și
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
anilor ’70 situatia (exprimata la 100000 de locuitori se prezenta asfel: aproape zero(Norvegia; sub 1(Anglia; 2(Canada și Ghanda; 3(India și Italia; 4(Ungaria; 9(SUA; 13(Irlanda de Nord; aproape 14(Thailanda. 2.1.3.Modelul neurobiologic Modelul neurobiologic (Bernard pleacă de la reacțiile excitative ale celulei vii, care costituie un model in miniatura al; comportamentului agresiv. In ultimile decenii s-au facut experiente intense, prin metoda stimulării electrice a sistemului nervos central, atât la animale cât și la oameni
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici sunt date de organizarea specificp a sistemului nervos central, cât și de modelarea funcțională obținută ontogenetic prin stimulări de mediu sociocultural. A doua caracteristică a modelului neurobiologic este constituită de insăși funcționalitatea sistemului nervos, bazată pe mecanismul de polarizare repolarizare, de transmitere transsinaptică a influxului nervos, pe jocul de excitație inhibiție, pe ierarhizarea neurofunctională, prin integrări succesive la diferite niveluri de complexitate. Aceste procese neurofiziologice asigură mecanismele
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
mecanismele de adaptare homeostatică a organismului, internă și externă. Agresivitatea ar fi În sensul cel mai profund biologic, un mijloc extrem de adaptare, care ar sta la baza stărilor emoționale negative, de ură sau de furie. A treia componentă a modelului neurobiologic este dată de implicarea glandelor endocrine În agresivitate. J.G.Vandenberg a demonstrat rolul hormonului masculin În declanșarea agresivității la vertebrate, indicând rolul testosteronului În manifestarea combatitivității la om. Respingerea cvazi-generală a naturii instinctuale a agresiviatății nu Înseamnă, Însă, și ignorararea
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
suplimentar, numit “cromnozom al crimei”, ce ar fi responsabil de actele agresive. Studiile au arătat Însă că nu există diferențe Între oameni În privința agresivității care să se datoreze unui cromozom Y suplimentar. Sunt recunoscute Însă influențele neuronale prezentate de modelul neurobiologic. Pe lângă acestea ar mai fi influențele hormonale (masculii sunt mult mai agresivi decât femelele datorită diferențelor de natură hormonală și cele biochimice (creșterea alcoolului În sânge, săcderea glicemiei pot intensifica agresivitatea. 2.2.Caracterul dobândit al agresivității 2.2.1
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
teama globală care-i nega Magdei tot ce-a lăsat în urmă”), orgoliul femeii rănite, apartamentul (Magdei) - un „templu al singurătății”, spitalul - un loc al recuperării și al redării armoniei sinelui etc. Scriitorul ne dezvăluie un exemplu concret de natură neurobiologică, prin oglindirea unui tip de iubire pasională, ce poate fi studiat ca un caz clinic (sentimente erotice care mocnesc ardent, ucigând demnitatea unei femei frumoase și inteligente, transformându-o, ascensional, într-un sclav al propriilor impulsuri, ilogice). în egală măsură
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
var, gălbenuș de ou, ceară și pigmenți și, dincolo de ea, prezența sanctificantă a lui Christos. O icoană este o profesiune de credință, dar astfel este, într-un grad mai mic, orice percepție: o privire aruncată este deja o opțiune. Transducția neurobiologică a unui stimul în informație rămâne încă neexplicată. Știm doar că ochiul nu-i decât un senzor. Creierul este cel care "procesează" semnalele luminoase. Imaginea optică rezultă dintr-o muncă mentală în care retina asigură logistica, iar neuronii strategia. Ei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
consideră că „nu este însă științific și nici etic să reducem autismul la o problemă de transmitere genetică simplă”, deoarece autismul este „o afecțiune multifactorială” în care factorul genetic joacă un rol important, dar nu exclusiv” Autismul este o tulburare neurobiologică complexă care în mod normal durează de-a lungul întregii vieți. Statisticile relevă o incindență alarmantă a tulburărilor din spectrul autismului: 1 la 166 de copii fiind o afecțiune mai des întâlnită decât cancerul, diabetul și SIDA la un loc.
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
În perioada anilor ’70 situatia (exprimata la 100000 de locuitoriă se prezenta asfel: aproape zero(Norvegia); sub 1(Anglia); 2(Canada și Ghanda); 3(India și Italia); 4(Ungaria); 9(SUA); 13(Irlanda de Nord); aproape 14(Thailanda). 2.1.3.Modelul neurobiologic Modelul neurobiologic (Bernardă pleacă de la reacțiile excitative ale celulei vii, care costituie un model in miniatura al; comportamentului agresiv. In ultimile decenii s-au facut experiente intense, prin metoda stimulării electrice a sistemului nervos central, atât la animale cât și
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
anilor ’70 situatia (exprimata la 100000 de locuitoriă se prezenta asfel: aproape zero(Norvegia); sub 1(Anglia); 2(Canada și Ghanda); 3(India și Italia); 4(Ungaria); 9(SUA); 13(Irlanda de Nord); aproape 14(Thailanda). 2.1.3.Modelul neurobiologic Modelul neurobiologic (Bernardă pleacă de la reacțiile excitative ale celulei vii, care costituie un model in miniatura al; comportamentului agresiv. In ultimile decenii s-au facut experiente intense, prin metoda stimulării electrice a sistemului nervos central, atât la animale cât și la oameni
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
de apărare, furie și fugă. La om comportamentul agresiv are caracteristici particulare. Aceste caracteristici sunt date de organizarea specificp a sistemului nervos central, cât și de modelarea funcțională obținută ontogenetic prin stimulări de mediu sociocultural. A doua caracteristică a modelului neurobiologic este constituită de insăși funcționalitatea sistemului nervos, bazată pe mecanismul de polarizare repolarizare, de transmitere transsinaptică a influxului nervos, pe jocul de excitație-inhibiție, pe ierarhizarea neurofunctională, prin integrări succesive la diferite niveluri de complexitate. Aceste procese neurofiziologice asigură mecanismele de
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
mecanismele de adaptare homeostatică a organismului, internă și externă. Agresivitatea ar fi În sensul cel mai profund biologic, un mijloc extrem de adaptare, care ar sta la baza stărilor emoționale negative, de ură sau de furie. A treia componentă a modelului neurobiologic este dată de implicarea glandelor endocrine În agresivitate. J.G.Vandenberg a demonstrat rolul hormonului masculin În declanșarea agresivității la vertebrate, indicând rolul testosteronului În manifestarea combatitivității la om. Respingerea cvazi-generală a naturii instinctuale a agresiviatății nu Înseamnă, Însă, și ignorararea
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
numit “cromnozom al crimei”, ce ar fi responsabil de actele agresive. Studiile au arătat Însă că nu există diferențe Între oameni În privința agresivității care să se datoreze unui cromozom Y suplimentar. Sunt recunoscute Însă influențele neuronale prezentate de modelul neurobiologic. Pe lângă acestea ar mai fi influențele hormonale (masculii sunt mult mai agresivi decât femelele datorită diferențelor de natură hormonalăă și cele biochimice (creșterea alcoolului În sânge, săcderea glicemiei pot intensifica agresivitatea). 2.2.Caracterul dobândit al agresivității 2.2.1
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]