85 matches
-
formarea unei legături de atașament între mamă și pui. Modificările ce inițiază comportamentul matern apar 1 Doctor, Medic rezident SUU ELIAS, Centrul de Excelență în Neuroștiințe, UMF „Carol Davila”. 2 Profesor doctor, șef Clinică Obstetrică-Ginecologie SUU ELIAS, UMF „Carol Davila”. NEUROBIOLOGIA COMPORTAMENTULUI MATERN Încă din cursul sarcinii când nivelul hormonilor estrogen și progesteron începe să crească, acționând la nivelul anumitor zone ale creierului, în special hipotalamus. Fără această „pregătire” indusă de estrogeni și progesteron, comportamentul matern nu poate apărea. Odată cu apropierea
Revista Spitalului Elias by ANCA PANAITESCU, RADU VLĂDĂREANU () [Corola-journal/Journalistic/92046_a_92541]
-
fi înfățișate. Prima este că, în domeniul neurologiei, perechea tradițională trup-suflet a fost înlocuită de tandemul corp-minte, iar de curînd specialiștii preferă ca, în locul minții, să invoce creierul: „Pe măsură ce observațiile pe baza introspecției au fost completate cu datele moderne ale neurobiologiei, perspectiva dualistă a substanței în problema minte-corp și-a pierdut din forța de atracție. [...] Pentru majoritatea oamenilor de știință care studiază creierul și mintea faptul că mintea depinde puternic de activitatea creierului nu mai intră în discuție." (p. 181) Mai
Secreția creierului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6120_a_7445]
-
este de mare importanță, aceasta fiind influențată masiv de strategia de gestionare a relației din partea mamei. Zona cortexului orbitofrontal (OFC), care dirijează afectele și înțelegerea interacțiunilor sociale sau înțelegerea afectelor proprii este mai precis cea care jocacă rolul primordial în neurobiologia atașamentului. Pentru dezvoltarea corectă a acestei regiuni, interacțiunile cu persoana de referință este de o importanță majoră. Reactiile mamei la copilul ei ( responsivitatea) sunt hotărâtoare dacă copilul va fi atașat sigur sau nesigur. John Bowlby era de părere, că pentru
Teoria atașamentului () [Corola-website/Science/323419_a_324748]
-
1 februarie 1957, dr. med. Otmar Kloiber, este absolvent al Facultății de Medicină a Universității din Köln, iar după obținerea licenței și-a desfășurat activitatea profesională la Universitatea din Minnesota ( S.U.A. ), apoi, la Institutul Max Planck, în calitate de cercetător în domeniul neurobiologiei. Din 1991 a coordonat Departamentul de relații internaționale al Camerei Federale a Medicilor din Germania, implicându-se ulterior și în organizarea camerei medicilor din multe state din Europa de Est, inclusiv din România - unde a contribuit nemijlocit la demararea reformării sistemului sanitar
Agenda2006-03-06-general5 () [Corola-journal/Journalistic/284641_a_285970]
-
Și, ultimul punct, a cunoaște oamenii mai bine decât se cunosc ei înșiși. În ultimii 50 de ani, progresele fulgerătoare ale științei au săpat o prăpastie crescândă între cunoștințele publicului și acelea deținute și folosite de elitele conducătoare. Mulțumită biologiei, neurobiologiei și psihologiei aplicate, ”sistemul” a ajuns la cunoașterea avansată a făpturii omenești, fizic și psihic. Sistemul cunoaște individul mediu mai bine decât se cunoaște el însuși. Aceasta înseamnă că, în majoritea cazurilor, sistemul deține un control mai mare și o
Cum aplică regimul Băsescu cele 10 tehnici de manipulare ale lui Chomsky () [Corola-journal/Journalistic/45713_a_47038]
-
este aproape de locurile ocupate, în prezent, de aria lui Broca și aria lui Wernicke. În mod surprinzător, pot fi aduse în discuție chiar unele trăsături de caracter cărora Gall le repartizase locuri distincte pe hărțile sale: cercetări foarte recente în neurobiologie, întreprinse de profesorul Antonio Damasio de la Universitatea din Iowa, Statele Unite, sugerează că orice modificare patologică a țesutului cerebral poate determina schimbări în comportamentul și personalitatea omului. Deși e prematur să tragă concluzii certe, echipa din Iowa e de părere că
Limbajul, între frenologie și neuroștiință by Laura Carmen Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8249_a_9574]
-
informatic cu scopul de a acționa proteza. Savanții de la Universitatea Pittsburgh din statul Pennsylvania au folosit un model de algoritm informatic care imită foarte bine maniera în care un creier sănătos controlează mișcările membrelor, a explicat Andrew Schwartz, profesor de neurobiologie la Universitatea Pittsburgh. Rezultatul a fost o mână robotizată care oferă ușurință în mișcare și de o manieră mai naturală comparativ cu modelele precedente. În luna februarie a acestui an, cercetătorii din Pittsburgh au implantat două rețele de microelectrozi în
Mână artificială cu comandă mentală, ”montată” unui bolnav () [Corola-journal/Journalistic/65314_a_66639]
-
În literatura, astăzi, epicul e surghiunit în zonele triviale, în melodrama, român de consum, sau, dacă apare, e minat din interior de o voce parodica, ciuntit, sabotat sistematic. Nu (mai) poate miră pe nimeni, așadar, că apare un studiu de neurobiologie în care autorul susține că trebuie să concepem personalitatea umană sau chiar structura creierului în termenii unei povești. Dar cred că poate miră, provoca neîncredere, sau prin recul o curiozitate aprigă, publicarea unei colecții de povești. Așa cum numai colecțiile de
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]
-
le înțeleg poveș tile. Poate că e relevant că multe dintre aceste discuții le-am purtat pe Internet, chiar cu ajutorul unor instrumente ca Facebook, Twitter, programe de mesagerie instant sau banalul e-mail. Am citit cărți și articole, de la volume de neurobiologie la articole jurnalistice, de la cărți de sociologie la manuale de marketing și de comunicare, de la cărți biografice la interviuri, de la istorii romanțate la publicații științifice. Această carte nu e un tratat științific, nici un manual. Este o încercare, desigur incompletă și
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ce facem, ce gândim sau ce simțim într-un moment sau altul? Ce-i face pe cei 40 de inși ce au scris articolul cu care am deschis acest capitol să intre pe Facebook zi de zi? O explicație neuroștiințifică Neurobiologia ne învață că explicația pentru atracția pe care o exercită Facebook asupra a milioane de oameni, ca și pentru faptul că un copil de patru ani se hotărăște să-și scoată roțile ajutătoare de la bicicletă, poate fi strict biologică. Simplu
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
sau aprobarea pentru un articol, semnifică o emoție sau o stare pe care utilizatorul o încearcă în legătură cu ceea ce află din ce a publicat cineva pe Facebook. Emoția, descrisă în dicționare drept o reacție afectivă, e definită mult mai sec în neurobiologie: un răspuns neuronal sau endocrin la un stimul, a cărui funcție este să regleze intern organismul astfel încât acesta să fie în acord cu mediul extern. Între două persoane se stabilesc „conexiuni emoționale“ într-un mod funcțional - cu alte cuvinte, un
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
generalizată decît cu cea nongeneralizată (Wittchen et al., 1999). Rămîne neclar dacă IC este un factor de vulnerabilitate generală în raport cu dezvoltarea fobiei sociale și agorafobiei, dar nu și a fobiilor specifice, sau dacă există o relație particulară cu anxietatea socială. Neurobiologia fobiei sociale rămîne prost înțeleasă. Corelațiile biologice ale dominației sociale, afilierii și atașamentului social au fost identificate la animale (de exemplu, Stein, 1998) care au potențial pentru dezvoltarea și studiul modelelor umane. Există dovezi preliminare atît pentru disfuncțiile serotonergice, în afara
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
unei leziuni pe creier, păstrează totuși această facultate înnăscută, ca în somn... altfel, aceștia nu ar mai fi oameni... Un ineism temperat domnește aici, căci trebuie ucenicie, experiență ca să se dezvolte această facultate. Ineism biologic, a cărui dovadă este încredințată neurobiologiei 24. Această capacitate generează îmbinări variate, sub forma diferitelor limbi, sectoare particulare dintr-un mare întreg al limbajului. Structura profundă globală și structuri de suprafață particulare trimit astfel la cele două niveluri, hard și soft, sau la un stocaj de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
schimba o proprietate globală a rețelei? Dar, de asemenea, aportul calculatoarelor montate în paralel cu inteligența artificială clasică. Posibilitatea de a simula procese paralele pe mașini secvențiale, permise de creșterea vitezei și a calculului informaticii. Progresul tehnologic, ca și progresele neurobiologiei, sînt elemente constitutive ale neo-conexionismului. Înseamnă a spune că teoria neo-conexionistă se situează între un calcul logic și o realitate biologică. Rețelele, prin intermediul nodurilor (a căror sarcină poate varia), se comportă în mod aproape autonom, inventînd propriile lor reguli în funcție de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
84 Asemenea considerații amenință să estompeze distincția dintre ceea ce poate fi și nu poate fi de competența științei naturii, dintre ceea ce poate fi schimbat și, respectiv, nu poate fi schimbat ca urmare a progresului cercetării științifice. Fără îndoială că dezvoltarea neurobiologiei ne dă posibilitatea să discriminăm mult mai exact și mai fin determinantele cauzale de determinantele intenționale ale acțiunilor oamenilor. Afirmația că în lumina evoluțiilor din știință liberul-arbitru se dovedește a fi o iluzie este însă rezultatul unei confuzii conceptuale. Există
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și acceptat, acest fapt are efecte reparatoare asupra schemei. Dacă, de regulă, partenerii empatizează în astfel de momente, acest lucru îi poate apropia foarte mult iar efectele corectoare benefice se vor răsfrânge asupra amândurora" (2002, pp. 276-277). Cercetările din domeniul neurobiologiei și din cel al neuropsihologiei au arătat faptul că putem alege să ne eliberăm de schemele emoționale prin care putem să trecem (știut fiind faptul că starea emoțională în care ne aflăm influențează mai mult sau mai puțin evident relațiile
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
țara noastră. Astfel, este descrisă evoluția celui care intră în contact cu substanța ilicită, o consumă, devine dependent de ea, parcurge un proces de dezintoxicare și încearcă să se reabiliteze prin terapie. Epidemiologia, definițiile și clasificările, datele despre neuroanatomie și neurobiologie, modelele de dependență sunt incluse în primele patru capitole. Autoarea definește o serie de termeni la care face referire apoi pe parcursul lucrării: dependența, abuzul, intoxicația, abstinența, toleranța, sevrajul. De asemenea, referindu-se la nivelurile consumului de droguri, utilizează următoarea clasificare
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
le leagă de științele naturii și psihopatologie care le conexează prin antropologie la științele umane, așa cum se poate vedea în schema de mai jos. Fig. p. 14 manuscris??? Domeniul psihologiei Persoana normală PSIHOLOGIA Științele naturii NEUROPSIHOLOGIA PSIHOTERAPIA PSIHOPATOLOGIA Științele umane Neurobiologie Domeniul antropologiei medicale PSIHIATRIA Psihoantropologie Domeniul antropologiei filozofice Bolnavul psihic Domeniul clinicii medicale Reprezentare schematică a relațiilor dintre disciplinele psihologice W. Dilthey, care vede în psihologie o știință fundamentală ce sistematizează toate cunoștințele despre spirit, afirmă că psihologia are două
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
84 Asemenea considerații amenință să estompeze distincția dintre ceea ce poate fi și nu poate fi de competența științei naturii, dintre ceea ce poate fi schimbat și, respectiv, nu poate fi schimbat ca urmare a progresului cercetării științifice. Fără îndoială că dezvoltarea neurobiologiei ne dă posibilitatea să discriminăm mult mai exact și mai fin determinantele cauzale de determinantele intenționale ale acțiunilor oamenilor. Afirmația că în lumina evoluțiilor din știință liberul-arbitru se dovedește a fi o iluzie este însă rezultatul unei confuzii conceptuale. Există
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
extraordinar, s-a aflat într-o situație experimentală fabuloasă pen-tru că era cu Lwoff, ceea ce e absolut remarcabil, însă, după părerea mea, e foarte departe de aventura intelectuală a cuiva precum Francis Crick. Acesta a trecut de la biologia moleculară la neurobiologie. Cu un Nobel la mai puțin de patruzeci de ani, avea o mașină neuronală bine pusă la punct și a avut mult noroc. A trăit o aventură în care James Watson a jucat un rol important. Watson, fizician american, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
opus reprezintă un adevărat tur de forță. O îndrăzneală nemărginită, aproape o impietate. Se pune, nici mai mult nici mai puțin, în pielea lui Dumnezeu și ne povestește romanul lumii. Multe idei, multe informații bine digerate din diverse științe (fizică, neurobiologie, chimie, antropologie, geologie etc.) și sisteme filosofice, fără urmă însă de vreo scorțoșenie academică, dimpotrivă, străbate printre rînduri o reală modestie, cum numai cei ce știu cu adevărat ceva pot manifesta. O demonstrație de cultură în toată veritabila ei forță
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
crimei: criminologia 1.6. Violența la nivel de societate: trecut și prezent în România 1.7. Violența în familie 1.8. Violența în comunitate și riscul expunerii copiilor 1.9. Efectul violenței în dezvoltarea umană: copiii și violența 1.10. Neurobiologia emoțiilor 1.11. Politici și preocupări sociale cu privire la violență 1.1. înțelesuri diferite ale violenței Violența are multiple manifestări și înțelesuri și este omniprezentă în viața individului, precum și în aceea a grupurilor sociale, începând cu persoana, familia și sfârșind cu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
său și în raport cu durerea fizică ce o resimte. A nu-l „confirma”pe pacient în acuzele lui sau chiar a-l ignora va avea drept consecință sporirea durerii prin sentimentul de devalorizare resimțit ca urmare a respingerii. Descoperiri recente în neurobiologie pledează în favoarea luării în considerare a acuzelor de durere ale pacienților, chiar dacă acestea nu par a fi concordante cu gravitatea leziunii organice. Jaak Panksepp (2003, p. 237) arată că „unele arii ale creierului care sunt activate în timpul durerii fizice sunt
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dezvoltarea unor servicii interdisciplinare care văd ființa umană ca pe un tot, și care îi respecta demnitatea, valoare fundamentală în Drepturile Omului (Chilton, 2006). Prevenirea durerii este în acord cu definiția stării de sănătate așa cum apare ea în constituția OMS. Neurobiologia vine cu un argument în plus pentru tratarea cu atenție a acuzelor dureroase, chiar dacă nu au suport lezional organic. în acest sens, Panksepp (2003) susține faptul că acele căi neuronale care elaborează durerea fizică sunt comune și durerii psihologice de
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
bine aceste trăiri, iar cel care ascultă nu are nici el decât de câștigat. 1.9. Efectul violenței în dezvoltarea umană: copiii și violența în cadrul psihologiei dezvoltării umane, interpretarea ființei umane din perspectiva suferinței și a rezilienței pleacă de la descoperirile neurobiologiei cu privire la 1. în Science et Avenir (2010), nr. 766, pp. 52-53. importanța emoțiilor în viața omului. Suntem de-a lungul întregii vieți, în orice împrejurare, ființe emoționale. Emoțiile ne pot spori capacitățile de rezolvare a problemelor, inteligența, dar în același
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]