191 matches
-
dezechilibrul de forță musculară, prin întărirea antagoniștilor. Principalele etape/repere în elaborarea programelor de recuperare kinetoterapeutică a tulburărilor motorii sunt: - stabilirea diagnosticului clinic; - recomandările și, mai ales, contraindicațiile medicului în raport cu diagnosticul stabilit; - evaluarea complexă a persoanei și identificarea resurselor biologice, neurofiziologice, psihologice și sociale care pot susține activitatea de recuperare; - stabilirea obiectivelor programului kinetoterapeutic și a principiilor de acțiune care să corespundă fiecărui client în parte; - stabilirea strategiilor operaționale de derulare a programului de kinetoterapie; - stabilirea conținutului programului de recuperare (în
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
infecțioase ale copilăriei (encefalită, meningită, scarlatină, tuberculoză, rujeolă, pojar etc.); incompatibilitate Rh, carențe nutritive, factori care acționează la nastere (diverse tipuri de traume, anoxia, travaliile prelungite etc.) - intoxicații cu substanțe chimice, medicamente, alcool care pot afecta organic sau funcțional mecanismele neurofiziologice ale limbajului; b) cauze funcționale - privesc sfera senzorială (receptoare) și motorie (efectoare): - tulburarea proceselor de excitație și inhibiție la nivelul cortexului; - insuficiențe funcționale ale sistemului nervos central; - insuficiențe motorii la nivelul aparatului fonoarticulator (spasticitate sau tonus scăzut al musculaturii, afecțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
altele. Tipul de prelucrări reclamate de rezolvarea sarcinii joacă rolul determinant În acest caz. Concluzia care se cuvine avută În vedere este deci aceea că operații imagistice diferite sunt realizate de structuri neuroanatomice diferite. ș...ț Nu există... un centru neurofiziologic al tuturor prelucrărilor imagistice. ș...ț Rezultă că diferitele operații imagistice sunt realizate de mecanisme diferite, având localizări neurofiziologice variate. Consecințele constatărilor psihologiei cognitive cu privire la scanarea imaginilor mentale În chestiunea locurilor memoriei sunt importante. În primul rând, se stabilește un
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
În vedere este deci aceea că operații imagistice diferite sunt realizate de structuri neuroanatomice diferite. ș...ț Nu există... un centru neurofiziologic al tuturor prelucrărilor imagistice. ș...ț Rezultă că diferitele operații imagistice sunt realizate de mecanisme diferite, având localizări neurofiziologice variate. Consecințele constatărilor psihologiei cognitive cu privire la scanarea imaginilor mentale În chestiunea locurilor memoriei sunt importante. În primul rând, se stabilește un areal parțial comun de investigații pentru acest tip de psihologie și cercetare istorică. Aceasta chiar dacă, prin unghiul și instrumentarul
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ceea ce nu poate fi nicidecum trecut cu vederea de istoricii aplecați mai curând asupra unora dintre aplicațiile posibile ale generalităților la care accede psihologia În acest domeniu, pornind de la experimente proprii. Precizarea că prelucrările imagistice nu depind de un centru neurofiziologic unic, fiind dependente de localizări și roluri diverse, situează, dintr-o dată, dezbaterea despre sursele funcției imagistice a psihicului În afara unei mitologii simpliste de natură centristă (ea Însăși rod al imaginării pe un traseu linear și relativ rudimentar, chiar dacă sintetic și
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pe toate, cu specificația că psihismul uman pornește de la dimensiunea biologică și se prezintă ca o continuitate a psihismului biologic. Noțiunea de „minte” (mindă s-a impus mai recent, mai ales în cadrul cognitivismului filosofic (mind body problemă și al studiilor neurofiziologice privitoare la biologia conștiinței. Dar ea are o mare încărcătură de „impersonal”. Toate acestea fiind spuse, este evident că nu poate fi dată o definiție generală univocă sau una strict psihologică pentru persoana umană. Capitolul 2 PSIHOLOGIA PERSOANEI - CURENTE ȘI
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
personalității, deschis mai multor conceptualizări. Millon recomandă să se folosească nu doar definiții operaționale, care vizează entități ce se cer măsurate, ci și „concepte deschise”. Persoana e concepută ca dezvoltându-se în stadii succesive pe fundalul maturării și dezvoltării biologice, neurofiziologice. După „stadiul potențialității”, caracterizat prin plăcere/durere, ar urma cel al aclimatizării ecologice - pasivitate versus modificare ecologică (activitateă - apoi cel al identității de sex puberale, cu polarizare între sine și altul, urmat de cel al raționării intelectuale (gândire/simțireă. Influențele
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în dezvoltare și în ultimele decenii s-au cumulat deja o serie de doctrine, interpretări, mai ales de psihopatologia developmentală, din aria psihanalizei și cogniției sociale și, la fel, o serie de date observaționale, studii genetice, de cercetări temperamentale și neurofiziologice. Conceptual actual de psihopatie este comentat în egală măsură din perspectiva unui tip ideal, a unui prototip, a unui cluster, a reuniunii mai multor subtipuri și din perspectiva dimensională. Punctul de plecare pentru circumscriere sunt TP antisocială - dissocială așa cum sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
joacă un rol major. Psihopatul primar ar avea disfuncții ale lobului frontal și e în mare măsură transmis genetic un temperament aparte, lipsit de reacții de frică și puțin influențabil prin educație, detenție și psihoterapie. El nu avea un echipament neurofiziologic destul de dezvoltat pentru a prelua cogniția socială bună, parentală și educațională, dar preia cu ușurință modele impulsive sau de indiferență afectivă. Sociopatul e mult mai frecvent. La acest nivel intervine responsabilitatea educativă a părinților pentru a nu evita transmiterea transgenerațională
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
iar KERNBERG (1970, 1989Ă comentează „narcisismul malign”. Narcisismul și paranoidia ajung să fie considerate de psihanaliști ca și caracteristici de bază a psihopatului, în cadrul unui spectru și a unui continuum. MELAY (1998Ă încearcă să coreleze studiile recente ce indică deficiențe neurofiziologice și cognitive la psihopat cu conceptele psihodinamice. Baza biologică ar perturba procesul de atașament ducând la identificări dificile și distorsionate. Nu se mai depășesc firesc etapele necesare, apare un deficit de Super-Ego și o predispoziție crescută la impulsivitate și agresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Freud și A. Adler) realizează o incursiune în psihismul arhaic al clientului, în vederea evaluării experienței timpurii a individului, experiență care are un rol fundamental din această perspectivă în determinarea statusului și rolului acestuia. În cazul copiilor infectați cu HIV stările neurofiziologice negative determinate de boală se pot asocia cu anumite tulburări de comportament, pot să apară vise angoasante, stereotipii, halucinații. Prin terapia dinamică-psihanalitică se evaluează calitatea relației părinte-copil, în scopul reducerii tensiunilor și anxietății copilului. Acest gen de terapie intervine prin
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
realizare corectă a unei dozări optime la nivelul tinerilor și adulților, în funcție de capacitatea de efort, solicitările extrasportive (profesie, familie), starea de sănătate; atenție crescută și măsuri speciale în cazul persoanelor aflate la a III a vârstă, măsuri raportate la modificările neurofiziologice și anatomice survenite odată cu trecerea anilor. Conform opiniilor exprimate de unii specialiști, la modul general, nici o persoană nu ar fi prea tânără și nici prea în vârstă pentru a se bucura de efectele exercițiilor fizice. Totuși, experții în activitățile fizice
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
de la începutul anilor șaptezeci. Ea a generat, totuși, un număr considerabil de lucrări care se structurează în jurul a trei mari direcții de cercetare: - cercetările genetice; - cercetările biochimice și corolarul lor clinic în funcție de diferitele dozaje endocrine (axa hipotalamo-hipofizară mai ales); - cercetările neurofiziologice, electroencefalografice în special. Aceste cercetări se înscriu bineînțeles în ipoteza prezenței unei anomalii organice în depresie. Însă, dacă este sigur că există anomalii în cadrul general al depresiilor, în special anomalii ale sistemului neurotransmițător noradrenergic și, mai ales, dopaminergic, în schimb
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
se pare că depresia la copil și adolescent și depresia adultului nu se bazează pe aceleași mecanisme biologice. Aceasta poate fi una din explicațiile pentru efectul redus al antidepresivelor triciclice la copil și adolescent (cf. capitolului privind tratamentul). CERCETĂRI ELECTRO-ENCEFALOGRAFICE, NEUROFIZIOLOGICE ȘI NEURO-DEVELOPMENTALE Electroencefalogramele realizate în starea de somn au arătat la adult existența unor perturbări cantitative și calitative a diverselor faze de somn: latență crescută la adormire, treziri frecvente, diminuarea somnului lent, creșterea densității somnului paradoxal. La adolescent aceste studii
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
și non-puberi din cadrul aceluiași grup (vârstele sunt cuprinse între 11 ani și 11 luni și 20 de ani și 5 luni). Această ultimă constatare este în acord cu cele observate în mod obișnuit în legătură cu maturizarea somnului la adolescent. În plan neurofiziologic, semnalăm un studiu al lui Chabrol și colab. din 1984 (Chabrol, 1998) efectuat asupra debitului sangvin cerebral la adolescenții deprimați (măsurat cu ajutorul inhalării unui marker radioactiv într-un grup de adolescenți deprimați și un grup de adolescenți martor). Acești autori
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
în copilărie sau la vârsta adultă. De asemenea, copiii cu retard în apariția mersului și/sau a vorbirii prezintă un risc mai mare să dezvolte depresie în adolescență. Așa cum semnalam la începutul acestui capitol, dacă anomaliile biochimice, hormonale, genetice, electroencefalografice, neurofiziologice sunt frecvent constatate, rezultatele acestor diverse studii sunt adesea contradictorii, neclare și este dificil să tragem concluzii semnificative pe baza lor, chiar dacă nu ne-am referi decât la faptul că depresia la adult și depresia la adolescent nu sunt superpozabile
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
semnificative pe baza lor, chiar dacă nu ne-am referi decât la faptul că depresia la adult și depresia la adolescent nu sunt superpozabile. Faptul că reacția depresivă este însoțită de manifestări somatice, că manifestările somatice pot fi explicate biochimic, neuroendocrin, neurofiziologic, este un lucru de care nu se îndoiește nimeni. În schimb, este foarte dificil de știut dacă aceste anomalii pot fi considerate ca fiind una dintre cauzele depresiei sau doar o consecință a unui episod depresiv și a tulburărilor provocate
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
diferită de proteinele Gi și Gs), denumită proteina Gp. Prin intermediul acesteia se realizează atât activarea inozofosfatului, cât și formarea de GMP și AMP ciclic, urmată de mobilizarea calciului intra- și extracelular. Blocați selectiv de mepiramină, receptorii H1 mediază răspunsurile excitatorii neurofiziologice centrale și periferice. Distribuția și densitatea lor heterogenă în creier predomină în trunchiul cerebral, cerebel și scoarța auditivă. Agoniștii receptorilor H1 (metil-histamina, piridiletilamina, tiazililetilamina) produc, ca și histamina, acțiuni periferice (vasodilatatoare, permeabilizante, capilare etc.) și neurostimulante centrale, inhibate de către antagoniștii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
singuri cu problemele lor, care le-au creat aceste stări.” (S.Iancu, 2000) Multe studii de specialitate identifică posibilele cauze. Acestea pot fi Împărțite În factori individuali (structura morfofuncțională a individului, perturbările structurii și funcțiilor creierului, prag scăzut de rezistență neurofiziologică a organismului, intelect redus, trăsături de temperament, tulburări de personalitate), microsociali (școala - inadaptare școlară, relații deficitare profesor-elev, elev-elev; familia - condiții economice și sociale nefavorabile, factori ce țin de structura familiei sau care privesc deficitul educativ al familiei; grupul de apartenență
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina Mihaela NICA, Raluca Elena CORDUNIANU, Oana Liliana TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2118]
-
același focus operațional pe comportamentul măsurabil, ea caracterizează comportamentul prin inovație, fluiditate și probabilistică. Natura probabilistă a comportamentului permite generarea unui număr mare de opțiuni disponibile și transformarea funcțiilor care influențează reacțiile umane (se presupune că ele posedă o bază neurofiziologică). Simularea pe computer a procesului de rezolvare a problemelor sub efectul acestor funcții este în curs de elaborare. În prezent, contribuția cea mai semnificativă aparține studiilor operaționale ce implică subiecți umani asociate frecvent cu tipul de cercetare al lui Pryor
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
După E. Durkheim, ,,Représentations individuelles et représentations collectives'', Revue de Métaphysique et de Morale, vol. IV, mai 1898 (text editat în Sociologie et philosophie, Paris, PUF, 1967, pp. 1-48) Cum reprezentările individuale au o viață independentă de substratul material și neurofiziologic, același raționament este aplicat în privința independenței și exteriorității faptelor sociale în raport cu conștiințele individuale. ,,Societatea are drept substrat ansamblul indivizilor asociați. Sistemul pe care aceștia îl formează unindu-se și care variază în funcție de dispunerea lor pe suprafața teritoriului, de natura și
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
socială și materială sau, cu alte cuvinte, animalul-mașină, apropiat de preocupările manageriale ale primilor redactori publicitari din anii '20, ale tayloriștilor din SUA sau ale stahanoviștilor sovietici. Aceste concepții sînt dublate de o preocupare instrumentală, apropiată de cea a științelor neurofiziologice. Focalizarea exclusivă pe variabilele ce determină conduitele autorizează eventuala includere a altor factori în acest model. Biochimia creierului lucrează asupra organismului (O) ca și cum acesta ar fi ceva exterior și așează, din punct de vedere conceptual și tehnic, omul la același
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
modificările patologice ale afectivității cu legătură directă a simțămintelor religioase versus poesie și muzică. Freud, Jung și Wilson au demonstrat înclinația mentală a oamenilor spre credință. Tendința spre mitologie este încorporată în creierul nostru și expresia arhetipurilor poate fi demonstrată neurofiziologic. Se cunoaște importanța hemisferei cerebrale drepte privind expresia emoțională, integrarea circuitelor dintre centrii subcorticali și cortex și capacitățile de modulare a limbajului elaborat de ariile hemisferei cerebrale stângi. Cunoașterea, descifrarea emoțională interesează ariile sistemului limbic, cât și elaborarea unor norme
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
anatomic sau fiziologic, ci și afectiv sau educvașional ne diferențiem... Dacă considerăm că diferențele sunt mici și nu influențeză imaginea noastră ca un tot, totuși ele sunt diferențe pe care nu le putem neglija. Ceea ce știm, ceea ce ne comunică experiențele neurofiziologice, este că experimentatorii amintiți mai sus arătau subiecților schema unei case, o schema a unui câine, a unui scaun, a unei mese, și nu fotografii cu case, mese, scaune, câini. Subiectul răspundea de fiecare dată corect. Asta înseamnă că nouă
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
despre anatomia și funcționarea aparatului fono-articulator, cât și de traseele nervoase implicate în actul limbajului, precum și despre scoarța cerebrală, despre organizarea ei topografică și funcțională. De asemenea, vor trebui cunoscute atât fiziologia fonației, cât și cea a aparatului respirator, mecanismele neurofiziologice ale întregului proces, precum și date despre aparatului auditiv pentru a se înțelege deficiențele sau scurtcircuitele din controlul audio-fonator. La fel de important pentru specialist este să studieze și să cunoască evoluția ontogenetică a limbajului uman, elementele de maturație și elementele de învățare
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]