142 matches
-
totalitatea lui incognoscibil și că în mod psihofiziologic îl trăim că fenomen normal în timpul somnului, condiții în care uneori visul poate fi comparat cu “ o nebunie scurtă, iar nebunia cu un vis lung “. Conștiința Substratul material al conștiinței: -cercetările de neurofiziologie -Moruzzi și Magoun, in1949, au relevat semnificația substanței reticulate în realizarea stării de veghe; -Bremer, în 1957, a descifrat rolul circuitelor corticale în realizarea conștiinței; Conștiința Pe planul psihofiziologiei, funcția vigilă condiționează exercitarea conștiinței, somnul o oprește o suspenda. Dar
Conștiință () [Corola-website/Science/314084_a_315413]
-
Liceul „Ion Luca Caragiale”) și Institutul de Medicină și Farmacie „Carol Davilla” București (1966). Intern la Spitalul Colentina (1963-1965), medic secundar, medic specialist (1970), medic primar neurolog (1979), medic primar geriatrie (2000) . Specializarea medicală a realizat-o în laboratorul de neurofiziologie al Academiei Române, condus de profesorul Oscar Sager, colaborând la realizarea primelor cercetări științifice cu micro-electrozi intra și extra celulari cerebrali, desfășurându-se pe o perioadă de 17 ani. Rezultatele cercetărilor au fost prezentate la congrese internaționale desfășurate la: Barcelona, Paris
Alexandru Șerbănescu (medic) () [Corola-website/Science/330607_a_331936]
-
titlurile medicale, titlurile academice au fost obținute numai prin concurs. Activitatea universitară s-a concretizat în pregătirea a 40 de generații de neurologi și doctoranzi, care practică în țară sau în străinătate. Doctor în Științe Medicale (1983) - cu teza Studiul neurofiziologiei sistemului vizual, cercetător grad I (1991). Activitatea științifică a avut ca obiect atât cercetarea fundamentală cât și cea clinică. Cercetarea fundamentală a plecat de la neuroni la structurile cerebrale, rețelele care le leagă și, în final, la observația că toți neuronii
Alexandru Șerbănescu (medic) () [Corola-website/Science/330607_a_331936]
-
mult mai puțină informație decât cea inconștientă, pe care o ignorăm cu totul. “Iluzia utilizatorului” susține că oamenii sunt capabili să aibă o existență mult mai bogată, în care nu doar realitatea conștiinței primează. Inspirându-se din fizică, matematică, psihologie, neurofiziologie și istoria ideilor, Tor Nørretranders argumentează convingător în sprijinul unei perspective mai largi asupra conștiinței și pentru cuprinderea tuturor datelor pe care lumea le are de oferit. “Brand Simple”, de Allen Adamson explică felul în care simplitatea sporește valoarea unui
Editura Publica () [Corola-website/Science/319891_a_321220]
-
Jean Talairach, publicat în editura Masson în 1967. A făcut parte din colectivele conduse de Prof. Dr. C. Arseni care au elaborat lucrările "Tratat de neurologie", în 5 volume (1979), "Cancerul sistemului nervos" (1982), "Durerea în cancer" (1983), "Metode de neurofiziologie clinică" (1984), "Momente din istoria neurochirurgiei românești" (1988). În 1969 introduce pentru prima dată în țară izotopii radioactivi ca metodă de frenare sau distrugere, în cele mai diverse probleme de neurochirurgie funcțională, succesele obținute determinând creșterea frecvenței acestor intervenții la
Mircea Iacob () [Corola-website/Science/331701_a_333030]
-
Electroretinograma (ERG) este un examen electrofiziologic. Este realizat în serviciile specializate de neurofiziologie clinică sau în oftalmologie și permite diagnosticarea unor anomalii ale retinei. Este realizat cu ajutorul unui electroretinograf în timpul unei electroretinografii. Retina permite acuitatea vizuală. Este compusă din celule specializate în fotorecepție: celulele cu bastonașe și celulele cu con. Ele absorb lumina
Electroretinogramă () [Corola-website/Science/333272_a_334601]
-
Mongolia, Nord-Estul Chinei, Sudul Siberiei și zonele uscate din peninsula Manciuria și Africa de Nord. Gerbilul mongol este răspândit în laboratoarele de cercetare, aceasta fiind singura specie dintre rozătoarele de laborator predispusă la epilepsie. Pe gerbil s-au făcut numeroase cercetări de neurofiziologie. Deși a fost menționat încă din antichitate în Iliada lui Homer, în cărțile de specialitate, prima semnalare a fost făcută abia în anul 1867. Gerbilul este blând, jucăuș, ușor de întreținut și nu emană miros urât, ceea ce a făcut să
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
(n. 20 august 1924, București - d. 14 aprilie 2006, Quebec/Canada) a fost un cercetător în domeniul neuroștiinței, profesor de Neurofiziologie la Universitatea "Laval" din Quebec (Canada), format la Școala Românească de Neurologie a lui Gheorghe Marinescu. Steriade începe studiul medicinii în 1948 la Universitatea din București. Încă din al treilea an al facultății de medicină era preocupat de neuroanatomie, secționând
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
l-au constituit mecanismele de bază ale crizelor de epilepsie focală. În același timp lucrează și în secția clinică de neurologie a institutului, sub îndrumarea lui Vlad Voiculescu. În anul 1958 obține o bursă ca stagiar post-doctoral în laboratorul de neurofiziologie al Universității din Bruxelles sub conducerea lui Frédéric Bremer. Studiile sale din Institutl de Neurologie din București asupra relațiilor cortico-subcorticale și crizelor de epilepsie au anticipat lucrările continuate în Canada, cu începere din anul 1968, când devine profesor de neurofiziologie
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
neurofiziologie al Universității din Bruxelles sub conducerea lui Frédéric Bremer. Studiile sale din Institutl de Neurologie din București asupra relațiilor cortico-subcorticale și crizelor de epilepsie au anticipat lucrările continuate în Canada, cu începere din anul 1968, când devine profesor de neurofiziologie la Universitatea "Laval" din Quebec, funcție în care va rămâne până la sfârșitul vieții. Steriade este cunoscut în lumea științifică pentru cercetările sale de pionerat asupra operațiilor rețelelor neuronale în sistemele cortico-talamice, care sunt implicate în generarea ritmurilor electrice normale ale
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
Sliced Brain and Brain Cholinergic Systems"", este considerată lucrare de referință în domeniul respectiv. Monografia ""Neuronal Substrates of Sleep and Epilepsy"", publicată în 2003, a fost prezentată în revista "Neuroscience" ca ""un remarcabil tur de forță al unui maestru al neurofiziologiei integrative"". a fost distins de Universitatea din Paris cu medalia ""Claude Bernard"" (1965), cu diploma de ""Distinguished Scientist"" din partea "Sleep Research Society" (1989), cu premiul științific al orașului Quebec (1991), cu diploma ""Pierre Gloor"" din partea "American Society for Clinical Neurophisiology
Mircea Steriade () [Corola-website/Science/306152_a_307481]
-
filosofiei abordat de gânditorul francez. Prin această contribuție, Descartes se înscrie în lunga tradiție a reflecției filosofice despre pasiuni, propunând în același timp o perspectivă novatoare asupra subiectului, pe care îl tratează dintr-un punct de vedere fiziologic, precursor al neurofiziologiei moderne. Tratatul reprezintă totodată o nouă ocazie pentru ca Descartes să clarifice câteva dintre problemele pe care le-a formulat în operele sale anterioare. Astfel, referitor la problema interacțiunii dintre corp și suflet, el propune în ultima sa lucrare teoriile despre
Pasiunile sufletului () [Corola-website/Science/331678_a_333007]
-
psihice (""stări crepusculare""), care apar în cazul unor leziuni în vecinătatea circonvoluțiunii cerebrale cunoscută cu numele de "gyrus uncinatus", cărora le-a dat numele de ""uncinate fits"" ("crize uncinate"). Una din cele mai interesante contribuții a lui Jackson în domeniul neurofiziologiei o reprezintă teoria lui asupra ""evoluției"" și ""disoluției"" (1881-1890). Prin ""evoluție"" Jackson înțelegea, în procesul de dezvoltare, trecerea unei funcții bine diferențiate de la un nivel inferior la unul superior, dar mai puțin diferențiat, sau progresul de la funcții automatizate la mișcări
John Hughlings Jackson () [Corola-website/Science/309749_a_311078]
-
genere. Deși toți visăm să fim lideri, foarte puțini ajungem să fim cu adevărat. Una din cauze stă în emoțiile pe care le avem. Dacă ar fi să explicăm ce este o emoție, ar trebui să umplem un tratat de neurofiziologie. Sărind însă peste detaliile unei specialități în fața căreia oricum sîntem neputincioși, putem spune că o emoție este o reacție endocrino-hormonală. După felul cum reacționăm neurovegetativ la ce se întîmplă în jurul nostru, fiecare din noi avem un temperament care ne hotărăște
Oceanul de emoții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9709_a_11034]
-
Analele de Psihologie”(primul nr a apărut în 1934Ă. W. Bennis consideră că viitoarea teorie a conducerii va fi interdisciplinara, bazându-se pe colaborarea între psihologii cognitiviști, psihonemologi,psihosociologi,psihobiologi, dintre psihologi și specialiști din domeniile de graniță: antropologie, biologie,neurofiziologie, psihologia etniilor. Un rol important îl vor avea în elaborarea noilor teorii despre conducere, savanții din științele politice, istorice și din alte domenii. De asemenea, se resimte nevoia imperioasa a unor studii longitudinale cu privire la conducători și adepții lor. Pentru înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
atât de obsedați de povești, încât cuvântul „poveste” este printre primele pe care le învață? Deoarece poveștile îi ajută pe oameni să înțeleagă unele idei. Probabil că Esop și Isus au știut în mod instinctiv ceea ce un binecunoscut profesor de neurofiziologie a precizat de curând: cea mai veche legătură neuronală din creierul uman este cea pentru povești. Atunci când unul dintre ei dorea să dea o lecție morală sau de etică, alegea ca metodă povestirea - Esop spunea fabule, în timp ce Isus făcea parabole
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
lume și de alții (știm că suntem diferiți de ambianță și de ceilalțiă. Sinele tinde să preia majoritatea funcțiilor tradiționale ale conștiinței de sine și ale Eului într-o perspectivă care leagă filosofia de psihologia clinică și experimentală, precum și de neurofiziologie și patologia neurologică și psihiatrică. Studiile și publicațiile despre sine (selfă au crescut exponențial după 1970, în paralel cu dezvoltarea cognitivismului și a filosofiei minții (mindă. Sinele ar fi instanța care asigură consistență și influențează felul în care oamenii gândesc
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
Joggingul și endorfinele Efectele pe care joggingul le „oferă” organismului sunt în mare parte datorate endorfinelor, hormoni despre care am amintit anterior. Din acest motiv, am considerat utilă o prezentare mai detaliată a informațiilor despre aceste substanțe. Conform surselor din neurofiziologie și biochimie, endorfinele sunt delimitate drept substanțe chimice produse de către creier, ca răspuns la o varietate de stimuli, cu efecte dintre cele mai complexe (diminuarea senzației de durare, diminuarea efectelor stresului fiziologic și psihic, stimularea stărilor euforice, reglarea hormonală, stimularea
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
și pe care specialiștii au încercat să-l argumenteze științific, există alte studii și analize, a căror concluzii pun la „zid” efectul pozitiv al endorfinelor eliberate în timpul ședințelor de alergare tip jogging. Astfel, atât experții în practica joggingului, cât și neurofiziologii atrag atenția asupra efectuării joggingului seara, deoarece, prin eliberarea de endorfine, asociată cu alți hormoni ai „fericirii” și alte stimulente (anumite fructe sau diete), somnul poate fi perturbat. Este cunoscut faptul că efortul fizic are un puternic efect stimulativ al
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
care ar putea să apară având un caracter de urgență. Când ele apar, această stare de pregătire este convertită în schimbări fiziologice de adaptare. Faptul dacă aceste evenimente au fost interpretate incorect nu este semnificativ în ce privește răspunsul respectiv al organismului. Neurofiziologii susțin că toate situațiile de stres conduc la o activare a hipotalamusului, care imediat pune în mișcare mecanismele de protecție și de apărare de-a lungul căilor motorii viscerale și neurohormonale. În același timp se transmit semnale către cortexul cerebral
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
de alarmă În ceea ce privește incapacitatea științei de a pătrunde În intimitatea ființei umane la nivelul ei bazal, instinctiv. În câteva cuvinte aș vrea să schițez ce a reușit știința În domeniul biologiei și mai ales În domeniul medicinii, Îndeosebi În domeniul neurofiziologiei. Se cunosc astăzi cu destulă precizie mecanismele de reglare intimă a proceselor metabolice În special la nivel neuroendocrin, relația anatomică și funcțională cortico-subcorticală, cu alte cuvinte Între creierul reflexiv (scoarța cerebrală) și creierul impulsiv (creierul primitiv), circuitele reflexo-emotive, mecanismele prin
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
formează Matricea Stilistică care pare să fie o structură ce corespunde atât speciei cât și individului. Prin categoriile conștientului și ale inconștientului fiecare ființă umană se deosebește de cealaltă, de toate celelalte, fiind totuși aceeași pentru toate ființele umane. Experiențele neurofiziologiei contemporane, la care Blaga nu avea cum să aibă acces, îi confirmă supoziția că prin structura sa mentală omului i s-a oferit universalul (pe care Blaga îl numea transcendent, Marele Anonim) rămânând o ființă singulară 1148. Neurofiziologia ne demonstrează
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
umane. Experiențele neurofiziologiei contemporane, la care Blaga nu avea cum să aibă acces, îi confirmă supoziția că prin structura sa mentală omului i s-a oferit universalul (pe care Blaga îl numea transcendent, Marele Anonim) rămânând o ființă singulară 1148. Neurofiziologia ne demonstrează că avem arii specializate în cortex, cum este cea optică, preponderent localizată în regiunea occipitală sau cum sunt ariile limbajului din câmpurile lui Wernike și ale lui Broca. Este adevărat că acum mai știm, datorită SPECT-ului1149 care înregistrează
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de această natură, structural-sociali și simbolici. În termenii genetici s-ar putea vorbi totuși despre baza emoțională a respectivelor conținuturi psihosociale, despre resorturile mai generale și de adâncime ale naturii (esenței) umane, privite ca disponibilități. Cercetările - unele interdisciplinare - de biochimie, neurofiziologie, genetică și etologie umană sunt pe cale să particularizeze, să transcrie într-un limbaj mai precis și să dilate evantaiul determinațiilor biologice. Și atunci poate că o considerabilă parte dintre descrierile filosofice - ce se vor obiective - privitoare la natura sau esența
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
nefiind în contradicție cu nici un fapt neurologic cunoscut, doar că informațiile prezente asupra modului în care sistemul nervos operează sunt departe de a o explica” (p. 230). Cu pretenții de originalitate, M. Apter (1982), pe baza interpretării unor date de neurofiziologie, psihologie și cibernetică, crede că suntem îndreptățiți să admitem ideea conform căreia atât la nivelul motivației efective, cât și la acela al experienței subiective a acestei motivații (metamotivația) funcționează mecanismul „reversibilității”, al trecerii de la o stare motivațională la opusul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]