112 matches
-
vierme "în interiorul" Seninătății. Mzu ajunge la locul de întâlnire, dar subestimează capacitatea și puterea Seninătății de a-și impune dorința prin intermediul afinității. "Udat" e nevoită să sară înapoi cu Mzu atârnând periculos agățată de șoimul negru. Povestea continuă în "Alchimistul neutronic". "Publishers Weekly" consideră "Disfuncția realității" „o lectură minunată, marcată de o imaginație debordantă și decoruri de excepție”, iar "Herald Tribune" îl cataloghează drept „unul dintre romanele cele mai plăcute și mai pline de prospețime din science fiction după foarte mult
Disfuncția realității () [Corola-website/Science/320717_a_322046]
-
află la o distanță estimată de 2,2 kiloparseci de Pământ, diametrul său liniar fiind de circa 20 de parseci. Așa cum este de așteaptat de la rămășița unei supernove de tip Ia, nu s-a observat în centrul ei nicio stea neutronică sau gaură neagră.
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
cele mai performante este orizontul universal sau cosmologic. Universul vizibil ar fi constituit din cca 10 de stele cuprinse în cca 10 de galaxii de mărimea Căii Lactee. Universul este format din: Uneori reziduurile stelare devin mai dense decât o stea neutronică, caz în care forța de gravitație foarte mare împiedică să emane lumină; astfel de obiecte poartă numele de „găuri negre”.
Structura și arhitectura universului () [Corola-website/Science/310523_a_311852]
-
24 martie 1893, la Preußisch Oldendorf - m. 25 iunie 1960 la Göttingen) a fost un astronom german, care a emigrat în Statele Unite ale Americii în 1931. Cu Fritz Zwicky, a avut pentru prima dată ideea că supernovele pot crea stele neutronice. În al Doilea Război Mondial, a profitat de "blackout"-ul care reducea poluarea luminoasă la observatorul Mount Wilson pentru a observa centrul galaxiei Andromeda și să o rezolve în stele. Aceate observații l-au condus la definirea populațiilor stelare. A
Walter Baade () [Corola-website/Science/333065_a_334394]
-
a fost pe deplin apreciată timp de încă patru decenii. Mult timp considerată doar o curiozitate matematică, abia în anii ’60 o serie de lucrări teoretice au arătat că găurile negre erau o consecință generică a relativității generale. Descoperirea stelelor neutronice a stârnit interesul pentru obiectele compacte, formate prin colaps gravitațional ca o posibilă realitate astrofizică. Găurile negre de masa stelară se formează prin colapsul stelelor de masă mare într-o supernovă la sfârșitul vieții lor. După formare gaura neagră poate
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
o pitică albă puțin mai masivă decât limita Chandrasekhar va da naștere in urma colapsului gravitațional unei stele neutonice, care (conform principiului de excluziune al lui Pauli) este stabilă. În 1939 Robert Oppenheimer și H. Snyder emit ideea că stelele neutronice de peste aproximativ trei mase solare (limita Tolman-Oppenheimer-Volkoff) devin în urma colapsului găuri negre din motivele indicate de Chandrasekhar, și au concluzionat că este improbabil ca vreo lege a fizicii să prevină (cel puțin pentru unele stele) transformarea în găuri negre. Oppenheimer
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
ideea de gaură neagră a plecat de la teoria relativității a lui Einstein iar în unele cazuri formarea lor este inevitabilă. Interesul general crește odată cu descoperirea pulsarilor (stele care emit un semnal radio regulat). ce s-au aratat a fi stele neutronice ce se rotesc foarte rapid. Stelele neutronice erau privite până atunci (ca și găuri negre), ca fiind simple curiozități strict teoretice. În 1976 Stephen Hawking demonstrează că, odată formată o gaură neagră, ea începe să piardă din masă radiind energie
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
teoria relativității a lui Einstein iar în unele cazuri formarea lor este inevitabilă. Interesul general crește odată cu descoperirea pulsarilor (stele care emit un semnal radio regulat). ce s-au aratat a fi stele neutronice ce se rotesc foarte rapid. Stelele neutronice erau privite până atunci (ca și găuri negre), ca fiind simple curiozități strict teoretice. În 1976 Stephen Hawking demonstrează că, odată formată o gaură neagră, ea începe să piardă din masă radiind energie (radiație Hawking), fapt ce intră în contradicție
Gaură neagră () [Corola-website/Science/299088_a_300417]
-
fizicii mediului intergalactic. A cercetat interacția radiației cu plazma în condiții extreme, în Universul fierbinte, în vecinătatea pulsarilor și a găurilor negre, nucleelor galaxiilor și a cuazarilor. A sugerat metode de căutare și detectare a găurilor negre și a stelelor neutronice, care radiază din contul discurilor de acreție. În colaborare cu N.I. Shakura a elaborat teoria acreției de disc în stele relativiste. În colaborare cu Iu. N. Gnedin a anticipat existența liniilor ciclotronice în spectrele de radiație a pulsarilor Roentgen stele
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
care radiază din contul discurilor de acreție. În colaborare cu N.I. Shakura a elaborat teoria acreției de disc în stele relativiste. În colaborare cu Iu. N. Gnedin a anticipat existența liniilor ciclotronice în spectrele de radiație a pulsarilor Roentgen stele neutronice cu câmpuri magnetice foarte intense. În lucrările, consacrate cercetării interacției radiației cu substanța în câmpuri magnetice supraintense a examinat formarea diagramei de direcție a radiației petei fierbinți în vecinătatea polilor magnetici ai stelei neutronice, a calculat polarizarea radiației emergente și
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
de radiație a pulsarilor Roentgen stele neutronice cu câmpuri magnetice foarte intense. În lucrările, consacrate cercetării interacției radiației cu substanța în câmpuri magnetice supraintense a examinat formarea diagramei de direcție a radiației petei fierbinți în vecinătatea polilor magnetici ai stelei neutronice, a calculat polarizarea radiației emergente și spectrul acesteia. A sugerat modele de formare a impulsurilor pulsarilor Roentgen, a studiat propagarea frontului arderii termonucleare la suprafața stelelor neutronice, în legătură cu teoria surselor "zvâcnirilor" Roentgen. În colaborare cu V.M. Lyutyi și A.M. Cerepașciuk
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
diagramei de direcție a radiației petei fierbinți în vecinătatea polilor magnetici ai stelei neutronice, a calculat polarizarea radiației emergente și spectrul acesteia. A sugerat modele de formare a impulsurilor pulsarilor Roentgen, a studiat propagarea frontului arderii termonucleare la suprafața stelelor neutronice, în legătură cu teoria surselor "zvâcnirilor" Roentgen. În colaborare cu V.M. Lyutyi și A.M. Cerepașciuk (Cerepashchuk) a sugerat metode optice de detectare a surselor de radiație Roentgen duble și a interpretat variația regulată a componentei optice a acestei radiații. A examinat interacția
Rașid Siuneaev () [Corola-website/Science/313762_a_315091]
-
tipică de tip II, miezul de neutroni format are o temperatură inițială de aproximativ 100 de miliarde de kelvini; de 10 ori mai mare decât temperatura miezului soarelui. Mare parte din această energie termică trebuie disipată pentru formarea unei stele neutronice stabile (altfel neutronii ar „fierbe”), ceea ce se realizează printr-o nou degajare de neutrini. Acești neutrini „termici” formează perechi neutrino-antineutrino de toate tipurile, într-un număr de câteva ori mai mare decât neutrinii emiși prin capturarea electronilor de către protoni. Cele
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
de galim-71 Baksan a detectat și neutrini de origine termică. Când steaua generatoare are dimensiunea mai mică de 20 mase solare (în funcție de puterea exploziei și de cantitatea de material care cade înapoi), rămășița degenerată a prăbușirii miezului este o stea neutronică. Peste această masă, rămășița se prăbușește formând o gaură neagră. Masa-limită teoretică pentru acest tip de scenariu al prăbușirii miezului este de aproximativ 40-50 mase solare. Dacă masa este mai mare, se crede că o stea ar putea să devină
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
rapid mai transparent și încep să se vadă prin el straturile din profunzime. Există stele care sunt atât de mari încât colapsul miezului nu poate fi oprit. Presiunea de degenerare și interacțiunile de respingere neutron-neutron pot susține doar o stea neutronică a cărei masă nu depășește limita Tolman-Oppenheimer-Volkoff de aproximativ 4 mase solare. Peste această limită, colapsul miezului are ca efect formarea directă a unei găuri negre, probabil producând o (încă teoretică) hipernovă. În mecanismul teoretic al hipernovei, se emit două
Supernovă de tip II () [Corola-website/Science/317469_a_318798]
-
în mod normal, automată și este numită „testul integral al heliului”. Într-un test simplu, produsul este umplut cu heliu și un operator caută manual scurgerile cu un dispozitiv portabil numit sniffer. Pentru inerția și conductivitatea să termică maximă, transparentă neutronica, si pentru că nu formează izotopi radioactivi în condiții de reactoare, heliul este utilizat ca mediu de transfer termic în unele reactoare nucleare răcite cu gaz Heliul este utilizat că un gaz de protecție în procesele de sudura cu arc la
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
Omenirea s-a avântat în spațiu, unde s-a alăturat altor civilizații galactice. Dornice să creeze o minte supremă, nemuritoare, aceste civilizații au dat naștere unui adevărat monstru, pe care cu greu au reușit să-l izoleze în interiorul unei stele neutronice. Temându-se că, odată cu sfârșitul stelei, creația va deveni liberă și va încerca să se răzbune, civilizațiile galactice părăsesc galaxia. Omenirea nu vrea să plece și își abandonează imperiul galactic, retrăgându-se pe Pământ. După un miliard de ani, oceanele
Orașul și stelele () [Corola-website/Science/331615_a_332944]
-
loc cu o probabilitate ridicată, mai ales atunci când energia lor cinetica este scăzută. Acest fenomen poate afecta stabilitatea atomului ("activare", "transformare" sau "stabilizare"). La trecerea neutronilor prin materie sunt posibile trei tipuri de interacții: "împrăștiere elastică", "împrăștiere inelastică" și "captura neutronica". Dacă un neutron se dezintegrează, acesta se separă într-un proton, un electron și un neutrin. Ajunși, prin ciocniri succesive, la energii joase și la un grad ridicat de împrăștiere, neutronii se comportă ca un gaz molecular care difuzează. Materialele
Neutron () [Corola-website/Science/297812_a_299141]
-
dintre U-238 și U-235 era crescută în favoarea U-235, aproximativ echivalent cu uraniul slab îmbogățit din prezent. Prin urmare, zăcăminte de uraniu natural din acea perioadă ar fi putut susține reactoare de fisiune naturale, fiind necesară doar apa ușoară ca moderator neutronic. Explicarea paradoxului prin factori geotermali trebuie să ia în considerare atât căldura rezultată din dezintegrarea radioactivă, cât și posibila fisiune din cadrul reactoarelor naturale. Luna era mult mai aproape de Pământ acum câteva miliarde de ani, și e posibil să fi contribuit
Paradoxul Soarelui slab timpuriu () [Corola-website/Science/334531_a_335860]
-
Un disc de acreție este o structură astrofizică formată din materie pe orbită în jurul unui obiect ceresc central. Acest corp central este în mod tipic o stea tânără, o protostea, o stea pitică albă, o stea neutronică sau o gaură neagră. Forma structurii a luat naștere prin acțiunea forței gravitaționale, atrăgând materialul spre corpul central, diferitele viteze inițiale ale particulelor, care antrenează materialul în formă de disc, și împrăștierea de energie în el, prin viscozitate, antrenând materialul
Disc de acreție () [Corola-website/Science/334802_a_336131]
-
organul central. Împrăștierea de energie antrenează diverse forme de emisiuni de radiație electromagnetică. Gama de frecvențe a acesteia din urmă depinde de obiectul central. Discurile de acreție ale stelelor tinere și ale protostelelor radiază în infraroșu, iar acelea ale stelelor neutronice și ale găurilor negre radiază în raze X. Este posibil, de asemenea, să se observe formarea unui disc de acreție în unele sisteme de stele duble, îndeosebi într-un sistem în care unul dintre companion este mult mai masiv decât
Disc de acreție () [Corola-website/Science/334802_a_336131]
-
și universul vizibil de astăzi - galaxii, roiuri ,super-roiuri, mega-roiuri de galaxii Ca urmare a reacțiilor termonucleare și a forței gravitaționale foarte mari exercitate de stele, se dezvoltă procesul concentrării materiei. Consecutiv, are loc apariția pulsarilor, a piticelor albe, a stelelor neutronice, are loc, în ultimă instanță, apariția și evoluția găurilor negre, formațiuni care concentrează materia stelară din zona de influență. În unele zone ale universului unde apar găurile negre, se creează linii de forță astrale sub formă de pâlnii care reprezintă
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
negre, se creează linii de forță astrale sub formă de pâlnii care reprezintă direcțiile de absorbție a materiei cosmice. După unii autori, acesta este locul unde se produce un maximum de concentrare a materiei care are ca urmare apariția stelelor neutronice sau a găurilor negre. După alți autori, aceasta ar fi o zonă de câmp energetic maximal prin care materia superconcentrată este proiectată într-o zonă galactică corespunzătoare antimateriei. Astrofizicienii confirmă că nu există antimaterie în cantități semnificative în sistemul solar
Antimaterie () [Corola-website/Science/299034_a_300363]
-
aproximativ 1,38 mase solare, dincolo de care nu își mai poate susține propria greutate prin presiunea de degenerare a electronilor și își începe colapsul. În absența unui proces de contrabalansare, pitica albă intră în colaps pentru a forma o stea neutronică, așa cum se întâmplă în mod normal în cazul unei pitice albe compusă mai ales din magneziu, neon și oxigen. Astronomii care modelează supernove de tipul Ia consideră că această limită nu este, însă, atinsă, și deci acel colaps nu se
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
Pu-239, Am-241, Cm-244, etc. Pe lângă reactorii nucleari comerciali, fenomenul de fisiune este întâlnit în natură (a se vedea fenomenul Oklo, centrul Pământului ca un reactor de fisiune, etc.) Există și așa numiții izotopi fertili care, în urma unui process de activare neutronică sub neutron rapizi, se transformă în izotopi fisili (de exemplu, Th-232 se poate transforma în U-233, în timp ce U-238 trece în Pu-239, etc.). Exemplul clasic de combustibil de fuziune este tritiul, un izotop al hidrogenului (H-3). Chiar dacă procesul de fuziune nucleară
Combustibil nuclear () [Corola-website/Science/328726_a_330055]