330 matches
-
am tot ascultat cum plouă toată ziua, dar eu cam făceam pe mine, ca să nu zic altceva... — Cum să nu, zisei eu, făcîndu-i loc să treacă. Vă aparține În Întregime. — Mulțam. Agentul, care În lumina becului Îmi păru o mică nevăstuică, mă privi de sus pînă jos. Privirea lui de cloacă se opri pe liturghierul din mîna mea. — Eu, fără să citesc ceva, nu-i chip, am argumentat. — Și eu pățesc la fel. Și se mai spune că spaniolii nu citesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
pagină, cu scene de viață campestră unde vedeai reprezentată, cu o vigoare impresionantă, așa încât îți venea să crezi că figurile erau vii, toată viața de la țară: oameni care ară, care culeg fructe, care seceră, țes sau seamănă, alături de vulpi și nevăstuici, înarmate cu arbalete, care urcau cu scările pe un oraș cu turnuri, apărat de maimuțe.” Despre această plăcere păcătoasă a privirii vorbește și Jauss, pomenind de mustrarea călugărului Bernard de Clairnaux către frații săi care își risipesc zilele în admirarea
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
intacte, acoperit de o bucată de mochetă încrețită, exact așa cum trebuia. Cercetă baia, bucătăria și dormitorul, văzu că totul era la locul lui, se așeză pe un scaun și începu să răsfoiască o carte pe care tocmai o cumpărase. Familia nevăstuicii - fiziologie și obiceiuri, singurul exemplar de pe raftul din spate al librăriei lui Stanley Rose. Capitolul șase, pagina 59: wolverina (glutonul). Un reprezentant de 20 până la 25 de kilograme al familiei nevăstuicilor, originar din Canada, care trăiește pe coasta de nord-vest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
răsfoiască o carte pe care tocmai o cumpărase. Familia nevăstuicii - fiziologie și obiceiuri, singurul exemplar de pe raftul din spate al librăriei lui Stanley Rose. Capitolul șase, pagina 59: wolverina (glutonul). Un reprezentant de 20 până la 25 de kilograme al familiei nevăstuicilor, originar din Canada, care trăiește pe coasta de nord-vest a zonei Pacific și în partea de sus din Midwest. E întruparea celei mai violente creaturi pe pământ. Lipsită complet de frică. Se știe că atacă animale de câteva ori mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Ceva nou-nouț. Am stat toată noaptea, am studiat povestea cu wolverinele și am dat peste un indiciu formidabil: un tip pe nume Thomas Cormier. C-O-R-M-I-E-R. Un naturalist amator faimos. Eu zic să-l suni. Locuiește în Bunker Hill și închiriază nevăstuici pentru filme și spectacole cu animale. Are un lot de wolverine, pe care le ține în cuști individuale. E singura sursă cunoscută de wolverine din L.A. Și fii atent, că acum urmează partea tare! Aseară am ajuns la secția West
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
găsea într-un tramvai pe Hill Street, când a auzit doi tipi discutând despre un ciudat pe nume Thomas Cormier și despre animalele rău mirositoare pe care le ținea în spatele casei lui de pe Carondelet. Unul dintre ei le-a enumerat: nevăstuici, dihori, viezuri, vidre și wolverine. Coleman a devenit surescitat, a sunat la Thomas Cormier - tot cu pretextul falsului sondaj - și a aflat că omul lucra noaptea la grădina zoologică din Griffith Park. În noaptea următoare, înarmat cu o lanternă, le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
brusc fără suflare, Majestatea Sa se lovește peste piept, tușește și se prăbușește pe pernă, cu ochii închiși. Când și-i deschide din nou, întreabă: — S-a întâmplat ceva cu cocoșul? Shim mi-a povestit cum gărzile au văzut ieri nevăstuici. Îl chem pe An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
-i deschide din nou, întreabă: — S-a întâmplat ceva cu cocoșul? Shim mi-a povestit cum gărzile au văzut ieri nevăstuici. Îl chem pe An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu cocoșul? Shim mi-a povestit cum gărzile au văzut ieri nevăstuici. Îl chem pe An-te-hai și sunt șocată să aflu că și cocoșul a dispărut cocoșul. — L-a înhățat o nevăstuică, doamnă. Am văzut-o și eu azi-dimineață. O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu brațele ridicate În lături, ca și cum ar fi străbătut o apă. Blondul, mut de spaimă, nu vedea pe unde calcă și se aștepta la fiecare pas să pună talpa pe vreun cuib de șerpi, pe vreo vizuină de dihor sau nevăstuică. Astea din urmă se zicea c-ar fi fost rele de tot: pe băieții care le supărau Îi mușcau amarnic de podoabe și le mâncau apoi bărbăția căzută la pământ. „Și la femei ce le face, mă?” se băgase unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mușcau amarnic de podoabe și le mâncau apoi bărbăția căzută la pământ. „Și la femei ce le face, mă?” se băgase unul În vorbă. „La femei nu se dă”, răspunsese atotștiutorul din ceata de copii, „de-aia le și zice nevăstuici, că se au bine cu femeile!” Ajunseră la firicelul de apă ce abia clipocea În albia sa de lut cenușiu. „Mergi ușor, nu face zgomot, nu fâșâi prin frunze, nu pleoscăi prin apă, nu fleșcăi prin nămol. Trage numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane vechi de vite ori alunecau pe leșuri ce putrezeau, colcăind de târâtoare. Din când În când, trăgeau cu coada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
în ultima vreme, să mai vină la castel, știind, poate, ce le aștepta acolo. Oamenii devoraseră atât de multe ciori, încât acum rareori mai reușeau să prindă măcar una. În mijlocul întunecimii, ochii santinelelor scăpărau la auzul oricărui sunet ca de nevăstuică furișându-se prin apropiere. Instinctiv, începeau să saliveze și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar, care m-a cam Îngrijorat, spune el În clipa În care mă așez pe un carton de ambalaj. Despre siguranța În Londra. Mă privește intens, cu ochi vioi ca de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișându-mi degetele la spate. Doar așa, când și când, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
ochii peste cap și notând Încă ceva pe formularul meu. Bravo. Probabil că tocmai scrie „Complet sărită de pe fix, necesită ajutor medical de urgență.“ În timp ce mă apropii neagră la față de biroul meu, Artemis ridică ochii spre mine, curioasă ca o nevăstuică. — A, Emma, zice, vezi că te-a sunat verișoara ta, Kerry. — Serios ? spun surprinsă. Kerry nu mă sună niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
și aur, totuși atât de vii! Prin bolțile largi ale crengilor se deschideau ochiuri de cer albastru. Parcă de-acolo veneau fluierăturile păsărilor care aboleau liniștea... Pe sutele de cărări care străbăteau codrul fără limite se strecurau arici și fulgerau nevăstuici. În luminișuri, urzicile și clopoțeii violeți și rodul-pământului erau umbrare pentru forfota haotică a vacilor Domnului. Pădurea mi se părea mie, o fetiță rătăcită pe cărări, singura realitate posibilă. Nu-mi mai aminteam de nimic altceva. Și nici nu simțeam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
băgare de seamă! La apariția oricărei situații deosebite, dai semnalul și ne aștepți să judecăm ce-i de făcut. Grupul sergentului Cicoare a pornit. Sergentul mergea în spatele lui Trestie. Acesta se mlădia la atingerea oricărei frunze. Se strecura ca o nevăstuică pe lângă crengile sălciilor din preajmă... La un moment dat, s-a oprit într-un picior și a întins mâna în spate, pentru a-l face atent pe sergent. Ce-i, Trestie? Domn’ sărjănt, parcă a tușit cineva în stânga noastră. Au
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
contracară cu documentul întreg, memorat. El ieșise în fugă din cameră, cu decibelii la maximum, urlând: — Poate că așa e în Constituția ta! Rupp îi făcea curte conștiincios, cu simțul răspunderii, recurgând la rugăminți din ce în ce mai disperate: să-l ajute cu nevăstuica lui. O excursie la o expoziție de aeromodele. Să lipească plicuri pentru o gală de binefacere de proporții. Ea era responsabilă cu replicile vesele. Pune-i botniță. Încearcă o decolare solo. Îndoapă-te. Toată lumea aștepta următoarea mișcare. Toată lumea în afară de Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi trebuit să mă și aștept, Într-o grădină zoologică pietrificată. Colo un ursuleț cu ochi lucioși și sticloși se cățăra pe o creangă artificială, lângă mine se aținea o cucuvea uimită și hieratică, pe masa din față aveam o nevăstuică, sau un jder, sau dihor, nu știu exact. În mijlocul mesei, un animal preistoric pe care la prima vedere nu l-am recunoscut, un fel de felină străbătută ca de raze X. Putea fi o pumă, un ghepard, un câine de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
țâșniseră creierii. - Tâlhari, am dat eu vestea. Ne-am îmbrăcat la iuțeală. - Ce facem? m-a întrebat Guido. - Nu știu. M-am întors din nou la fereastră. Unul din cei doi călăreți, mărunțel și uscat, cu fața ascuțită precum botul nevăstuicii, vorbea cu câțiva leproși pe care părtașii îi împingeau în față odată cu rotirea torțelor. Vorbea într-o latină greu de înțeles, dar, deși nu mai auzisem vreodată cuvinte și accente asemănătoare, am înțeles noima vorbelor. Îi ocăra spunând că de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
păstrase de asemenea importante relații politice și-și folosea propriul patrimoniu pentru a-și asigura fidelitatea a numeroși duci și nobili din regat. Intrigată probabil de faptul că eram atât de faimos încât să fac vulpea să dea vina pe nevăstuică că fură găini din coteț, a trimis după mine, invocând motivul că vrea să-mi ceară sfatul în privința unor podoabe pentru biserica mănăstirii. Când am văzut-o, nu mi s-a părut atât de urâtă pe cât mi se spusese. Gușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
grăbită hainele de la curățătorie de la doamna Farley și le agăț de mânerul ușii, după care o conduc spre ușa de la intrare, conștientă de privirea ei care radiografiază atent totul. Foarte frumos din partea dumneavoastră. — Nici o problemă. Mă fixează cu ochi de nevăstuică. Nu vreau să mă bag, draga mea, dar știi, ai putea foarte bine să-ți speli bluzele de bumbac și acasă, economisind o groază de bani. Mă uit la ea fără expresie. Dacă aș face asta, ar trebui să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Emma, zilele trecute am citit un articol dintr-un ziar, care m-a cam Îngrijorat, spune el În clipa În care mă așez pe un carton de ambalaj. Despre siguranța În Londra. Mă privește intens, cu ochi vioi ca de nevăstuică. Sper că nu circuli cu transportul public seara, da ? — Ăă... nu prea, spun, Încrucișîndu-mi degetele la spate. Doar așa, cînd și cînd, dacă trebuie neapărat... — Scumpa mea, te rog eu mult, nu mai face asta ! spune bunicul, destul de agitat. Cică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ochii peste cap și notînd Încă ceva pe formularul meu. Bravo. Probabil că tocmai scrie „Complet sărită de pe fix, necesită ajutor medical de urgență.“ În timp ce mă apropii neagră la față de biroul meu, Artemis ridică ochii spre mine, curioasă ca o nevăstuică. — A, Emma, zice, vezi că te-a sunat verișoara ta, Kerry. — Serios ? spun surprinsă. Kerry nu mă sună niciodată la serviciu. De fapt, nu mă sună deloc. Ți-a lăsat vreun mesaj ? — Da. A vrut să știe dacă ai aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mult pe pământul nostru. - Și ceilalți ce ziceau când vedeau că doar te uiți? - Nimic. Le plăcea tare mult când Îi făceam să râdă, așa că mă lăsau În pace. Cât timp spusese asta, mă scotocise cu ochi iuți, ca de nevăstuică. - Înseamnă că era bine printre ai tăi, i-am spus după o vreme. - Era. - De ce ai fugit? Enkim se uită la mine și zâmbi. Apoi se trânti pe mușchi și, punând brațele sub cap, privi la cer. Era senin. Luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]