349 matches
-
gura ei închisă pe veci” (p. 6), „crăpa-i-ar ochii în 16 000 de bucățele” (p. 7), „firar nările ei înfundate cu vată” (p. 20), „fie-i numele pomenit numai la trecut” (p. 21), „ajungei- ar curul slăbănog și nevolnic ca al unei măicuțe” (p. 40), „fi-i-ar funda roz ultimul lucru cu care s-o găti pe lumea asta” (p. 51), „nu l-ar mai apuca bătaia pendulei de jumătate p-ăl de-a îmbrăcato azi dimineață” (p.
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]
-
că nimic nu-l reprezintă mai bine decât un anumit fel de a da din mână, pentru că există mai multe feluri de a gesticula, însă niciunul ca acea anemică fluturare unde mâna se mișcă în plan vertical ca o schiloadă, nevolnică bătaie de aripă ruptă. O scenă devine remarcabilă în acest sens. Ceaușescu are un public restrâns dintre membrii principali ai CC al PCR, aliniați pe laturile unui careu, în poziție de drepți. Ceaușescu pornește lent, împiedicat, un discurs total inept
Ceaușescu par lui-même by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6250_a_7575]
-
de trecere: "El vine pentru a mă tămădui/ De febra numită Ťa trăiť" (Liniște). Tămăduire exersată într-o lene care, fără să fie silă de viață, e mulțumirea de a o lăsa să treacă, făcîndu-și programul ei, în care rolul nevolnicului trăitor e cu desăvîrșire marginal: Dacă pisica cea galbenă va înțelege ceva/ Spune-i că lenea ei seamănă grozav cu lenea mea./ Blonda lumină care se plimbă prin grădină alene, arar,/ Să mă ierte că am fost un cer mereu
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
praf grele. Canicula, vipia care-ți lua aerul, focul ăla marele curgând din cer pe blocuri și pe asfaltul înmuiat”. Ar fi de reținut și portretele pline de întorsături neașteptate ale frazei și de asocieri bizare și penetrante, de la perifericii nevolnici, dar răi, până la Ceaușescu, sau de la ciudatul locului, așa-zisul Om-mistreț, până la configurarea, în fel și chip, a organului masculin, denumit, obsesiv, „proasta și chioara”, care „te scuipă cu singurul ei ochi din frunte” etc. Forța și savoarea cruntă a
Blestemați și mântuiți by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5015_a_6340]
-
sector din București să voteze o femeie. Nu sunt prea multe candidaturi feminine în politica de la noi: S. Barbu s-a bătut pentru cauza femeilor în politică în mod decent și cu eleganță. E alternativa la un mod strident și nevolnic de a face politică. Eu cred că Sulfina Barbu merită răsplătită pentru efortul său! Așa cum Piedone l-a făcut uitat pe Inimăroiu, tot așa candidata PDL poate să-l facă uitat pe primarul care a inventat și menținut PUR/PC
Sulfina Barbu îl poate face uitat pe Piedone, spune Cristian Preda () [Corola-journal/Journalistic/45412_a_46737]
-
îmbărbătîndu-ne unii pe alții și încercînd să nu ne oferim inconștienți bătăii armelor ucigașe, un fetid miros de motorină arsă îl împrăștiau tancurile. Ne-am dus la cei ce trăgeau în noi ca în iepuri, simțindu-se atotputernici între atîția nevolnici, și le-am arătat obrazul, i-am înconjurat, amintindu-le de părinți și rugîndu-ne de ei ca de soare. Apoi am crezut, am vrut și vrem să credem că nu înțelegeau ce vorbim. A doua zi dimineață, mergînd printr-un
Ce spunea Ungureanu la Revoluţie. Citeşte un reportaj scris chiar de actualul premier () [Corola-journal/Journalistic/45734_a_47059]
-
Dorian Florescu stăpânește magistral însă nu doar perspectiva mare, la scara istoriei, ci și bogăția infranuanțelor sufletești, după cum se vede din evoluția, oarecum în oglindă, a lui Jacob și a tatălui său. Copilul respins, bătut și disprețuit pentru că era prea nevolnic pentru a putea conduce o gospodărie, dar și tatăl dur, neîmblânzit de nimic, în stare să sacrifice orice pentru avere, inclusiv pe propriul fiu, la capătul unor aventuri existențiale-limită vor învăța, amândoi, să iubească, să înțeleagă, să ierte, să spere
Puterea poveștilor by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3538_a_4863]
-
balansat dulce, legănat ca de-adormirea agresivității mele, ca de alintare în aerul îmbălsămat de lemnul de trandafir al miniaturalului coșciug, ca de un îndemn de la a abdica, a mă potoli în subtila, tacticoasa traiectorie dus-întors, veșnică, aromitoare... Despăgubiri, despăgubiri nevolnice! Ci mai încăpățînat, reușii să mă proptesc, desfăcîndu-mi membrele inferioare și înțepenindu-mă împreună cu stîlpul mincinos, strîns lucid la piept, să mă potrivesc exact sub cifra 6 a cerului zmălțuit iscusit de meșteri din alte țări. Și m-am agățat
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]
-
ce, trăind în juru-i, se prefac a se îngriji de bătrînețile ei, aceasta, cu diabolică inteligență, le pregătește tuturor acestor ipocriți feroci o farsă, transformînd întreaga avere în bijuterii și lăsîndu-le, ca într-o scenă de umor absurd, celei mai nevolnice dintre nepoate, "mototoalei" Eleonora, o ființă nătîngă și molîie. După excepționala nuvelă închinată acelei zeițe a distrugerii care a fost adolescenta Davida, Petru Dumitriu dă la iveală o proză demnă de pana lui Balzac sau, și mai aproape, de aceea
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
jargon ininteligibil, înțelege să-și plieze elocvența pe structura imaginii pe care o are în minte. Iar cine a înțeles cu adevărat un lucru nu se poate să nu se facă la rîndul lui înțeles, oricît de precar și de nevolnic iar fi limbajul. Explicația este că ceea ce trebuie el să transmită semenilor nu sînt cuvintele sale, ci imaginile pe care le poartă în cap. A fi un maestru al elocvenței filozofice înseamnă a putea să înfățișezi imagini clare prin intermediul unor
Bietul Gutenberg by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11077_a_12402]
-
realității, dar o esență la care nu pot ajunge decît așa, prin folosirea abstracțiunilor. În felul acesta, termenul abstract devine singura poartă de pătrundere spre adevăr, cum și abstracțiunea devine semnul distinctiv al adevărului. Cine nu gîndește abstract se tîrăște nevolnic în felia sensibilă a aparențelor mincinoase, departe de tainele latente și mîntuitoare ale universului. Rezultatul este că jargonul non-intuitiv, formă gravă de glosolalie cronică, devine scop în sine, ajungînd să fie cultivat de dragul lui însuși. Al doilea simptom este vraja
Sindromul gîndirii abstracte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11099_a_12424]
-
fără putere, fără avere, glorios în tot ce-i puturos A PLECA Adică a te muta În altă parte A părăsi căminul tău Și a fugi în alt destin! Cum e? Fascinant la început, După care încep căutările de poteci. Nevolnic, rătăcești printre străini Ești al nimănui, nimeni nu te știe, Vrei să te lipești, să aparții Cuiva sau gliei neștiute Te lupți, te oferi, te dărui pe nimic Inutil! Ploile nu cad pentru tine, Pămîntul îți rodește buruieni Nici soarele
LIRICE (2) de HARRY ROSS în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373745_a_375074]
-
Acasa > Poezie > Familie > AMINTIRI NEVOLNICE” - PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1941 din 24 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Amintiri statornice de Camelia Ardelean Te-aș alunga din amintirea mea, Cum toamna grea alungă, fără milă, O
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
gând, Simt urletul cu glas de neființă Din mintea-mi răvășită de dorință, Sub lujerul iubirii tremurând. Și molipsită de făptura ta, Mă zbat absurd sub nori de neputință, Sfârșesc damnată, fără de voință, Să mă sfărâme-a patimii ghiulea. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Amintiri nevolnice de Nelu Preda Te-aș alunga din debaraua mea Și din apartament, fără de milă, Căci ai o minte slabă, infantilă, Țesută ca un văl de alagea. Infimă e distanța dintre noi, Enormă-i cantitatea de cuvinte, Ți-am ascultat atâtea
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
ființă, Să nu te întâlnesc e-a mea dorință, Adorm târziu în noapte, tremurând. Și speriată de făptura ta, Să te iubesc îmi e cu neputință, Azi bag divorț, sunt plină de voință, Căci mariaju-a devenit ghiulea. Referință Bibliografică: ”Amintiri nevolnice” - parodie după ”Amintiri statornice” de Camelia Ardelean / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1941, Anul VI, 24 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
deja. Dar răul pe care deconstructivismul ateu îl produce azi lumii nu se oprește însă aici. Acesta ascunde, în spatele torentului dezlănțuit de minciuni prezentate cu sârg drept adevăruri fixe umanității - masca perfectă, de fapt, a dublului discurs cotidian -, un chip nevolnic și de un inestetism înfiorător al Realiei contemporane, chip pe care numai zeul întunericului însuși l-ar fi putut vreodată desena. Căci, practic, nu ai cum să îl pupi în bot pe Lucifer și, în egală măsură, să îl ții
ODRASLELE DIAVOLULUI ŞI CONTRAFACEREA ACTULUI DEMOCRATIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1285 din 08 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349179_a_350508]
-
în Ediția nr. 2144 din 13 noiembrie 2016. PRIMA DRAGOSTE de NicolaieTony DINCĂ Când tânăr eram, mă mințeam că sunt veșnic, Mă gândeam că trăiesc cât Matusalem; Abia când suflă Doamna-n negru în sfeștnic, Vedem cât de mici, de nevolnici suntem. Ani mulți am crezut, că iubirea-i o floare. Iar noi -muritorii- petalele ei; Târziu am aflat că iubirea nu moare, Doar noi ne tot trecem, mereu singurei. Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii, Ce fete au plâns
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
Iar când pleca-voi pe cărări celestine, ... Citește mai mult PRIMA DRAGOSTEde NicolaieTony DINCĂCând tânăr eram, mă mințeam că sunt veșnic,Mă gândeam că trăiesc cât Matusalem;Abia când suflă Doamna-n negru în sfeștnic,Vedem cât de mici, de nevolnici suntem.Ani mulți am crezut, că iubirea-i o floare.Iar noi -muritorii- petalele ei;Târziu am aflat că iubirea nu moare,Doar noi ne tot trecem, mereu singurei.Ce jertfe-am făcut pe altarul iubirii,Ce fete au plâns
NICOLAIE DINCĂ [Corola-blog/BlogPost/384822_a_386151]
-
și se orânduiseră cu drag în jurul său. Faptul atrăsese înverșunarea fiului Clopotarului, mare tartor în sat, muncindu-și ortacii în nevolnicii supărătoare pentru oameni, nerecunoscându-și faptele niciodată, căutând alt țap ispășitor. Găliganul ăsta, la cinsprezece ani ai săi, era nevolnic la carte, dar priceput să-și joace pe degete supușii. Îl ascultau bietele firi slabe, nădăjduind să-i calce pe urme la faimă, uitând mereu de câte ori îi dusese la necaz în sat! * În anul acela, mare parte din isprăvile săvârșite
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
o furcă de clăcaș. Deși zdruncinat de soarta vajnicului salvator, Povestitorul găsi putere să-l tragă pe acesta spre șanțul de apărare apropiat, sperând a-l ajuta cumva. Cu inima zbătându-i-se a zbor de pasăre, culcă pe brațu-i nevolnic tâmpla arnăutului rănit, căutând a-l ogoi. Cu ultimele puteri, arnăutul îl puse a-i scoate din buzunare comoara lui ocrotitoare până atunci - niște năframe, pentru ca s-o ducă drept semn de rămas-bun în satul său. Doar ce-și rostise
DEZLEGAREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384294_a_385623]
-
mii de ori. Devenii imponderabil. Fusei purtat într-o clipă, de ce, nu știu, lângă bancă. Odată ajuns, mă așezai alături de cel ce mă clamase cu atâta firesc. Rapiditatea cu care se derulase totul mă stânjenea într-atât, încât îmi plecasem nevolnic privirile spre vârful pantofilor. Nu zăbovii decât o fracțiune de secundă în starea asta, căci o voce ce-mi păru extrem de cunoscută îmi răsună distinct în urechi. Îmi vorbea cel de lângă mine. Îi mulțumea Proniei Cerești că răspunsesem rugăminții sale
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
mă întreb adeseori cine este poetul omul sau tăcerea adulmec trupul ei când versurile curg și încep să înțeleg unde mă aflu: niciunde de nicăieri nu uit să modelez la răsărit o lacrimă cât Numele Tău curgând prin inima mea nevolnică, Doamne... 4 martie 2014 Referință Bibliografică: omul sau tăcerea / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1160, Anul IV, 05 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
OMUL SAU TĂCEREA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383463_a_384792]
-
nu sunt expresii pe măsura acestui nemernic, a indignării noastre în nici o limbă a pământului. Poate doar propriul său nume care a întrecut în conotații sinistre tot ce a avut omenirea mai hidos până acum. Stalin? Hitler? Pe lângă Ceaușescu? Bieți nevolnici. Dracul în persoană? Atât de diabolic nici chiar el nu este. Ceaușescu? Cel mai detestat, cel mai urât, cel mai îngrozitor cuvânt ivit vreodată în vocabularul popoarelor lumii. El era năpârca. Și lângă el odioasa-i femelă și puii ei
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
-o. Au făcut din ea o armă, nu o ascunzătoare. Sabia cea mai neiertătoare. Bisturiul cel mai fin. Neajutorații pozează în victime. Se tot plâng: „Cei tari duc o politică de dictat!”. Vor protecție, de parcă lumea s-ar sprijini pe nevolnici! Invocă Legea! Ca să persevereze în slăbiciunile lor. Să-i contamineze și pe alții. Să sufoce. Să stăpânească! Să devină ei Puterea! Nu au în cap decât lene și revoluții; zi și noapte se gândesc doar cum să-i scoată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
să i-o atribuim. Dar dacă ele există, totuși? Dacă omul are și rost, și sens, și tangență cu absolutul? Iertați-mi patetismul ieftin, dar dacă dragostea există și ea, dincolo de mecanica deplorabilă a unor reacții chimice? Așa cum este el - nevolnic, meschin, Încărcat de atavisme, refractar la posibila-i măsură divină, indiferent că i-a fost dăruită ori și-a câștigat-o experimentând la nesfârșit trăiri superficiale sau abisale -, nefericitul acesta de om merită o soartă mai bună decât să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]