119 matches
-
zis, de sine cu disperarea morții. Încă puțin și ar fi fost aruncată... Îl lovii la gât, unde orice putere cedează, fulgerător, de trei ori la rând și într-adevăr se înmuie (poate și pentru că mă ignorase, luase drept bună nevolnicia mea) și o lăsă pe Suzy din marile lui labe. Se îneca. Horcăi: "Bine, o să te arunc pe tine întîi..." Trecui pe lângă aceleași clipe rele ca și Suzy, mă copleșea cu masa grea o corpului și mă aduse și pe
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
nu pot fi decât djinii, duhurile din pădurile Moldovei, prea des călcate de hoardele hanului Crimeii. N-au scăpat de sabia căpitanului Oană decât vreo patruzeci de oameni. Care au fost interogați de iscoadele lui Ogodai, torturați și decapitați pentru nevolnicia lor. Capetele lor se află și acum Înfipte În pari, În jurul cortului lui Ogodai. - Se mișcă tătarii? Întrebă voievodul. - Nu, răspunse vornicul. Nu se mișcă. Așteaptă poruncă de la hanul Hadji Ghirai. Care și-ar porni o parte a ordiei spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tot un papă-lapte și că se purta bărbătește, iar nu ca o domnișoară sclifosită. În schimb, nu putea trece cu vederea micile slăbiciuni trupești de care uneori dam dovadă și pe care el le vedea ca pe niște manifestări ale nevolniciei: când mă auzea că tușeam Înfundat pe sub plapumă - răceam foarte ușor -, venea și-mi trăgea câte o castană ori Îmi smulgea câteva fire din perciuni: „Unde ai răcit, mă?”. Nu „cum”, nu „de ce” ci „unde”, asta i se părea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
contactul cu alți oameni și cu Divinitatea. Accesul la fericire și la liniște rămâne pentru noi un vis, un deziderat ce trece tot printr-o forță divină ,,supărată" pe noi. Imperfecțiunea lumii sale va fi dată în primul rând de nevolnicia umană, de expunerea omului în fața răului și a ispitei existente peste tot în viața și în sufletul său. Omul căzut este, în același timp și un om damnat și condamnat. Pentru că viața din rai nu va mai fi aceiași cu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Nietzsche tocmai prin faptul că nu face nimic altceva decât, cu disperare, să-și fixeze idealul în felul său de a fi. Și îl fixează în abandon, neputință, boală. Propăvăduiește forța în sens invers, acum, când își înțelege nu numai nevolnicia, ci și „mizeriile”; tocmai de aceea, lui nu-i rămâne decât eroismul întors, explorarea în eșec și, dus la extrem, curajul negativ. Cinism, scepticism, înțelepciunetc "Cinism, scepticism, `nțelepciune" Întemeiate pe o luciditate excesivă („Scepticul e un martir al lucidității”, citim
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să intru până nu mă lămuresc. Și aud, deodată, din spate, „răcnetul” celui care-mi urmează. Un claxon monstruos, modificat desigur, apeluri repetate, nervoase, spasmodice, Într-o succesiune neobișnuită, probabil Îndelung exersată. Un personaj care nu suportă așteptarea, ezitanții, nehotărâții, nevolnicii, diferiții, politicoșii. Apoi mă depășește prin dreapta, ignorându-i pe ceilalți, se oprește În dreptul meu și-mi face semne amenințătoare, gesturi demențiale, măscări desigur. trece În fața mea și chiar Înainte de a ne Înscrie la stânga oprește brusc, sperând să intru În
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
pe boierie n-am apucat a-ți zicere". Și au și zis Armașului: „ia-i gârbaciul, și a pus de i-a dat 300 de trege". Așa judeca Radu Vodă pe vătavii săi de aprozi, încheia cronicarul. f) Văduvele și nevolnicii erau scutiți de bir iar la stabilirea lor pe sat, ei nu erau luați în calcule. În funcție de numărul de animale pe care le aveau, ei plăteau totuși o cotă a birului care revenea satului, calculată cu prilejul cisluirii sferturilor. În
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
nu dădea de știre despre aceasta împlinitorului de impozite în curs de o lună, erau supuși a plăti ei înșiși contribuțiile acelei persoane în sumă îndoită, pentru tot timpul cât era păgubit fiscul. Când se întâmpla moartea cuiva, starea de nevolnicie, încetarea comerțului sau a meseriei, în caz de faliment, arestare, dărâmare, inundare sau trecerea unei proprietăți de la o persoană la alta, contribuțiile se plăteau de cei în drept sau de casele lor, până la finele trimestrului în care se ivea cazul
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
cu iarna, autorul pare să intoneze un cîntec de lebădă. Pe foaia goală doar un creion fără vârf - ninge ca-n povești Maria Tirenescu Pare a fi totodată mărturisirea sinceră a unui artist care a ajuns la Înțelegerea umilă a nevolniciei artei sale față cu această ninsoare fabuloasă. Foaia albă este un pandant al zăpezilor de altădată. Creionul bont n-a putut birui, nici de data asta, candoarea inepuizabilă a poveștilor. Fulgi pe banca de lemn așteptând trenulfulgii de nea se
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
umane în general, ci și din avatarurile istoriei ce-și desfășoară dinamică sub propriii ochi. Suntem, în acest sens, de acord cu Sorin Alexandrescu, care, în amplul capitol ce-l dedică "exilatului Cioran", afirmă că un Cioran angoasat, disperat în fața nevolniciei condiției umane "ar fi, într-adevăr, o imagine seducătoare, dar, cred, înșelătoare: examinarea operei sale românești ne face să descoperim nu numai un Cioran înainte de Cioran, ci și un Cioran secret, chinuit de istorie, încântat într-o vreme de o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
măcinat de cancerul minusurilor sale ce altfel s-ar fi putut estompa, dacă el ar fi ales altă cale. Există întotdeauna răscruci unde poți schimba drumul. Ele apar și în calea lui Ghiță. Decizia acestuia e însă mereu aceeași. Neputință, nevolnicie, tragism... nu știm. Răspunsul nu pare să se contureze de acum. "Confruntarea între Ghiță și Lică din capitolul V al nuvelei Moara cu noroc nota într-un interesant studiu 69 din 1977 Alexandra Indrieș constă în conflictul dintre două moduri
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
îi mai foșnească în urechi. E primul lucru pe care îl face cu inima îndoită. Ezitarea era trăsătura pe care o detestase o viață întreagă. Ea era semnul unei slăbiciuni pe care sămădăul nu și-o permisese vreodată; era semnul nevolniciei, a unei sfârșeli vecine cu moartea de care îi era atât de teamă. Frica populează acum locurile aflate cândva sub stăpânirea "sângelui cald", "a plăcerii", "a urii" sau "a mâniei oarbe". Ni se pare tare departe momentul când Lică îi
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
se învoise ca să plece cu Simina la Câmpie, mai ales acest simțământ îl stăpânea mereu. N-ar fi voit și n-avea în el destulă tărie ca să voiască. De aici la ura pentru tânăra în fața căreia se umilise prin beție, nevolnicie; și apoi din nou la dragostea arzătoare (Și totuși el nu putea altfel, îi era peste putință să-și rupă gândul de la dânsa) nu e decât un pas. Iorgovan își urmează tatăl ca s-o aducă acasă pe femeia iubită
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
și de altfel binemeritată. Națl cel pălmuit de Mara, lovit de Trică sau de Persida și-a forjat caracterul fiind acum pregătit să ia viața în plin, alături de familia sa lărgită. S-a vorbim mult despre "slăbiciunea" eroului înțeleasă ca nevolnicie. Credem că nu poate fi vorba de așa ceva. Puterea sufletească înseamnă o reducere a vanității superficiale, o păstrare a sinelui prin actul cel mai paradoxal, aparent desființator al personalității: identificarea prin simpatie cu celălalt. Eroul a dat mereu, prin fapte
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
lui Iorgovan și va duce în final la sinuciderea acestuia. Busuioc își va îngropa fiul "pas cu pas" inducându-i permanent ideea că tot ceea ce face este spre binele acestuia, chiar și atunci când intră în flagrantă contradicție cu dorințele tânărului. Nevolnicia e o trăsătură definitorie în egală măsură a părintelui și a copilului. Națl va avea puterea să se detașeze de tatăl distructiv și să își ia viața în mâini. Lupta cu sine, cu ceilalți (cu tatăl, cu societatea...) nu va
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
crimă care i-a fost imputată. Lui Ghiță îi lipsesc și inocența și lupta pentru restaurarea echilibrului pierdut, de aceea el nu stârnește mila, ci mai curând groaza, care nu ține de tragic, ci de grotesc. Aceeași trăire, multiplicată de nevolnicie, trezește cititorului, Iorgovan cel învrăjbit cu sine însuși, căruia firea și dorințele i se schimbau pe ceas, pe minut, care n-ar fi voit, și n-avea în sine destulă virtute ca să voiască. Pe o măsuță, lângă Stavroghin, a fost
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Eugen Negrici nu afișează fărâmă de îndoială. E dreptul lui. Lectura cărții mi-a indus o stare ce-a influențat, probabil, echilibrul aprecierii: se vede că am împrumutat rictusul ofuscat al autorului. O fi dreptul meu? P entru a ilustra "nevolnicia" literaturii noastre, de regulă se aduce argumentul absenței unui NOBEL pentru români, prin comparație cu vecinii de continent, mai galonați, ca să nu spunem mai abili și mai norocoși. Una dintre explicații ar putea-o constitui tocmai faptul că ne autodeclarăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
discipolilor săi, pentru a demonstra „pe viu” cum gândește, cum simte, cum trăiește. Lucru rar, care aproape că este uitat, dacă nu chiar ascuns sau blamat. Câți dintre profesorii de astăzi au acest curaj de a-și etala zbuciumul căutării, nevolnicia găsirii soluțiilor, trepidațiile profunde ce acompaniază cunoașterea. Le dăm elevilor cunoaștere, dar nu o „Încadrăm” cu artefactele sau patosul generării ei. Acestea din urmă, nu-i așa, țin de „culisele” cunoașterii și nu „se cade” să le deconspirăm! Învățarea prin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
Cunoașterea este relativă și merge spre infinitul rău destabilizator, pe când iubirea este Întremătoare și aducătoare de certitudini sigure. Cum „combinăm” cele două tendințe pentru ca totul să iasă bine? Simplu: printr-o „supunere”, „Îmblânzire” sau predeterminare a cunoașterii de către iubire. Învățând nevolnicia și smerenia iubirii, Însăși mintea poate spori În deslușirea adevărului, tocmai printr-o astfel de recunoaștere a cuprinderilor sale. Cunoașterea sărăcită de iubire o ia razna, se Întoarce Împotriva omului și a omenirii. Condusă doar de mirajul curiozității, ea nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe chipul oarecum Împăcat și admirativ că preopinentul are curajul de a gândi și altfel. Cu el am văzut pentru prima dată marea și muntele; de la el am deprins dorul rectitudinii morale și am Învățat să mă opun falsității și nevolniciilor de tot felul. Mi-a fost tată, când al meu, student fiind, s-a dus În lumea celor drepți; mi-a fost prieten și tovarăș spiritual, când Încă nu știam cât de rar poți avea parte de așa ceva. Cred că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe care mulțimea - oricât de perplexă - îl prețuiește, vine să-i repare identitatea. Pentru ceilalți taxatori aroganți și meschini ai provinciei, Zaheu încetează să mai fie un adevărat vameș. Pitic, cocoțat într-un copac la marginea drumului, Zaheu își trădează nevolnicia. Parcă ar vrea să împrumute cuvintele lui Filip și să spună fiecărui muritor: „Vino și vezi” (Ioan 1, 46). Fostul businessman renunță la imaginea de fațadă, abolește orice brand, refuză să mai fie „tare în cerbice”, își pleacă capul și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Stalin, la construirea Belomorkanal-ului și a Volgokanal-ului. Soljenițîn realizează o comparație între deținuți și iobagi, indicând mai multe categorii: "grupa A" (clăcașii), "grupa B" (rândașii) cei care se află în serviciul boierului (șeful lagpunctului) și al domeniului (zona), "grupa C" (nevolnicii) cei care nu se mai puteau ridica de pe cuptor (prici) și "grupa D" (cei recalcitranți). Ca și boierul, șeful de lagăr dispune după bunul plac de zekii-iobagi, iar toate deosebirile sunt în avantajul iobăgiei. Meditațiile scriitorului despre influența morală a
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
l-au prăpădit! Să-l fi auzit cum tuna și fulgera... Înjura de mama-focului, n-am auzit nicicând pe cineva înjurând atât de cumplit, pe românește, pe ungurește, ba chiar pe turcește. Sictirea pe Papa de la Roma, dar, mai ales, nevolnicia principilor Europei, care, în loc să se unească împotriva pericolului comun, se risipeau în lupte sterile cu vecinii pentru te miri ce pricină de două parale. Noi ne făcusem mici, ascultam muți de admirație. Deodată, a răcnit la mine: "În genunchi!!" A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ură și dezbinare ce ne-a făcut mai mult rău ca o năvălire barbară... Am rămas bolnavi, dezbinați, înrăiți, săraci și mai cu osebire sleiți sufletește, de nici în ziua de astăzi nu ne-am dezmeticit bine. Am nădăjduit că nevolnicia și greutățile o să ne unească, se vaicăre Vlaicu. Uneori ne-o facem cu mâna noastră. Oare trebuie să se cutremure pământul au să dea dușmanul în țară, ca să lăsăm capra vecinului și să ne dăm mâna? Și acel "Lasă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
țigani, robi pe moșiile boierești sau mânăstirești, în schimbul unei taxe, primiseră dreptul de a se stabili în târguri, unde-și exercitau meșteșugul. Ultima categorie înscrisă în Catagrafia din 1845 este aceea a oamenilor nesupuși dărilor (slujitorii bisericii, privilegiații, bătrânii și nevolnicii, văduvele, cei scutiți cu cărțile ocârmuirii și slugile boierilor). În urma calamităților naturale din anii 1846-1849 și a opresiunii fiscale, care au provocat sărăcirea orășenilor, populația s-a micșorat. O parte a pierit din cauza epidemiei de holeră din vara anului 1843
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]