90 matches
-
mă vindec la gionate... Stau În calidor (și mă usuc de dor) și, Doamne, cum aș mai vrea să fiu lăsat să umblu, așa, cu bube sub genunchi și să mă pot juca de-a caii, cu hățuri de suspantă nevopsită; și să umblu, țanțoș, prin sat, cu coatele Îndepărtate - ca să se vadă bine de tot cămașa de parașută... Dar de unde? Cine să-i aducă mamei mătasea - să zicem că ar accepta-o? Noi n-avem bărbat În casă, mama-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mai bleg decât o mumie; a făcut playback decalat; s-a dezechilibrat pe tocuri; avea o privire dezorientată total lipsită de chef; oare era beată/drogată?; s-a îngrășat (însemnând că avea un pic peste limita anorexiei); avea rădăcinile părului nevopsite (și aici presa, foarte pe fază, a aflat că s-a certat cu stilistul chiar înaintea show-ului). Associated Press a numit-o, cu toată obiectivitatea jurnalistică, „o epavă“. CNN a titrat „Rușinos. Oribil. Dureros. Chinuitor“. „Entertainment Weekly“ a catalogat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
fără nici un avertisment, Dora a apărut În foaier. Abia săptămâna trecută, ca să fiu mai precis. La Început nici n-am recunoscut-o. Își schimbase Înfățișarea din nou. Acum era tunsă scurt ca un bărbat și era machiată foarte discret. Unghii nevopsite, pantofi cu talpa joasă. Doar rochia mlădioasă ca o briză de vară trăda preocuparea pentru un aspect Îngrijit. Cu un braț atârnând Într-o parte și cu cealaltă mână apucând celălalt braț răsucit la spate, stătea la coadă, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
gata, el se chiamă că și-a făcut datoria... Altfel aici noi în de noi trăim - și n-avem nici popă, nici primar... Mai vine perceptoru o dată pe an după parale, și gata! Faliboga râdea, privind spre săniuța de scânduri nevopsite, care grăbea ca un pui după mândra sanie boierească. — Măi Niță, mai zise el. Tare ai mai rămas tu cu gura căscată... ca și ieri... Parc-ai văzut o zână din poveste... Pune-ți, măi Niță, căciula în cap... Zurgălăii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am îmbrățișat cu dragoste ieri, cu multă dragoste, Prințesa Miau era și ea și cred că un pic pupatul cu drag, nu ei, a făcut-o să închidă din pleoape. Nici eu n-aș putea, spunea Baby atunci cu părul nevopsit încă, mergeam pe stradă, amândoi cărând pungi cu teniși, vorbeam, bătăiam din mâini periculos, ne opream să râdem și să ne ferim de mașini în ultima clipă, frumoase sunt casele astea în Brăila, boierești, grecești, și uite că toți sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
de puteri? Fără îndoială, puterile unei fantome: posibilitatea de a accede la un adevăr ce scapă celor vii, de a vedea dincolo de aparențe, de a vedea oamenii așa cum sunt ei în realitate, despuiați de veșmintele și de măștile lor cotidiene („nevopsiți”, am zice, ca să reluăm o metaforă a piesei). Așa încât nu are de ce să ne mire coincidența între întoarcerea lui Arvid, „Străinul”, și incendiul care mistuie casa familiei Valström, incendiu purificator, incendiu demistificator ce scoate la lumină adevărul, deconspirând eșafodajul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
simțământ de compătimire pentru omul care nu a crezut în copilărie că trenul e o ființă ca toate celelalte. Într-o zi doi țărani au coborât dintr-un vagon de marfă un coșciug croit din lemn de brad, cu blănile nevopsite și nici măcar date la rindea, din care răzbea un miros pătrunzător de carne friptă. Aplecat să privească prin mica ferestruică a capacului țintuit, am zărit un craniu cenușiu, cu fața pământie și urechile topite. Așa, cu ochii aceia scurși, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
sticlă spartă de vin. — Deschide odată ușa asta, Ignatius. — O, valva mea! Se închide. Ignatius gemu tare. Acum ești mulțumită știind că m-ai nenorocit pentru tot restul zilei? Doamna Reilly se izbi cu tot trupul de ușa din lemn nevopsit. — Te rog să nu spargi ușa, spuse el în cele din urmă și după câteva momente trase zăvorul, deschizând. — Ignatius, ce-i cu gunoiul ăsta de pe jos? Ceea ce vezi este viziunea mea despre lume. Va trebui să fie încorporată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
trist“, cotiră spre râu și se opriră în fața unui bloc cu apartamente, construit din lemn, având un aspect buimac și aflat de cealaltă parte a docurilor de pe Desire Street. O dâră de zdrențe indica traseul ce trebuia urmat pe scările nevopsite din față, spre ținta din interiorul clădirii. — Să nu stai prea mult, spuse doamna Levy, săltându-se și împingându-se cu greu, ca să se poată extrage din interiorul mașinii mici sport. Luă cu ea cutia cu prăjituri olandeze, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Stela și-l amintește a fi un camion militar în care mai erau și alti soldați) a ajuns la destinație 2. "Am defectul că nu mă orientez bine. Am intrat, mi-aduc aminte, într-o cameră cu podele pe jos, nevopsite. Erau acolo niște aparate de radio-transmisie... Și îmi amintesc un detaliu straniu: se spunea că Hatmanul le tăia o ureche partizanilor comuniști pe care îi captura. Ei bine, am văzut acolo o sfoară, pe care erau înșirate aceste urechi tăiate
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
de cizme și o sticlă de rachiu, furasem niște bani. Mărunțiș. Firimituri de răzbunare. Eu tânjeam după un banchet. Și știam unde să îl găsesc. Cu toții știau de fermier, ce făcuse în timpul războiului, ce aștepta să facă din nou. Lemnul nevopsit strălucea în lumina lunii străveziu ca apa. Ușa de la hambar era deschisă. Nenorocitul mai era și un fermier prost. Duhoarea de animale și de bălegar, de sudoare și de urină și alcool îmi făcea greață. Singurul miros care lipsea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mele lăudăroase și de făgăduințele mele pline de norișori trandafirii. Curând, surâsul îi pieri, alungat de firea fricoasă pe care i-o crease oroarea căreia îi supraviețuise. În timp ce stătea pe vine lângă soba cu cărbuni și împletea ciorapi din lână nevopsită de oaie pentru copiii țărăncii care, drept plată, îi aduceau făină de secară și terci de ovăz, ea începea să se îndoiască ezitant de ceea ce tocmai fusese motiv de zâmbete, ca romanță pentru mai târziu: „Dar, băiețaș, tu chiar crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
seară în care mă mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel. Slavă Domnului. — O să am o rugăminte la tine
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a întâmplat cu Zach? Situația devenea bizară. Am ridicat ochii și am întâlnit privirea lui Jolene și a lui Lara, care se uitau la mine de parcă mi se întâmplase ceva cu adevărat trist, ca, de pildă, de parcă îmi lăsasem rădăcinile nevopsite sau ceva la fel de deprimant. Te simți bine? mă întrebă Jolene examinându-și precaută friptura, care tocmai îi fusese servită. —Minunat! i-am răspuns. Le-am oferit cel mai radios zâmbet de îndrăgostită, vrând parcă să le spun: Sunt mai fericită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu pereții acoperiți de faianță Învechită, afișe și calendare lipite pe frigider și pe masca chiuvetei. Tinerii căsătoriți alătură două mese și Întind peste ele o față de masă de hârtie, În carouri alb-roșii, profesorul inspectează cărțile de pe rafturile de lemn nevopsit, soția lui se uită, zâmbind, la fotografiile de la biserică. —Iertați-mă, dragii mei colegi, că am lipsit de la nunta voastră! Da, da, colegi, ce altceva!? Ei, Doamne, subalterni! Până acum un an studenții mei eminenți și acum colegi! Tinerii protestează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
că Janvier i-ar mai putea fi de folos o dată, chiar și după moarte. Ferestrele goale îl priveau întocmai cum îl priviseră ochii celor din celulă așezați pe lângă ziduri. Își ridică ochii și cuprinse totul dintr-o singură privire: cercevelele nevopsite, geamurile sparte acolo unde fusese cândva biroul lui, balustrada terasei ruptă în două locuri. Apoi privi în jos, la picioarele lui care răscoleau pietrișul. Se gândi că poate casa este încă goală, dar, când dădu colțul și se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
călugăriță, dar una modernă sau, cel puțin, așa îi plăcea ei să creadă. Mie nu mi se pare că ești la modă atunci când porți o fustă din flanel gri, care se termină sub genunchi și când ai părul scurt, nearanjat, nevopsit și prins într-o parte cu o agrafă maro. Dar era drăguță. Chiar dulce. Cu ochii ăia de un albastru strălucitor semăna perfect cu Mickey Rooney. De cum s-a așezat Josephine, toată lumea a început să-și privească în tăcere picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai mult de un mic telefon mobil sau de țigările din care a apucat să fumeze una întreagă așteptând autobuzul în stație la Apaca. Afară poartă mănuși negre, dar în metrou am apucat să-i studiez și mâinile, cu unghii nevopsite, doar eventual lăcuite. Nu pot să nu-mi amintesc de Femeia în roșu, romanul celor trei optzeciști - dacă nu mă înșel, era tot romanul unei urmăriri, prin alte timpuri și spații, genul care mă fascinează inconștient din copilărie. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fără să-și fi băut cafeaua, într-o dimineață de weekend în noiembrie 200X, Galina a descins pe la prânz dintr-un șir de trenuri regionale în Gare de Lyon, nesemănând chiar deloc cu o estică. Cu degetele nervoase cu unghii nevopsite, de femeie obișnuită să muncească, își descheie scurta de blană zbârlită, lăsându-și la vedere bluza cu strasuri pe care sânii o împing irezistibil înainte, spre marele oraș căruia nu știi de ce i s-a zis al luminilor, fiindcă stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
cartea deschisă. De cum o stingea, noaptea după douășpe, începeau să-l bântuie alt gen de femei decât cele pe care le credea „genul lui“, fetele cu părul tuns scurt, ochelari cu ramă subțire, mâinile cu degete lungi terminate cu unghii nevopsite... Cu o tipă de genul ăsta nu se jena să danseze stângaci o seară întreagă la petrecerile amicului din Rahova, pe urmă începea să-i sărute gâtul exact în punctul umbros de sub ureche unde pulsează o arteră, și în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fost cei mai fericiți din viața lui Strickland. Casa Atei se afla la vreo opt kilometri de drumul care înconjoară insula și ajungeai la ea pe o potecă șerpuitoare umbrită de vegetația luxuriantă a tropicelor. Era un bungalow de lemn nevopsit alcătuit din două cămăruțe, iar afară se găsea un mic șopron care slujea de bucătărie. N-avea altă mobilă decât rogojinile pe care le foloseau drept paturi și un balansoar pe verandă. Bananierii cu frunzele lor mari și zdrențuite, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
printre arbuștii deși și țepoși. Adeseori fu obligat să se cațăre pe stânci pentru a evita cuiburile de viespi și tăuni atârnând în pomii de deasupra capului. Tăcerea era intensă. Cu un oftat de ușurare ajunse în sfârșit la căsuța nevopsită, acum într-un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Riesling iugoslav alterat de război și alte vinuri dulci din locuri pline de amărăciune. Acest sector al magazinului fără pată era principala preocupare a Celeilalte Carol, domeniul ei. Ted stătea la casa de marcat, iar Cealaltă Carol în spatele unei uși nevopsite, dar impecabile, de placaj. În momentele în care cineva se aventura în partea aceea a încăperii, Cealaltă Carol ieșea pe ușă, arătând exact ca un cățel de plastic de pe cutia pentru donații pe care Ted o ținea lângă casă, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Îi dădu copilului una dintre lingurițe, iar pe cealaltă o păstră pentru sine. Trecură la treabă. Naomi trebuia să stea într-o poziție ciudată în timp ce hrănea copilul, pentru că soțul ei, doctorul, ocupa tot capătul mesei mari și curate, din lemn nevopsit, ce domina bucătăria familiei Margoulies. Naomi știa foarte bine că nu trebuie să-l deranjeze. Nu de puține ori se întâmpla ca Alan să se comporte infect dimineața. Dacă era provocat, trecea lesne la demonstrații uimitoare de critică abuzivă. Naomi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ea, ce ți-e și cu suferința asta a ta. — Știu. Te face să te tăvălești de râs. Cu o mișcare rapidă am scos portmoneul din buzunarul de la inimă. Dar Martina prinsese deja cu vârful degetelor (cu unghiile puțin roase, nevopsite, nu ca unghiile Selinei) nota de plată. — S-a rezolvat, spuse ea. Mai departe de-atâta n-am ajuns. Ea nu știa nimic. Și poate că nici nu avea nevoie să știe. Totul se reducea la bani - totul se reduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]