1,127 matches
-
de muncă a unui demnitar. Chiar dac-ai avea o rezistență de fier, seara ești cârpă. Mulțimea de "infograme", audiențe, reclamații, petiții, sesizări, memo-uri, invitații, propuneri, gudurări ce năvălesc peste tine pot să te transforme, cu ușurină, într-un titirez nevrotic. N-am spus încă nimic despre formele de agresiune mai subtile. Adică de strategiile prin care cei din interiorul sistemului încearcă, pe de o parte, să se facă utili (dacă s-ar putea, indispensabili), pe de alta, să-ți inducă
Curcile diplomate by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11992_a_13317]
-
burțile-n sus și e gata materialul, numai bun de transmis de 48 de ori în 24 de ore. Bucățile din program rămase libere se completează cu dezbateri isterice. Se aduc în studio cât mai mulți invitați care, sub bagheta nevrotică a moderatorului, se înalță jelanii. Panică, trebuie să fie cât mai multă panică, că altfel se plictisește telespectatorul. A venit gripa porcină? Păi, asta e și mai tare decât inundațiile! Inundații sunt doar “acolo” și “acolo”, pe când gripa porcină e
Gata! Au venit ţânţarii cu West Nile în trompe. Iar murim. by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20100_a_21425]
-
episodul cu dna. H (Uma Thurman). În sufrageria lui Joe se regăsesc amantul demisionat din rolul de soț și tată a trei copii, soția acestuia și cei trei copii, amantul de la ora 19 și, evident, Joe. Scena este dramatic-hilară, spectaculos nevrotică, de un absurd care îți taie suflarea și răpește dimensiunea tragică a momentului. Von Trier transgresează trivialitatea nu doar prin contrapunctul sapiețialfilosofic al lui Seligman, personajul raisonneur, ci și prin comicul uriaș al sexului cu o inestimabilă sursă decameronică trecută
Melanconimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2805_a_4130]
-
al imposibilității conviețuirii lor în aceeași cultură, cea populară. Melancolia à la russe este înlocuită cu nevroza à la français în Violette, biopicul lui Martin Provost despre scriitoarea franceză Violette Leduc. Ceea ce fac Frank și metalhead girl pentru muzică, face nevrotica Violette Leduc pentru literatură, trasformându-ș i sângele în cerneală sub îndrumarea feministei Simone de Beauvoir și a dramaturgului Jean Genet. Niciun clișeu nu lipsește din peisaj, geniul suferă, este neînțeles, se comportă bizar, este puțin pervers, dar cu inocență, și
Festivalul Internațional de Film de la Istanbul - Filmul și artele by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2622_a_3947]
-
epocă anume), prin apariția unui eveniment neașteptat: spectrul unei paternități nedorite. Imberia, fata dizgrațioasă și agățătoare ca o iederă, cu care nu se dăduse în lături să experimenteze sexul pur, îl anunță că este însărcinată, veste devastatoare pentru natura obsesional nevrotică a lui Dragodan. Se dezvoltă, astfel, o criză a masculinității (inspirat, Sanda Cordoș scrie, pe coperta a IVa a cărții, că Noaptea soarelui răsare este „un roman despre lumea bărbaților, cu avânturile, spaimele, fragilitatea, agresivitatea și lașitățile acestora“), fiindcă protagonistul
Romanul unui Don Juan ratat by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2577_a_3902]
-
să gestioneze comportamentul irațional al unui anti-tată care noapte de noapte plânge și bolborosește frânturi dintr-un soi de mărturisire vinovată (a absenței în viața fiului, a infidelităților, a frustrării sexuale ș.a.). Nici măcar în mijlocul unei naturi virgine, simbolizând începutul, fragilul, nevroticul Jim nu se poate împăca pe deplin cu trecutul, incapabil să înceapă o nouă relație cu fiul său și, prin aceasta, o nouă viață. Tot de regimul contrastiv care structurează întreg textul ține și disproporția evidentă dintre conflictul dostoievskian și
În numele tatălui (și al fiului) by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Journalistic/2588_a_3913]
-
- GLISSANDO R. Mircea Daneliuc. Cu: Ștefan Iordache, Tora Vasilescu, Petre Simionescu. România anilor '30. Un tanar de bună educație și-a cheltuit banii la cărți și își petrece timpul în atmosferă nevrotica a cazinourilor și a aventurilor pasagere. El devine obsedat de un portret în care găsește o surprinzătoare asemănare cu mama sa... România în the '30s. A well-educated young man lost all hîș money playing cards and spends all hîș time
TIFF 2015 [Corola-blog/BlogPost/99167_a_100459]
-
urăști, o iubești, îți vine să îi crapi capul ca apoi să îi dai dreptate, esti de partea ei și împotriva ei. Nimic din ceea ce face nu este nemotivat iar iubirea să obsedanta pentru copil, deși este agasanta și aproape nevrotica, este rezultatul unei educații și a unui tip de relație cultivata în foarte mulți ani. Gloria se expune (fizic și psihic, social și familial). Iese în cluburi, cunoaște bărbați, face sex ocazional, se expune riscurilor, se oferă cu totul și
România la Berlinale 2013 [Corola-blog/BlogPost/97597_a_98889]
-
apropie inimi... De Crăciun ne gândim la Dumnezeu, la părinți, la frați, la prieteni... Cu siguranță, puțini dintre noi se gândesc în această zi la altceva. Eu, de Crăciun, mă gândesc la Moarte. Da...la Moarte. Trist ar spune unii...nevrotic ar spune alții...prostii vor spune mulți...Da... la moarte, căci într-o zi de Crăciun am ... Citește mai mult DE CRĂCIUN AM ÎNVĂȚAT CE ESTE MOARTEA Sărbătoarea Nașterii Domnului Iisus Hristos este sărbătoarea bucuriei, momentul în care toți oamenii
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
apropie inimi... De Crăciun ne gândim la Dumnezeu, la părinți, la frați, la prieteni... Cu siguranță, puțini dintre noi se gândesc în această zi la altceva.Eu, de Crăciun, mă gândesc la Moarte. Da...la Moarte. Trist ar spune unii...nevrotic ar spune alții...prostii vor spune mulți...Da... la moarte, căci într-o zi de Crăciun am ... XXXI. COLIND ÎN SAT, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016. Auzi un murmur tainic în ogradă? Se-
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
care a pus laba pe România! Când au venit cohortele de minieri, cine i-a întâmpinat cu flori și urale? Nu cumva bolnavii de azi ai României? Vor spune unii, pe bună dreptate, eram intoxicați de comunism. Dar, când ciumpalacii nevrotici din Piața Universității 2012, lansau manifeste tip „O ROMÂNIE EUROPEANĂ”, câți au reacționat la gazarea și snopirea acestora de către Jandarmeria română? Mă bucură deșteptarea Societății Civile. Piața Universității arată superb! Țara s-a conectat. Aștept lucrul acesta de ani de
TABLETA DE WEEKEND (129): CIUMPALACII RĂZBUNAŢI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382285_a_383614]
-
pe Dreapta politică). La fel și cu marele (!) PSD ajuns cu picioare de lut. Președintele Iohannis are acum o misiunea extrem de grea. Văd că a chemat Piața la consultări. O decizie corectă. Să vedem cum răspunde Piața. Ca simplu ciumpalac nevrotic m-am pronunțat. Sintetizez: 1. Să fie interzis traseismul politic în timpul mandatului oricărui ales. Parlament cu 275 de membri (200 deputați 75 senatori). Niciun ales să nu aibă imunitate. Nu mai mult de două mandate pentru cei aleși. Revizuirea drastică
TABLETA DE WEEKEND (129): CIUMPALACII RĂZBUNAŢI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382285_a_383614]
-
nu contează... Dacă nu mergem, parcă încep să conteze!"... Iar în final: ..."în loc să voteze, românul preferă să chibițeze la televizor, îmbrăcându-și frustrările în dispreț față de sistem și neputința în lipsă de orizont. Că eu, ca intelectual sceptic și central-european nevrotic mă înscriu de bună voie în această categorie mi se pare firesc. Dar voi?" Cu riscul de a fi acuzat că scot ideile din context, îmi voi permite cîteva comentarii. Fac acest lucru tocmai pentru că dv. reprezentați una dintre vocile
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
două tabere, adică masa de alegători și fericiții ei aleși. Mai curând pare o încercare de a cultiva paradoxul în spiritul regretatului conu Alecu. Și apoi nu este clar care este subiectul, adică pentru cine contează prezența la vot. Starea nevrotică pe care pe bună dreptate o resimțiți, putea fi diminuată în cabina de vot prin suprimarea intempestivă a candidaților cu ajutorul unui flow de culoare neagră. Și în sfîrșit, întrebarea finală, prin imperativul ei, este cel puțin discriminatorie, ca să mă exprim
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
cei ce fac legile (Parlamentul și Guvernul), precum și la cei chemați să le aplice (Justiția), se explică tocmai prin lipsa de reacție a unei societăți civile atomizate, în mare parte indiferentă, sau, pe un nivel superior de reflexie, sceptică și nevrotică, ca să folosesc cîțiva din termenii dv. Iar absenteismul la vot este dovada cea mai elocventă a acestei stări de fapt. Democrația presupune drepturi și responsabilități. Din păcate mulți dintre noi le clamăm doar pe cele dintîi!
Despre vot by Dan Căpățînă () [Corola-journal/Journalistic/8255_a_9580]
-
dovedește a fi din plastic. Din păcate, tocmai genul acesta de evenimente nu le exploatează Shyamalan, evenimente menite a reflecta realist psihoza generalizată care însă transpare grotesc și neinspirat din privirea permanent exoftalmic-rătăcită a lui Zooey Deschanel închipuind o nevastă nevrotică în pragul unei crize de nervi sau a unui atac de panică. M. Night Shyamalan a reușit să iasă din anonimat cu The Sixth Sense (Al șaselea simț, 1999), urmat de Unbreakable (Indestructibilul, 2000), Signs (Semne, 2002), The Village (Satul
Ce va urma? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8319_a_9644]
-
morile de vânt ale corupției, minciunii și nesimțirii drapate în formule juridice. În loc să voteze, românul preferă să chibițeze la televizor, îmbrăcându-și frustrările în dispreț față de sistem și neputința în lipsă de orizont. Că eu, ca intelectual sceptic și central-european nevrotic mă înscriu de bună voie în această categorie mi se pare firesc. Dar voi?
Și totuși, de ce n-ați votat? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8325_a_9650]
-
de nici unul: toți o plictisesc. Acum vreo doi ani mi-a spus că a început să-și alegă bărbații după numele țărilor din care provin. Ajunsese pe la litera G. Era ferm hotărâtă să străbată întregul alfabet sexualo-geografic, din pură și nevrotică plictiseală. Ultima oară când am întâlnit-o, m-a întrebat dacă mai știu, în afară de Qatar, vreo țară al cărei nume începe cu litera "q".
Vă plictisiți ușor? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7779_a_9104]
-
zăpadă. Aproape de noi văd o fată, probabil de vârsta mea. Ține în mână o plăcuță de înmatriculare, a fost în cealaltă mașină. Are câteva zgârieturi și nu spune nimic. Salvarea nu vine, o fi plecată să adune bețivi și babe nevrotice. Pe lângă locul accidentului trec mulți cunoscuți, am senzația că tot nenorocitul de sat a ieșit la plimbare. Mai oprește o mașină din care iese colega mea de bancă din generală. N-am mai văzut-o de cel puțin cinci ani
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Leonte, un poet al stridențelor, prizonier al propriului sistem de oglinzi, care trăiește/scrie un "lirism circular", acordând o semnificație particulară "somnu-lui" (cu identificarea diferențelor specifice față de "somnia" eminesciană și de "somnul" lui Blaga sau al Anei Blandiana) și disocierii "nevrotice" a subiectului poetic de eul empiric. Carmelia Leonte abordează opera lui Emil Botta deseori în orizontul stilisticii (atunci când vorbește, de exemplu, despre rolul prepoziție peste ori despre cel al argoului și "limbajului popular"), folosind, inspirat, jocuri de cuvinte (con)damnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
om și nimic mai mult. (Meridian) Ceea ce descoperă poetul, în drumul spre sine, este un eu artificial, pe care îl cultivă și totuși îl deplânge, un "biet bufon plin de le-gende" ce coboară, de fapt, în infrauman. Există o disociere nevrotică a subiectului poetic de eul empiric (ca la Rimbaud, Ezra Pound, Saint-John Perse): Am vrut să fug primul și m-am lovit de propriul meu schelet, de secundul care zăcea pe covor, nedumerit și gârbovit. (Hop-la!) Această disociere este recognoscibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
obositoare prin circularitate, prin repetiție, prin clișee verbale și gestuale care trădează o anumită degenerescență, o învechire a măștii care își adaugă și mai mult fard, să pară mai tânără. Toată această îmbulzeală de chipuri se înscrie într-un arabesc nevrotic. Pentru că grotescul și arabescul resping chipul omenesc" (E.A. Poe), acești bufoni ajung să respingă poetul. Pluralitatea, deci, este o nouă capcană pe care Botta și-o întinde sieși. El este marginalizat de propriile sale creații și atunci, cum arătam, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
gesturi. În Metamorfozele cercului, Georges Poulet spune: "Memoria este, înainte de toate, o amplitudine"54. Această capacitate de a conferi amplitudine poartă conștiința pe meleaguri neștiute, dându-i mari probleme de adaptare. Memoria (= oglinda) înstrăinează. Jocul de oglinzi duce la dedublare nevrotică, la disoluție chiar: Fiecare gest al meu e sec. În virtutea unei telepatii, viața continuă să curgă mecanic prin artere, inima se întreține din iluzii fericite. Dar totul e simulacru, veleitate, intenție, așa cum trupul decapitaților realizează câteva mișcări epileptice, dezarticulate, păstrând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
propria existență drept o captivitate, în propriul trup care o trădează, care îi devine închisoare - într-o scrisoare din februarie 1922 afirmă: „În rest, mă simt ca un gândac prins între paginile unei cărți“. Măcinată de tuberculoză, cu dese episoade nevrotice, autoarea încearcă să „fie tot ce e în stare să devină“. Kate Fullbrook observă cu pertinență că, deși detaliile existenței ei sunt dintre cele mai cumplite, scrierile nu păstrează din biografia ei decît elementul inedit, exotic călătoriile în Germania, Italia
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de la catedră și punându-și "înlocuitor" la partid, în prada unei degringolade oarecum la fel cu a mentorului său din gazetărie Mariuțan, cel care sfârșise prin a se sinucide. Dumitrașcu nu o face, dar se internează pentru multă vreme la "nevrotici", părăsește apoi Clujul pentru Italia unde se pierde în anonimat, schimbând de acolo mesaje nu cu Mârzea, vechiul "complice", ci cu Jiquidi care filosofează pentru el în înregistrări pe bandă, trimise prin poștă, despre "relația de fond, abisală, eternă, între
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]