5,003 matches
-
după hanuri prost ținute, infestate de soldățoi ieniceri, avînd în principiu sarcina de a ne apăra de bandiții de drumul mare, dar a căror prezență, în loc să ne liniștească, ne silea să ne închidem în încăperile noastre, am avut norocul să nimerim într-un han convenabil, frecventat doar de negustori în trecere. Bucuria ne-a fost însă întunecată cînd hangiul ne-a adus la cunoștință niște zvonuri dinspre Konya, cum că orașul ar fi căzut pradă ciumei, iar porțile sale ar fi
Amin Maalouf - Periplul lui Baldassare by Ileana Cantuniari () [Corola-journal/Journalistic/13606_a_14931]
-
nici un motiv de melancolie. Mai ales că mâine te așteaptă o nouă zi minunată. Te vei scula pe la șapte și jumătate dimineața. Vei bea aceeași cafea, cu ochii pierduți pe pereți. Vei pleca la birou cu troleibuzul 79, unde vei nimeri în spațiul liber din preajma singurului călător care nu folosește deodorante. Vei coborî la Piața Spaniei. Vei trece prin fața Institutului Francez. În fața avizierului îți vei face încă o dată planul să vezi Pianistul deși nici tu nu ești convins că entuziasmul te
Pagina albă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13774_a_15099]
-
Deleuze, mă opresc aici. Mai spun doar atît: locul ideal unde mi-ar fi plăcut să văd Gerry este un Imax, iar eu să fiu singur cu ecranul! 31 mai. Dezbaterea premiilor: ne ia o oră! Norocul meu este că nimeresc întotdeauna în juriu cu oameni simpatici, cu care mă-nțeleg bine. Alt noroc este că - fiind vorba de cinema - ai de judecat filme din toată lumea. Stabilim întîi Trofeul TIFF (4000 $): Intacto este deja un film celebru (în State a avut
Noi și Gerry - Jurnalul unui jurat - by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13803_a_15128]
-
titanică de înflorire a mușcatelor cărora le merge de minune cocoțate cu mine tocmai la etajul patru. M-am mutat de curând aici, dintr-un bloc naționalizat. Am trăit trauma unei evacuări. Am avut însă, mutându-mă, norocul de a nimeri cu ferestrele într-o priveliște cu multă verdeață, cu arbori înfloriți pe ambele laturi ale bulevardului. Nervii îmi rezistă incredibil de bine la zgomotul tramvaielor, autobuzelor și nu în ultimul rând la hărmălaia câinilor care hălăduiesc în hainte libere și
Curajul fricii by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13850_a_15175]
-
propriul său cadru domestic: "ca să scriu trebuie să urc mai întîi/ scara de lemn sunător/ precum șoarecii care rod noaptea/ bradul proaspăt bine uscat/ o cameră de copil purifică precum varul/ interiorul" (casă). Sau tratată printr-o anecdotică misterioasă: "orbul nimerise o groapă./ copilul plîngea temător/ în întunericul care se lasă dintr-o dată/ în cameră./ prin crăpătura ușii se strecoară singură/ pisica cu ochii aprinși, fosforescenți./ cineva totuși cîntă deși nu-i prezentă/ decît vocea lui liniștită.// precum s-ar aprinde
Efectul copilăriei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13843_a_15168]
-
Gheorghe Ceaușescu Îmi mărturisesc păcătuirea: deunăzi gândeam în loc să muncesc, de pildă bătând cuie pe unde s-o nimeri. Și, cum gândeam, mi-a venit în minte o poveste veche care mi s-a părut instructivă. S-a întâmplat cam în anul 70 i.d.Cr. Până de curând Roma fusese sub dictatura lui Sulla, o dictatură dură care favorizase
Un corupător corupt condamnat de justiție by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/13835_a_15160]
-
propria plăcere. Între atîtea rosturi pe care le putem concepe pentru critica literară, cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi. Lui Călinescu îi plăcea un vers al unui romantic german care se referea la poet: dacă nimerești cuvîntul magic, lumea începe să cînte. Dacă nimerești cuvîntul magic, literatura începe să cînte. Și cititorul să-i audă cîntecul.
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
putem concepe pentru critica literară, cel mai important rămîne acela de a trezi cititorul din noi. Lui Călinescu îi plăcea un vers al unui romantic german care se referea la poet: dacă nimerești cuvîntul magic, lumea începe să cînte. Dacă nimerești cuvîntul magic, literatura începe să cînte. Și cititorul să-i audă cîntecul.
Posibil decalog pentru critica literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13945_a_15270]
-
sunt orice, numai pești nu. Luase în mână guvidele, laș, moale, fără onoare, îi scosese strâmbându-se cârligul din botul hidos făcut numai să înhațe orbește orice, azvârlindu-l cu scârbă spre o găletușă roșie fără mâner. Dar el se nimerise să cadă alăturea peste geanta străvezie de plastic, țopăind pe ea, peste captura veche dinăuntru, zbătându-se deasupra câteva secunde bune înainte de a aluneca jos, pe betonul digului. Câțiva, din geantă, răspunseseră oarecum, ca și cum ei n-ar fi fost morți-morți
Chefalii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10393_a_11718]
-
pisica. P.S. Un individ ce încearcă să-și facă loc cu barda în lumea intelectuală, Adrian Gavrilescu, publică o carte, Noii precupeți. Intelectualii publici din România de după 1989, unde-mi rezervă și mie câteva secunde de atenție. O face, însă, nimerind cu propria-i marfă în tejgheaua cu zarzavaturi: dorind, cu orice preț, să mă înghesuie în turbinca lui Ivan a intelectualilor români ce transformă viața publică într-un spectacol al târguielilor și afacerilor reciproc avantajoase, dl Gavrilescu aruncă afirmații fără
Măștile transparente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10404_a_11729]
-
frumos îmbrăcați, cu batiste și pixulețe la ei, stau elevii gata să li se livreze "marfa". Nu inventez, pur și simplu relatez ceea ce am aflat de la câțiva foști studenți, astăzi profesori, uluiți de perfecțiunea și eficiența sistemului în care au nimerit. Nimic din ceea ce, în naivitatea mea și a colegilor mei de catedră, le-am comunicat pe când erau studenți nu are legătură cu înspăimântătoarea realitate a învățământului secundar românesc. "Dom' profesor", mi-a spus chiar zilele trecute unul din străluciții absolvenți
Bacalaureatul se joacă în vestiare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10424_a_11749]
-
lasă timp să mă gândesc la toate și parcă mai prind curaj. Casa poetului e postată pe-o muchie de deal, ca un cuib de acvilă, maiestuos dominând împrejurimile. Culmea, din poeziile pe care i le-am citit, s-a nimerit ca tocmai Acvila să-mi placă cel mai mult! Strada îngustă, doar cât un lat de mașină, nu-mi lasă drum de-ntors; e ca un drum predestinat, destinic. La capătul ei, poarta din fier forjat, curtea generos dimensionată, grădina cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94265_a_95557]
-
pe alta un dreptunghi cu mormane zumzăitoare - sub obrăzarul lui îmi părea un scafandru scufundat în azur. Am aflat cu ocazia asta că matca, Regina, se împerechează numai în zbor ciuruită de câțiva trântori și că nu toți reușesc să nimerească regala țintă. Apoi, Măria sa se întoarce obosită și demnă în rama ei de aur. Niciun ordin nu dă, însă albinele-trântori sunt alungate din stup, - ce-i de murit moare departe, la margine, cum se și cuvine. COLEGUL PLATON Ce satisfacție
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/3460_a_4785]
-
CONTRACT Nu de mult, un prieten poet, un pic ciudat, mi-a propus să-mi public noile versuri la Editura Pământ. „- Sunt patronul ei” - a adăugat-, „poți avea deplină încredere, e o casă foarte exigentă și selectivă, nu riști să nimerești printre idioți”. Flatat și mândru, mă și comparam cu Whitman, auzeam deja iarba crescând printre litere și țârâit de greieri sub stele mari. Apoi vocea tunătoare a Omului, mușchii lui vânjoși, sângele lui aprins, vuind peste continentele supuse. Numai că
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
ciudată duioșie. Față de tine, față de mine. Cu gândul la cei dintotdeauna cu mâini întinse și cu ochi lăcrimând spre un Dumnezeu care, când există, când nu există. ACOPERIȘUL S-a întâmplat ca, trecând după ani mulți prin satul meu, să nimeresc în fața casei în care m-am născut (e-a altcuiva) tocmai la ora când cineva, urcat pe-acoperișul cu sure , vechi pătrate de-ardezie, le desfăcea încet, punând în locul lor niște țigle roșii. Habar nu avea că jupuia câteva ceruri
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/4188_a_5513]
-
aproape nimic să te ajute să mergi mai departe privirea strînsă pumn ținînd oasele în loc să nu se risipească Maestrul intravenos dacă ai putea înțelege foarte puțin doar atît cît ți-ar trebui ca să respiri înțelegerea n-a avut, n-a nimerit niciodată, la capătul ei, speranța să-i facă vînt de la-nceput i-a fost ușor, să se lepede ca de o călăuză dezlînată și nătîngă ce insista s-o poarte pe căi bătătorite cu însuflețirea ei, boare strînsă din nesăbuințe
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
Nașterea unei națiuni Într-o dimineață însorită de toamnă, prefectul de Napoca, Tiberius Agillus, se trezi bine dispus și plin de energie. Mulțumi zeilor că l-au trimis pe pămîntul Daciei, mănos și primitor. Cu moravurile lui, ar fi putut nimeri în Asia Minor sau chiar în Finis Africae. Împăratul tolera sodomiții doar în armată, cu cei din administrație era necruțător. Exilul lui Agillus era luminos și fericit. Dacii îl respectau și, cît le permitea firea lor aspră, erau drăguți cu
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
mult. Sub salteaua patului au descoperit dosită cârpa curată de in cu solzii de aur înfâșurați în ea. Și-atunci, neștiutori, uluiți, neducându-i prea mult nici glagoria, s-au apucat să-i arate în toate părțile, la cine se nimerea, poate-poate i-o lămuri careva, ce era cu aceștia. Vorba că Anghel Furcilă ascundea ce ascundea, s-a întins din gură în gură ca molima. Odată prinsă din zbor, aceasta a fost despicată în paisprezece, răsucită în toate chipurile, apoi
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
ai fi zis că a rămas tot fetișcana aia care dădea cu mătura, fâș-fâș, înnebunind trecătorii cu mișcarea fundulețului său bombat, cine e, fata asta, Cristina, sora ta mai mare, auzise nu de puține ori pe stradă, Adina, atunci când se nimereau împreună tustrele... Le lăsa să meargă în față și le observa de la distanță, fluturașul și omida! Adinei îi dădeau lacrimile și dacă aia mică, mai grijulie, se întorcea strigând-o, hai, tanti, mai repede, de ce rămâi mereu în urmă, intra
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
-i predea autorităților pe străinii suspecți din casa lui. Lot, neclintit, refuză, oferindu-și în schimb fetele la schimb de carne vie. Sodomiții, incoruptibili și inospitalieri, vrură să spargă casa, dar îngerii semănară confuzie printre atacanți, care nu mai putură nimeri poarta. A doua zi, îngerii îl salutară pînă în pămînt pe Lot ca pe singurul om drept găsit în cetate, și se duseră la treaba lor. Dar, abia de plecară, că veni poliția și-l arestă pe Lot pentru găzduire
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
știe dreptul la propria moarte în acel miez de noiembrie din anul 1987. Tot fără să știe și fără vorbe ea se ruga ca Dumnezeu să se îndure de noi și să ne izbăvească de prăpădul Lui cel de pe urmă. Nimerise într-un vis straniu pe care nu l-ar fi putut încă socoti coșmar. Au luat-o în primire două gardiene cam de vîrsta ei și la fel de înalte, doar că blonde și mai bine clădite și hrănite, late-n umeri
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
coapse semețe, bombate deșănțat prin pantalonii strîmți; interviul de o oră a fost la fel de formal ca la unguri, căpătînd însă treptat, pe măsură ce interlocutoarele se încălzeau, menirea explicită s-o pună cu botul pe labe. Din nou de unde vine, cum a nimerit aici, ce intenții are, pe un ton tot mai rățoit, de sictir și înjurătură, suspicios-paranoic, ca în filmele rusești cu naziști din prima copilărie a Marianei și parcă ar fi trăit curiozitatea și suspansul de atunci care o țineau cu
Prăpădul Lui de pe urmă by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/6740_a_8065]
-
gustul rușinii. Fuseserăm trădați, fuseserăm învinși, și după trădare și înfrângere, ni se lăsase limba ca să spună laude învingătorilor, și să se încrețească între gâtlej și cerul gurii de un gust ca niciun altul, gustul rușinii.) Poate că partidul comunist nimerise formula ingenioasă a cum să țină în frâu o nație ca a noastră. Ține-i pe români legați prizonieri cu ore și ore de plictiseală, cu luni și ani de adulare și rușine, și din când în când, în acel
Tovarășa Zoia by Petru Popescu () [Corola-journal/Imaginative/6808_a_8133]
-
hotelului. Pare să fie lume aleasă, în special nemți și latino-americani cu stare. Chelnerii, cu cele mai apetisante băuturi pe platouri lucitoare, roiesc printre șezlonguri. Slipul meu pestriț și, poate, mai ales mutra plictisită pe care o abordează orice provincial nimerit într-o societate selectă îi face probabil să mă ia de american și de vreo câteva ori îmi oferă diverse servicii. Îi refuz tipic americănește. (Un cetățean sovietic nu circulă prin lume ca să-și stropească demnitatea cu martini-urile lor
În căutarea pierderii de timp by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Imaginative/7273_a_8598]
-
Horia, Cătălin, Cristi, Dan Boerescu, Ruba care venea la mai toate ședințele, Vinicius, din când în când Buduca, din când în când Nino Stratan, grupul de la Brașov prin reprezentanții lui și câte un optzecist "importat" de la Crohmălniceanu care se mai nimerea pe acolo să asiste la turnirele noastre, ca un nobil feudal fluturând stindardul cu semnele heraldice ale optzecismului, care era nu doar la putere, dar părea și veșnic. În cenzura dictaturii îți puteai permite doar apologia textualismului și a esteticii
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]