567 matches
-
o carte de foarte bună calitate, de care Domniile-Voastre, cititorii revistei noastre, cu siguranță vă veți bucura. Și o demonstrație că o pasăre colibri, purtând în plisc stropul ei de apă, se poate adăuga stolului de colibri stingători ai pârjolului nimicitor al Necunoașterii. Alexandru Mironov
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92537_a_93829]
-
implicit relația de martor necesară celui ce se confesează, se comportă, concomitent, și ca un confesor. Negația concepută îndeobște ca exterioară conștiinței poetice e asimilată acesteia, id est dezamorsată: "Descope--rind-o în ea însăși, se intuiește pe sine ca fiind chiar nimicitorul. Iar nimicitorul nu are nevoie nici de subiect, nici de obiecte. El apare ca salvator și, în egală măsură, eliminator al dualității. El dorește să distrugă relația, dar aceasta rămîne doar un deziderat. Deoarece, dacă nimicul se oglindește pe sine
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
de martor necesară celui ce se confesează, se comportă, concomitent, și ca un confesor. Negația concepută îndeobște ca exterioară conștiinței poetice e asimilată acesteia, id est dezamorsată: "Descope--rind-o în ea însăși, se intuiește pe sine ca fiind chiar nimicitorul. Iar nimicitorul nu are nevoie nici de subiect, nici de obiecte. El apare ca salvator și, în egală măsură, eliminator al dualității. El dorește să distrugă relația, dar aceasta rămîne doar un deziderat. Deoarece, dacă nimicul se oglindește pe sine, are nevoie
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
mai multor scriitori: Eminescu, Coșbuc, Bacovia, Blaga. Ion Barbu, Emil Botta, Labiș, Grigore Hagiu, Leonid Dimov, Mircea Ivănescu, Cezar Ivănescu ș.a. Ca să mă refer numai la poeți. Și, negreșit, este și autocritic. Fiindcă dezavuează intimismul în poezie, generator de sentimentalism nimicitor de artă, Nichita se ferește de indiscutabila plagă în 11 Elegii, deși recunoaște că această carte s-a născut dintr-o imensă tristețe personală. Succesul ei i se pare disproporționat; de aceea se hotărăște să publice mai rar: "Excesul de
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]
-
preț visul, de a înnoi lumea prin distrugere, de a-i spulbera pe toți cei care nu le împărtășesc credința. Siguranța de nezdruncinat pe care o dă afirmarea persoanei întîi plural, sentimentul apartenenței la un grup care are dreptate, voința nimicitoare - pentru care nu trebuie să dai nimănui explicații - de a instaura prin forță și distrugere această dreptate - toate acestea le vom regăsi întocmai, în anii '20, într-o poezie a mișcării muncitorești din Germania (pe filieră sovietică): "Noi știm ce
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
gară, ne văzurăm în sfârșit în gara mare a Varșoviei. Această gară se clădea atunci și era neisprăvită, însă dedimensiuni colosale. N-a avut norocul de a fi termiantă că numai la câteva luni mai târziu fu distrusă de bombele nimicitoare germane. De la gară mă îndreptai cu o mașină în str. Ordynicke unde locuia un vechi prieten, consulul și compozitorul Brzezinski cu soția lui, și care în chipul cel mai afectuos m-au invitat să locuiesc la dânșii. Primită am fost
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
în toți Ce vor trăi atunci, grăbind spre zarea De nepătruns a marii judecăți, Când soarta îți vei ști și tu: dar azi Trăiește-n ochii-mpătimirii, calzi. LXIV Când am văzut statuile-n ruină Murind încet, cetățile semețe Cum lutului nimicitor se-nchină, și bronzul scrijelit de bătrânețe; Când am văzut oceanul cum inundă Regatul țărmului învins, și lasă Un alt pământ, în urmă, să-l pătrundă Învingător, din furia retrasă; Când am văzut că lumea e mișcare Sau scurt popas
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
se pune sub egida lui Caragiale, cinicul. E adevărat, făcînd apel la o motivație contradictorie, în cuprinsul aceluiași text, ce ne poate pune în gardă asupra presupusei lor afinități. Pe de o parte, "rîsul caragialesc este un antidot vitriolant și nimicitor", opera în cauză fiind "una de ecarisaj, de salubrizare morală a societății", pe de altă parte același rîs n-ar fi "unul care vrea să evacueze societatea de personajele ei rizibile", "care nu vrea să elimine ceea ce îl provoacă, nu
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Deși unii mă văd ca pe un "polemist prin excelență", cum v-ați exprimat și dvs., nu sînt ceea ce s-ar putea numi unul gata a călca peste cadavre pentru a-și impune opinia. Cîtuși de puțin animat de intenții nimicitoare, m-am ferit a-i contesta în totalitate pe autorii de valoare ce m-au dezamăgit printr-o anume etapă ori prin anume aspecte ale producției lor. Nu sînt, Doamne, un "demolator" fioros, un canibal axiologic, deoarece continui a-i
GHEORGHE GRIGURCU: "La judecata de apoi a literaților, nădăjduiesc să fiu sancționat cu precădere ca poet" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8077_a_9402]
-
Scenografie: Valentin Vârlan Regie: Sânziana Stoican "Ce zile frumoase!" este un eseu teatral despre trecerea timpului și efectul pe care aceasta îl are asupra condiției umane. O femeie, Winnie, se scufundă încet într-o movila de pământ sub un soare nimicitor. Alături, liber să se miște se află Willie, soțul ei. Se aude o sonerie. Winnie se trezește. Începe o nouă zi. O zi ca oricare alta căreia trebuie sa-i supraviețuiasă. Va reuși? Vineri 11 aprilie, orele 19.00 FRUMOASĂ
Cel mai frumos roman din lume, în Duminica Floriilor, la Unteatru by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/38892_a_40217]
-
naște în slăbiciunile mele, de obicei,/ în ele locuiește nimicul sau ceva atît de dezinteresat de semnificație,/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește nimicul,/ cu asta m-a dat întotdeauna gata, el știe că nimicul meu/ e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”. Să fie prin urmare o transcendență ratată? Un asemenea Dumnezeu antropomorfizat pînă la sufocare e unul bivalent. Solidar cu neajunsurile și insignifianța creaturii, ceea ce îl îndeamnă la clemență, poate apărea nesatisfăcător prin repetarea speculară
O criză a transcendenței by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4232_a_5557]
-
Cosmin Ciotloș Aurel Pântea, Nimicitorul, Florești-Cluj, Limes, 2012, 100 pag. Nimicitorul lui Aurel Pântea mi se pare o carte problematică. Depoziție neroman- tata a unui colaps liminar (căci, în sens strict, ăsta este), aceasta e mai usor de descris decât de citit. Se pot face
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
Cosmin Ciotloș Aurel Pântea, Nimicitorul, Florești-Cluj, Limes, 2012, 100 pag. Nimicitorul lui Aurel Pântea mi se pare o carte problematică. Depoziție neroman- tata a unui colaps liminar (căci, în sens strict, ăsta este), aceasta e mai usor de descris decât de citit. Se pot face, pe marginea ei, nenumărate glose, fără
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
profundă și de temeinic așezată încât nici nu mai produce spaime: ea doar se reproduce. Calm, de-a dreptul ataraxic, poetul notează doar progresia agonica a acestei dezagregări și face reportajul cangrenării lumii, al climatului de exterminare prin vidare lentă. Nimicitorul lui Aurel Pântea nu e un cavaler al apocalipsei că spectacol dramatic; e un virus al ființei, o insinuație malefica și concretă a descompunerii. El nu procesează o tragedie, ci doar o agonie. Una atât de detaliată în senzații încât
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
detaliată în senzații încât nu-i de mirare că la capătul ei stă, cu necesitate, o rugăciune terifică, de o necruțătoare autenticitate.” Mai precis de atât nu putea fi nimeni. Exact acesta, si nu altul, este atelierul abisal în care Nimicitorul pare să fi fost conceput. Întrebarea mea (în formularea căreia țin să-mi reafirm completă lipsa de rea-credință) este dacă nu cumva o atare descriere s-ar putea preta, cu minime modificări, și altor cărți, ale altor poeți. Răspunsul e
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
deconcertez și pe admiratorii lui Aurel Pântea. Fără a ma numără, neapărat, eu insumi, printre ei, îl consider un poet bun, unul dintre cei mai buni pe care i-a dat școală optzecismului ardelean. Mă feresc însă să descopăr în Nimicitorul o poezie a disoluției trupului. Pentru că mă feresc să povestesc poezia, chiar și pe aceea narativa.) Prefer să văd aici altceva. O formă de dialog cu validitatea ideii de poezie. Că și alții, multi, Pântea a întreținut destulă vreme un
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
negru, ci și în articole (mi-amintesc unul dedicat lui Ion Mureșan), acesta și-a susținut credință neabătuta în dimensiunea orfica a scrisului. Acum, aceasta convingere pare, așa-zicând, să nu-l mai convingă pe Pântea. Asistăm, în fapt, în Nimicitorul, la scindarea unei utopii individuale. Chestiunea limbajului (nu a stilului) e pusă în termeni tranșanți: După întâlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
dimensiunea orfica a scrisului. Acum, aceasta convingere pare, așa-zicând, să nu-l mai convingă pe Pântea. Asistăm, în fapt, în Nimicitorul, la scindarea unei utopii individuale. Chestiunea limbajului (nu a stilului) e pusă în termeni tranșanți: După întâlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de râs în propriile lui aplauze, se uită la inima mea, ăsta face mereu
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
unei utopii individuale. Chestiunea limbajului (nu a stilului) e pusă în termeni tranșanți: După întâlnirile cu nimicitorul nu mai ai chip, porți doar un nume și te transformi cu totul într-o limbă necunoscută, o limbă vorbită de razele uraniului, nimicitorul aplaudă, moare de râs în propriile lui aplauze, se uită la inima mea, ăsta face mereu, se uită la inima mea cu razele uraniului (p. 26). După ce, nu-i așa, pentru el totul fusese poezie, ani în șir, Pântea descoperă
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
fi pierdută? Oricum, deși este și asta, faptul nu se reduce la un simplu exercițiu ludic. În ultimii treizeci de ani, poezia lui Aurel Pântea a fost oricum, numai gratuit amuzantă nu. Imperiala, mai degrabă. Severă. Carte pe deplin remarcabilă, Nimicitorul este, din punctul meu de vedere și mai presus de orice, o declarație de majoră conștiința a poeziei.
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
muncitoare întruchipa toate virtuțile preconizate ale omului nou, curaj, simț al sacrificiului, moralitate, tenacitate, idealism și credință în cauza comunistă, dar și cel care-l transforma în filmele de după 1989 într-un om al cavernelor, dezumanizându-l până la un grotesc nimicitor, lăsând doar erzațul ordurier al bășcăliei. Și m-aș întoarce la o scenă care nu poate să nu îți stârnească râsul, dar care are acea doză de ambiguitate prin care tragicul se insinuează în filmul lui Giurgiu. Muncitorii îmbrăcați corect
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
desluși lumina în beznă, e nevoie de un ochi asemănător gropilor ce se cască-n conștiința muritorilor, din care se ridică „un suflu rece”, semn că „oaspetele mult așteptat”, menit să absolve lumea de păcate, „e pe aproape.” El e Nimicitorul ce-și are „rădăcinile” înfipte adînc „în viețile ce nu se întorc”. Sosirea lui anihilează patimile, stîrnind un vîrtej nostalgic de aduceri aminte în sufletele celor sortiți pierii. „Acum dintr-o dată mă cuprinde entuziasmul/ atroce plimbări pe sub uriașe oftaturi/ tu
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
de „asfințitul dragostei ce fabrică oxizi...” În acest din urmă vers, cuvîntul „oxizi” pare un bruiaj. El e folosit însă de poet într-un dublu scop: unu - de-a trezi lectorul din letargie; doi - de-a accentua extincția indusă de Nimicitor printr-un oximoron de natură tehnică. Urmează însă și revelația: „Mai jos nu cobor (...)/acolo amintirile sînt atît de bătrîne, că atîrnă/ în capetele plecate/ te văd umblînd prin cameră/ fîșia de lumină care te urmează/ e a altui timp
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
moarte pe pielea mea /.../ El se naște din slăbiciunile mele, în ele locuiește nimicul/ sau ceva atît de dezinteresat de semnificație/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește/ nimicul...” Și sentința finală: „el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”, locuind o patrie necuvîntătoare. Negru pe negru și Nimicitorul aduc sau, mai bine zis, accentuează în literatura română contemporană o altă tedință poetică decît cea ludică, practicată de o parte dintre poeții, începînd, să
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
ceva atît de dezinteresat de semnificație/ încît seamănă cu nimicul, dar el îmi iubește/ nimicul...” Și sentința finală: „el știe că nimicul meu e sămînța nimicitorului care vrea să mă știe mut”, locuind o patrie necuvîntătoare. Negru pe negru și Nimicitorul aduc sau, mai bine zis, accentuează în literatura română contemporană o altă tedință poetică decît cea ludică, practicată de o parte dintre poeții, începînd, să zicem, cu Petru Romoșan, Florin Iaru, și terminînd cu Mircea Cărtărescu și Lucian Vasiliu. Vizionarismul
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]