549 matches
-
lasă-ne să ne bucurăm și noi de soarele acestei primăveri! Uite ce frumos au înflorit cireșii! Uite ce miresme vin dinspre vișini! Iar caisul, uite ce bucuros este, răspândind în jurul lui petale ca de fluturi în zbor. Pe crengile ninse răsar mici fructe verzui. Trebuie să trăiesc și eu! Asta este legea firii: unul trăiește, altul moare... Asta zic și eu, se aude de pe creanga de sus un glas străin. Când omida a ridicat capul, a încremenit de frică. O
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
însuflețesc altă viață, iubire sunt, aromitoare și fierbinte, când voi fi dincolo, să iei aminte. întrebare pupila mea dreaptă e doldora de trezia unui snop de lumină. dă, doamne, ca până la sfârșit, în căușul lui să mă țină. din înalt ninse, vertebrele-mi să-și dureze coloana cu sârg, sângele-mi decolorat să dea în pârg, lumea dănțuitoare mă îmbie, eu, sârguincioasă, mă strădui să fiu vie, în plumbul din mușchi bat ploi șfichiuite, nu pot să m-ascund, am reflexele-ncetinite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
visând cu mine clipa care trece, să-mi sporești tristețea ceasului târziu când, străin de tine, sufletu-mi pustiu va porni zadarnic, rătăcind pe drum, să sărute urma pașilor de-acum. * B3: O, e-atât de bine când, pe drumuri ninse, întâlnești o casă cu lumini aprinse, un ogeac din care se ridică fum, când te prinde noaptea călător pe drum. F3: Ca-ntr-o presimțire sufletul ți-e-nchis. Unde ești? Îți pare că trăiești un vis... F2: Treci, lăsând în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să zâmbești! N-ai zâmbit! mi-ai spus mai apoi. Ai fost atât de fericit! Uite! Mai e puțin până la primăvară, când cireșii vor Înflori și-om sta Împreună În livadă. Și-ți voi Împleti o coroniță, din florile albe ninse. Și te-oi privi adânc În ochi, smulgându-ți mărturisirea, cu sărutări aprinse, aprinse ... Nu mai am vești de la tine, dragul meu, drag. M-ai părăsit fără un cuvânt, Într-o seară de iarnă. Fulgi mari se roteau, se roteau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
odată, am descoperit că Îți aparțineam chiar și În cele mai tainice gînduri ale mele, că Îmi invadaseși intimitatea, punînd stăpînire pe ea ca stăpîn absolut - dădu la o parte perdelele și contemplă, prin fereastra mare, vîrful frumosului vulcan veșnic nins. Fără să-l privească, adăugă: Și m-am hotărît să-mi demonstrez mie Însămi că te puteam expulza cînd aveam chef... - Dar eu nu am făcut asta cu forța, protestă Rodrigo de San Antonio. Și În schimb, te-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
face c-o suflare pod de gheață între maluri. Despre însușiri fizice: mic cât un fir de linte; mic cât un bob de piper; ochișorii mărunți ca niște fire de colb; păr argintiu; păr acoperit cu pulberi de argint; păr nins; păr acoperit cu colb de aur; ochi calzi de duioșie; ochi ca iarba crudă; păr încurcat ca un caier; ochi ca liliacul; ghiocei pe la tâmple; ochi foarte blajini; privire blândă; față smeadă. Despre lumină: șuvoaie de lumină; potop de raze
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
diverse conifere. Din depărtare, se auzeau clinchetul tălăngilor, lătratul câinilor ciobănești și fluierele păstorilor. O clipă urcam, apoi coboram, admirând culmile unice în blânda lor arcuire; contemplam priveliștea acestor munți ca niște temple. Admiram oceanul verde al coniferelor și vârfurile ninse ale munților mi se păreau niște turnuri de catedrală. Deodată, garda de onoare a cerului s-a schimbat: pânzele imense ale nopții au acoperit cerul. Se înnopta. Pretutindeni stăpânea întunericul. În depărtare se auzeau tălăngile turmelor care se întorceau de pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Mare la bucătărie, pentru a tăia ceapa. Să o urmărim pe autoare mai îndeaproape, practicând, surâzătoare, această inadecvare care ne face să ne simțim mereu jenați: „înlăuntrul meu / universuri clocotesc / un Dumnezeu fiert mă îmbie“; „am prins soarele sărutând piatra ninsă“; „vara trupului mă ține / prizoniera unui cosmic val“; „în mine / vulcani nestinși prefac / munții Himalaya în cenușă“; „pe osia pământului ne-ntâlnim / la tine-i noapte, la mine-i zi“; „biblia-și răstoarnă începutul / la noi în pat“; „universul scutură
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
reflecție, frecvent subtextuală, "raționalizează" fluxul imagistic, direcționează mareea metaforică spre țărmul unor atitudini fie și punctate cu discreție. Moralizarea astfel obținută e una de factura incredulității, denunțătoare de clișee, anxioasă în preaplinul (cum un ciorchine îndesat) al corespondențelor: "În sufletul nins a început să plouă, // lîngă statuia poetului, / dorm, sughițînd, cenușile așteptării, // amintirile sunt cum sunt, / de gheață și foc și fum, / parte fum de parfum / și mute și multe florile morților, // eu în cotlonul de azi și de ieri, / ploaia
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
și mut,/ pământul cu uimire a crescut.// Atâta somn se cerne peste noi,/ spre vis sunt trecători adânci și moi,/ aproapele, departele, pe rând/ trec peste gene, se-mpreună blând.// De ce mai sunt?/ De ce nu m-am întins,/ trunchi negru nins, lăsându-mi întradins,/ ca flacăra din rug cu freamăt larg,/ să se desfoaie sufletul, zbătut/ în vântul nou: o pânză la catarg/ târând spre cer carena mea de lut?" (Năvala nordului); "Anii îți păruseră drum,/ lumea - o insomnie de pași
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
Roman Iuliana Imaginați-vă cum ar fi să vă cazați într-o cameră strâmtă, asemănătoare unui cilindru așezat orizontal, iar pe geam puteți vedea Alpii cu vârfurile ninse, de la o altitudine de 3000 de metri. Acesta este una dintre locațiile terifiante de pe Pământ: hotelul este așezat pe marginea prăpastiei, în Mont Blanc, și arată de parcă ar fi gata să cadă în orice moment. Micul hotel este destinat călătorilor
Cel mai înfricoşător hotel din lume by Roman Iuliana () [Corola-journal/Journalistic/66229_a_67554]
-
Emil Brumaru Apoi, refăcut cerebral, împătuream stofa c-o dexteritate demnă de invidia celor mai sofisticați prestidigitatori, o împachetam în hîrtie țiplă, ninsă, ba chiar troienită în flori repezi și rotunde de surîsuri cu subînțelesuri naive (accidental parșive!), strîngeam totul într-o frînghioară suculentă, îmbibată de-alean, executam nodul final c-o fundă fandosită fin, deocheată șugubăț în aerul amurgit al dughenii, și-
Reapariția Empampei by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16279_a_17604]
-
rog. Gândind la voi Întotdeauna, în cele mai adânci văgăuni ale mâhnirii am văzut coborându-se de Sus o funie albă. Albă, albă, imaculată, împletită din file de incunabul, de in-octavo sau de manuscripte, din câte și mai câte foi ninse. Așadar lăsați-mă să stau nițel cu ochii închiși (preț de vreun sfert de ceas), apoi să citesc din Quevedo, de nu cumva pătrunzătorul Quevedo citește din mine. În odaia asta prăpădită, de trei pe patru, cam două mii de autori
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]
-
nu mi-o arăți! Aș merita cu mii de suliți Tu să mă-mpungi și să mă cerți! Iar Tu mă ierți!...” Cum îmi mai dărui clipa asta și bucuria după plâns și toat-această Mare Pace care-mi mângâie părul nins... când știi că și eu Te-am ucis?!” Așa zicea bătrânul cela, plutind în liniștea de seară și tot gândindu-se așa la faptele de-odinioară își împletea cununi de spini, și flori de gând, și flori de ceară. Floarea
Flori de foc, de gând și de lumină by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/3032_a_4357]
-
Cu trena ei lungă, noaptea de catifea m-alungă din cuprinsul său, vișiniu, cu foșnetul zăpezilor ei de mătase și-mi spune extrem, extrem de târziu că vom trece ca doi străini prin edenul incompatibil ființelor noastre. Voi ruga copacii pădurilor ninse să-și dezvăluie coroanele lor desfrunzite ca niște degete lungi, lungi și slăbite ce drumul mi-arată în tavanele stinse. O, noaptea aceasta ce mă respinge și mă trimite atât de departe, să te chem în scuarul în care răzbate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
în ușă intram ca o furtună cu iarna pe un umăr fierbinte. Mă scuturam de scântei galbene și de cenușa ce-mi transformau mantaua-n amintiri din recenta-mi vizită pe lună. Apoi, mă pierdeam hăulind către creste rebele și ninse, iar bolta-mi părea ca o simplă planetă de ceară. Netulburat de la fereastră priveam cum zăpezile stinse plecau una câte una înspre seară. Trebuia s-aștept să mă doară vremea în viforoasa-i schimbare - de la cercul cel alb înspre apa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1764 din 30 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Eu nu sunt eu! Ci tu, prea-buna zână Reînviind copac cu seve stinse Aflat pe harta orei ce se-ngână Cu clipe asfințind sub tâmple ninse. Tu nu ești tu! Ci eu, de mult flămândul, Ascetul dăruirii, feeria Pătrunderii-ntre taine, poate blândul Pian născându-și singur simfonia. Noi suntem noi, un vânt care își scrie Pe căi lactee, printre universuri, Descânt astral cu ritm de
NOI SUNTEM NOI ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1764 din 30 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384757_a_386086]
-
Acasă > Versuri > Visare > MA-NCHIN Autor: Florina Emilia Pincotan Publicat în: Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Izvorului , ma-nchin , Ce-și duce dorul Din adânc de vremuri , Din vârful nins , Din codri seculari . Ma-nchin luminii , Firelor de iarbă , Grădinilor în pârg , Curatei flori de crin . Ma-nchin iubirii , Că-i nepieritoare , Si zorilor , Ca-n fiecare zi , răsar . Ma-nchin năvalnicului Val de mare , Si bunătății , dragostei , Ma-nchin
MA-NCHIN de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385287_a_386616]
-
anilor în temnițelor totalitarismului :1936, 1938- 1940, 1948-1963. Poetul creștin Zeană și-a zămislit crezul într-o confesiune lirică, în care viața urcă și coboară ca strigătele de pe cruce. Suspinul lui ca un jurnal de luptă deapănă azurul în părul nins al suferinței, ca gândul plăpând al Măicuței. Răbojul durerii ca un vis beteag se frânge-n ruga-ngenuncherii, tulburând veșnicia. Salcâmul înflorit, necontenit în adierea sa își trece mireasma din părinți în prunci, iar tăcerea închisorii a îngenuncheat atunci ca lacrima
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
-i ceas de-al ursitei spre danțul alegru, când Laur așteaptă în straiul lui negru. Castelul aprinde apusu-n ivoriu, pe piscul de piatră ca-n luminătoriu. În turnul de fildeș e masa întinsă. Făclii stau de vorbă pe-ntinderea ninsă. Cleștare și-arginturi luminii joc firul, dar focul înghimpă, tăce-l-ar clondirul! Prin cuine proțapul, doar chiot întrecu-l, întregii boi rumeni, vițeii, berbecul stropiți sunt cu vinul mai roș ca păcatul, că-odată e nunta ce-o face-mpăratul. Pe tron
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
carte s-a concretizat și în cele două volume ce îi poartă semnătura - “Optimismul bacovian”,și «„Patologia” lui Păcală sau Simptomatologia sănătății». De asemenea, numele ei apare și într-o serie de lucrări colective: “Eminescu în actualitate”, “Pași în iarba ninsă”, și “Biruirea de sine”. Angela Monica Jucan s-a născut pe 2 decembrie 1952, la Cluj și are doi copii. Fiica sa, Ioana Cosânzeana, 29, locuiește la Chicago, iar fiul, Amza Mihail, 26, se află la Cluj. - Unde ai studiat
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
nu este o analiză sociologică și nici nu atinge specificul național. Din contră, l-am prezentat pe Păcală drept personaj singular, nu „tip”. - Contribuția ta literară se regăsește și în volumele colective - “Eminescu în actualitate”, Cluj-Napoca, 2000, “Pași în iarba ninsă”, Cluj-Napoca, 2000, si “Biruirea de sine. Volum omagial Mircea Vulcănescu”, Baia Mare, 2004. Cine sunt cei alături de care ai publicat? - Volumul „Eminescu în actualitate” a fost realizat de Dan Brudașcu - în calitate de editor și coordonator. Domnia sa este și autorul a două comunicări
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
luni de la apariție), alături de nume importante: George Anca, Alexandru Cristureanu, Constantin Cubleșan, Rajiv Dogra, Vasile Fanache, Ion Itu, Mircea Itu, Achim Mihu, Tudor Nedelcea, Mircea Popa, Radu Săplăcan, Octavian Șchiau, Horst Schimmel Treu, Mihai Ungheanu, Libuše Valentova. „Pași în iarba ninsă” este o antologie a Cenaclului Literar-Artistic „Octavian Goga” Cluj, al cadrelor didactice. Cuprinde poezii, proză, critică literară. Apar, în carte, nume consacrate, dar și debutanți. Sunt 55 de semnături (aproape tot cenaclul) - prea multe pentru a le enumera aici și
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
probabil, cu nu știu ce noutăți, dar nu cred să conțină clișee. Cu umilință spun (numai ca să nu se creadă că mă autosupraestimez, altfel, nu am obiceiul să vorbesc despre „lauri”) că acest text a primit un premiu. În „Pași în iarba ninsă”, contribuția mea constă mai mult în readucerea în atenție a unei poezii aproape uitate, datând din anul debutului poetului. Poezia are titlul: „Asta vreau, dragul meu!”, iar ceea ce am scris am intitulat: „Porni Luceafărul”. Încercam să disting, în ea, semne
INTERVIU CU ANGELA MONICA JUCAN DESPRE OPTIMISMUL UNUI POET PESIMIST de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361230_a_362559]
-
ezitare, Că este adevărat! Trag clopotele Trag clopotele de Înviere, Și încă te-așteptăm, Să vii cu noi la mănăstire, Cu toți să ne-nchinăm. Biserica s-o-nconjurăm, Cu lumânări aprinse, Lumină-n suflet să luăm, Pe cer, petale ninse. Hristos a înviat! Hristos a înviat! Copil plecat în alte zări, Se-apropie-nvierea. O lacrimă îmi curge pe obraz Ce caldă-i revederea. Am vrea să-ți dăm de veste: Hristos a înviat! Tu să răspunzi pe dată: Că este adevărat
PENTRU CEI CE NU SUNT ACASĂ DE SFINTELE PAŞTI. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1204 din 18 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360246_a_361575]