177 matches
-
din Pacific, inslusiv Noua Guinee Germană. În bătălia de la Tsingtao, garnizoana germană din colonia Jiaozhou a capitulat rapid pe 7 noiembrie 1914, după invazia niponă. Cum aliații occidentali ai Japoniei, în special Regatul Unit erau ocupați cu războiul din Europa, niponii au continuat să-și întărească poziția în China, prezentând acesteia în ianuarie 1915 așa-numitele „21 de cereri”. În afară de extinderea controlului asupra posesiunilor germane, a Manciuriei și Mongoliei Interioare, Japonia a cerut să obțină controlul asupra complexurilor miniere și metalurgice
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
iar manciurienii nu au mai putut să o alunge. Atunci au intrat în scenă mai multe uități mari ale Armatei din Kwantung și Armata Roșie. Stalin a ordonat înaltului comandament sovietic - STAVKA - să conceapă un plan pentru contracarare a acțiunii niponilor. Generalul Gheorghi Jukov a condus o ofensivă îndrăzneață, în timpul căreia s-a folosit de superioritatea în artilerie, avioane și tancuri. Generalul sovietic a condus o acțiune de încercuire în timpul căreia grupurile masive de tancuri au jucat rolul decisiv în distrugerea
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
respecte granițele asa cum erau ele în acel moment. Al doilea război chino-japonez a dus la creșterea tensiunilor dintre Japonia și Statele Unite. Evenimente precum Incidentul Panay sau Masacrul din Nanking au făcut ca opinia publică americană să se schimbe în defavoarea niponilor. Date fiind ocuparea Indochinei Franceze și continuarea războiului cu China, Statele Unite au impus un embargou pentru materialele strategice exportate în Japonia, așa cum erau fierul vechi și petrolul. Astfel, Japonia a fost pusă în fața unei dileme: ori se retrăgea din China
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
insule, declanșând Bătălia din Filipine. Până în ianuarie 1942, generalul american Douglas MacArthur și președintele filipinez Manuel Quezon au fost forțați să părăsească țara. Aceasta a fost una dintre cele mai grave înfrângeri militare ale armatei SUA, aceasta lăsând în mâinile niponilor peste 70.000 de prizonieri americani și filipinezi. Aproximativ 10.000 dintre aceștia au pierit mai apoi în ceeea ce a devenit mai târziu cunoscut ca „marșul morții din Bataan”. Stăpânirea japoneză a durat aproape doi ani, perioadă caracterizată prin
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
și Unitatea 9420 (Singapore). Masacrul din Nanking a fost una dintre cele mai josnice crime de război comise de armata japoneză în timpul celui de-al doilea război mondial, în orașul Nanjing și în împrejurimi, după ce acesta a fost cucerit de niponi pe 13 decembrie 1937. Durata violențelor nu este bine definită, dar a fost de cel puțin șase săptămâni, până în februarie 1938. Gravitatea atrocităților japoneze este subiect de dezbatere, variind de la afirmațiile militarilor japonezi judecați în procesul de la Tribunalul militar internațional
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
fost silite să servească pe post de femei de recomfortare în această perioadă. Se consideră că cele mai multe femei au fost din Coreea, cu un număr semnificativ din China și alte țări asiatice. Anumiți istorici japonezi pun la îndoială faptul că niponii au silit sau răpit femei din alte națiuni pentru a le transforma în sclave sexuale. În ciuda tuturor încercărilor de a acredita ideea unei prostituții benevole a numeroaselor femei de diferite naționalități, mărturiile victimelor, a unor foști soldați imperiali și, din
Imperiul Japonez () [Corola-website/Science/308754_a_310083]
-
aflat sub controlul britanic. Între 1942-1945 țara a fost ocupată de Japonia. Partidul Comunist Malaezian a devenit rapid coloana vertebrală a Armatei Antijaponeze a Poporului Malaezian, care a fost cea mai puternică forță de rezistență din țările asiatice ocupate de niponi. Malta era colonie britanică în perioada celui de-al doilea război mondial. Consiliul Legislativ al Maltei a reafirmat loialitatea cetățenilor maltezi față de Regatul Unit pe 5 septembrie 1939. Între iunie 1940 și decembrie 1942, Malta a fost una dintre cele
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
a le plasa pe frontul european de răsărit, forțele mongole au căpătat o mare importanță strategică. Spre sfârșitul războiului, pe 10 august 1945, Mongilia a declarat război Japoniei și a luat parte la eliberarea regiunilor Chinei de nord ocupate de niponi. Cea mai mare parte a Marocului a fost protectorat al Franței în timpul celui de-al doilea război mondial. Când Franța a fost înfrântă, Monaco a trecut sub controlul regimului de la Vichy, fiind oficial de partea Axei, deși în țară s-
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
nicio șansă Tailandei în cazul unui conflict și a ales să accepte un armistițiu care permitea japonezilor să folosească teritoriul țării. Premierul tailandez s-a arătat interesat de cooperarea cu Japonia după ce a văzut bunele rezultate ale alianței Malaeziei cu niponii. Ca urmare, Tailanda și Japonia au semant pe 21 decembrie o alianță oficială. Pe 25 ianuarie 1942, Tailanda a declarat război Statelor Unite și Regatului Unit. Tailandezii au avut o atitudine împărțită față de această alianță: în vreme ce unii sprijineau colaborarea japono-tailanză, considerâd
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
sprijineau colaborarea japono-tailanză, considerâd ori că este în interesul național al țării, ori că este pragmatic să te aliezi cu puterea învingătoare, alții s-au opus activ acestei cooperări, formând Mișcarea Tailandezilor Liberi. Când războiul a luat o turnură defavorabilă niponilor, mareșalul Phibun a fost forțat să demisioneze iar Mișcarea Tailandezilor Liberi au preluat puterea și au format un nou guvern. Pe 16 august 1945, Tailanda a revocat declarația de război. Regina din Tonga a pus la dispoziția britanicilor toate resursele
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
formându-se de-a lungul ocupației japoneze. Însă, Partidul Comunist Indonezian fondat de socialistul olandez Henk Sneevliet în 1914, a încheiat o alianță strategică cu Sarekat Islam și a fost un important luptător împotriva ocupației japoneze a Indiilor Orientale Olandeze. Niponii au încurajat și sprijinit naționalismul indonezian, în care noile instituții indigene au fost create și lideri naționaliști, precum Sukarno, au fost promovate. Internarea tuturor cetățenilor olandezi a însemnat că toate poziții de conducere și administrative au fost umplute de indonezieni
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
pe două fronturi - în Asia continentală și în Oceanul Pacific. Puterile Axei ar fi avut șansa împingerii Uniunii Sovietice într-un război pe două fronturi, dar japonezii au refuzat să atace Orientul Îndepărtat Rus, date fiind conflictele de frontieră în care niponii fuseseră învinși în trecut. În vreme ce germanii și americanii au intrat în război în ciuda tratatelor pe care le semnaseră, sovieticii și japonezii nu au intrat în conflict până pe 9 august, la trei luni după capitularea Germaniei. Imperiul Japonez a fost obligat
Război pe două fronturi () [Corola-website/Science/333712_a_335041]
-
în anul 1910, Haushofer a fost fascinat de importanța strategică a spațiilor, respectiv a unor locații geografice. În 1912 și-a susținut teza de doctorat, publicată ulterior sub titlul Dai Nihon (Marea Japonie), lucrare în care, exemplificând prin cazul arhipelagului nipon,- și-a argumentat teza conform căreia, locația geografică și caracteristicile teritoriale influențează destinul statelor. Lui i se datorează studierea instituționalizată a geopoliticii. Întâi de toate, Haushofer a operat o delimitare tranșantă între geografia politică - descrisă drept disciplina care studiază distribuția
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
în vreme de naționaliștii încercau să stăvilească influența comuniștilor și să lupte în același timp și cu japonezii. Japonezii nu aveau capacitatea, și se pare că nici intenția, să administreze direct China. Scopul lor era să creeze guverne marionetă favoarabile niponilor. Totuși, atrocitățile comise de forțele armate japoneze din China a făcut ca aceste guverne sprijinite de Tokyo să fie foarte nepopulare. China, spre deosebire de Japonia, era nepregătită pentru declanșarea unui război total și avea o capacitate a industrei militare redusă. Armata
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
chinezii au pierdut lupta, ei au dovedit că sunt greu de înfrânt și că sunt hotărâți să lupte până la capăt. Bătălia a durat trei luni și a fost un important factor de creștere a moralului poporului chinez, punând capăt lăudăroșeniei niponilor care afirmaseră în zeflemea că sunt capabili să cucerească Shanghaiul în trei zile și China în trei luni. În timp ce această confruntare directă dintre armate s-a petrecut în etapele de început ale războiului, marele număr de înfrângeri ale chinezilor față de
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
din zona de coastă și strămutate în zonele din interior. În 1940, războiul a ajuns la un impas, fiecare tabără reușind puține victorii. Chinezii au reușit să-și apere cu succes pământurile în mai multe ocazii în fața japonezilor, în vreme ce pentru niponi, în zonele pe care le cuceriseră deja, rezistența îndârjită a locuitorilor făcea ca victoria să pară o posibilitate îndepărtată. Această situație a dus la luarea unor măsuri extreme de către japonezi, o versiune a tacticii pământului pârjolit: "Cei trei tot: ucide
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
zona prosperă de est erau aproape în întregime sub controlul japonez. Aproape toate marile puteri ezitau să acorde un ajutor substanțial chinezilor, deoarece aproape toată lumea considera că japonezii urmau să câștige războiul și nu doreau să intre în conflict cu niponii, care ar fi fost capabili să pună în pericol coloniile din zonă. Marile puteri considerau că orice ajutor acordat Kuomintagului poate să înrăutățească relațiile cu japonezii, care se lăudaseră cu capacitatea de cucerire a Chinei într-o perioadă de numai
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
din occident a devenit treptat favorabilă Kuomintangului. La începutul deceniului al patrulea, opinia publică era favorabilă japonezilor. Totuși din decembrie 1937, după ce japonezii au atacat vasul USS "Panay " și după masacrul de la Nanking, opinia publică a început să fie defavorabilă niponilor, odată cu creșterea temerilor față de expansionismul japonez. În 1938, guvernul australian a împiedicat o firmă de stat niponă să cumpere o mină de fier din Australia și a interzis exportul de minereu de fier către Japonia. Pe la mijlocul anului 1941, SUA au
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
prima bombă nucleară asupra Hiroșimei. Americanii încercau astfel să-i forțeze pe japonezi să capituleze. Pe 8 august, sovieticii au lansat Operațiunea Furtună de august. După ce URSS a denunțat pactul de neagresiune cu Japonia, i-a atacat în forță pe niponi în Manciuria, în conformitate cu angajamentele luate de Stalin la Conferința de la Yalta, și anume să atace Japonia la trei luni după înfrângerea Germaniei Naziste în Europa. Atacul sovietic a fost executat de trei corpuri de armate. În mai puțin de două
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
foarte mulți oameni, în special în China, nutresc încă o mare amărăciune legată de perioada conflictului și a urmărilor acestuia. În Japonia, un grup mic dar foarte zgomotos de naționaliști și de militanți de dreapta neagă existența numeroaselor crime atribuite niponilor. Invazia japoneză în țările vecine este de glorificată de aceste grupuri, iar crimele de război, de exemplu masacrul din Nanjing, sclavia sexuală a prizonierelor și Unitatea 731, sunt negate în mod sistematic. Guvernul japonez a fost acuzat de revizionism istoric
Al Doilea Război Chino-Japonez () [Corola-website/Science/308023_a_309352]
-
controla în schimb toate coloniile franceze, inclusiv Indochina, una dintre ultimele căi de acces spre China care nu se aflau sub controlul Japoniei. După cucerirea Longzhoului, căile rutiere pe care le putea folosi China pentru aprovizionare au fost întrerupte de niponi, dar cale ferată din regiune mai putea fi folosită pentru aprovizionarea pe ruta Haiphong-Yunnan. În ciuda bombardamentelor aeriene japoneze, această linie ferată a rămas deschisă traficului. Japonia a început să facă presiuni asupra Regimului de la Vichy să închidă această cale ferată
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
regiune mai putea fi folosită pentru aprovizionarea pe ruta Haiphong-Yunnan. În ciuda bombardamentelor aeriene japoneze, această linie ferată a rămas deschisă traficului. Japonia a început să facă presiuni asupra Regimului de la Vichy să închidă această cale ferată, iar pe 5 septembrie niponii au organizat o „Armată indochineză expediționară” pusă sub comanda generalului-maior Takuma Nishimura. Această forță expediționară amfibie era formată din trupe de desant, vase de sprijin și avioane decolate de pe portavioane și de pe eroportul din Insula Hainan. Pe 22 septembrie, Japonia
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
generalului-maior Takuma Nishimura. Această forță expediționară amfibie era formată din trupe de desant, vase de sprijin și avioane decolate de pe portavioane și de pe eroportul din Insula Hainan. Pe 22 septembrie, Japonia și Indochina Vichyistă au semnat un acord prin care niponilor li se asigurau drepturi de tranzit, dar care limita la 6.000 de oameni numărul de soldați japonezi care puteau staționa în Vietnam și la maxim 25.000 de soldați japonezi care puteau fi prezenți la un moment dat în
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
Pe 23 septembrie, Regimul de la Vichy a protesta oficial la Tokyo față de încălcare tratatului tocmai semnat. Între timp, avioanele japoneze ale forței de invazie au început deplasare spre Haiphong pe 24 septembrie. Un delegat francez a încercat să negocieze cu niponii, în același timp apărătorii primind ordine clare de luptă, care vizau respingerea oricărei încercări de debarcare. Pe 26 septembrie, forțele japoneze au debarcat la Dong Tac, la sud de Haiphong, și au început să se deplaseze spre port. O a
Invazia japoneză a Indochinei Franceze () [Corola-website/Science/312220_a_313549]
-
Japonia și Singapore - "Ammiraglio Cagni", "Cappellini" ("Aquilla III "), "Giuliani" și "Torelli". Echipajul de pe "Ammiraglio Cagni" a aflat despre armistițiu și s-a predat Marinei Regale Britanice la [[Durban]], [[Africa de Sud]]. Echipajele de pe "Cappellini", "Giuliani" și "Torelli" au fost internate temporar de către niponi. Submarinele pe care navigaseră au trecut sub comanda germană, au fost încadrate cu echipaje mixte germano-italiene, și au continuat să lupte impotriva Aliaților în Oceanul Pacific. "[[Kriegsmarine]]" a mimit ofițeri noi pe aceste submarine, care au fost rebotezate U.IT.23
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]