KorAP: Find »[drukola/base=nizam & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 ...8 >

196 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

fi la ordinele sale. Nimeni nu va intra fără Îngăduința lui. Și peste patruzeci de zile voi hotărî. XIV Imediat, Întregul imperiu e cuprins de agitație, administrația e paralizată, se raportează mișcări de trupe, se vorbește de un război civil. Nizam, se spune, a Împărțit arme În unele cartiere din Isfahan. În bazar, marfa a fost pusă la adăpost. Porțile principalelor piețe, mai ales cele ale giuvaergiilor, sunt Închise de la Începutul după-amiezei. În vecinătatea divanului, tensiunea este maximă. Marele vizir a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În favoarea lui Hasan, dar reședința sa se află În apropiere, și doar o mică grădină Îl desparte de ceea ce a devenit cartierul general al rivalului său. Or, această grădină s-a transformat Într-o adevărată cazarmă, garda personală a lui Nizam patrulează neliniștită pe Înarmată până În dinți. Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
adevărată cazarmă, garda personală a lui Nizam patrulează neliniștită pe Înarmată până În dinți. Nimeni nu e mai stânjenit decât Omar. Ar dori să intervină spre a liniști spiritele, pentru a ajunge la o Înțelegere Între cei doi adversari. Dar, chiar dacă Nizam continuă să-l primească, nu pierde nici un prilej să-i reproșeze „darul otrăvit” pe care i l-a făcut. În ceea ce-l privește pe Hasan, el trăiește tot timpul Închis cu documentele sale, preocupat de pregătirea raportului pe care trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
strivești cei mai apropiați prieteni. Iar eu nu voi strivi pe nimeni! Pentru moment, planurile celor două femei se vor opri acolo. Omar va refuza să se supună cerințelor lor. De altminteri, n-ar fi slujit la nimic, Înfruntarea dintre Nizam și Hasan devenise inevitabilă. În acea zi, sala de audiențe este o arenă pașnică, cele cincisprezece persoane care se găsesc acolo se mulțumesc să se privească În tăcere. Malik Șah Însuși, de obicei atât de exuberant, discută pe șoptite cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
le aruncă o privire celor doi adversari. Hasan stă În picioare, Într-un veșmânt negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de documente strânse Într-o legătură mare de piele de Cordoba. Privilegiu al vârstei, marele vizir stă așezat, chiar prăvălit. Veșmântul Îi e cenușiu, barba Încărunțită

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Tot tăcere. Sultanul se agită, devine nerăbdător: — Ce se Întâmplă? Te ascultăm. — Stăpâne, nu găsesc urmarea. Îmi așezasem documentele În ordine, foaia pe care o caut trebuie să se fi rătăcit, o s-o găsesc. Vrednic de milă, scormonește mai departe. Nizam profită de asta ca să intervină, pe un ton care se vrea mărinimos: — Oricui i se poate Întâmpla să rătăcească o hârtie, nu trebuie să-i purtăm pică tânărului nostru prieten. În loc să așteptăm astfel, aș zice să ascultăm raportului. — Ai dreptate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
mai lamentabilă confuzie, vizirul trage foloase: Să uităm de acea pagină pierdută. În loc să-l facem pe sultan să aștepte, sugerez ca fratele nostru Hasan să ne prezinte cifrele care privesc câteva orașe sau provincii importante. Sultanul se grăbește să Încuviințeze. Nizam continuă: — Să luăm, de pildă, orașul Nishapur, patria lui Omar Khayyam, aici de față. Am putea ști cât au raportat vistieriei acest oraș și provincia sa? — Numaidecât, răspunde Hasan, care caută să iasă din Încurcătură. Cu o mână expertă, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
expertă, a desfăcut teancul, a vrut să scoată de acolo pagina treizeci și patru, unde știa că a trecut tot ce privește orașul Nishapur. Zadarnic. — Pagina nu e aici, spune el, a dispărut... Mi-a fost furată... Mi s-au Împrăștiat hârtiile... Nizam s-a ridicat. Se apropie de Malik Șah și Îi șoptește la ureche: — Dacă stăpânul nostru n-are Încredere În slujitorii săi cei mai vrednici, cei care cunosc greutatea lucrurilor și deosebesc posibilul de imposibil, el va cădea În greșeala

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cădea În greșeala de a se găsi astfel insultat și batjocorit de buzele unui nebun, ale unui șarlatan sau ale unui neștiutor. Malik Șah nu se Îndoiește nici o clipă că tocmai a fost victima unei geniale mașinațiuni. După cum relatează cronicarii, Nizam al-Mulk reușise să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul altora, reducând la nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă glasul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
7, nici luare de sânge, nici vreun fel de poțiune. Pe 10, Îți vei Înfășura turbanul de-a-ndoaselea. Pe 13, nu te vei atinge de nici una din femeile tale...” Sultanul nu s-ar fi gândit niciodată să Încalce aceste recomandări. Nici Nizam, care-și primește taqvim-ul din mâinile lui Omar Înainte de sfârșitul lunii, Îl citește cu nesaț și i se conformează cu sfințenie. Încetul cu-ncetul, alte personalități au dobândit acest privilegiu, cămărașul, marele cadiu din Isfahan, vistiernicii, unii emiri din armată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
mesajul În mii de bucățele, se Îndreaptă cu pași mari către odăița a cărei ușă o Închide În urmă. O clipă de așteptare, de neîncredere. O Îmbrățișare, urmată de un reproș: — De ce-ai venit la Isfahan? Toți spionii lui Nizam al-Mulk te caută. — Vin să te convertesc. Omar Îl privește În ochi. Vrea să se asigure că celălalt e Încă În toate mințile, dar Hasan râde, cu același râs Înăbușit pe care Khayyam l-a cunoscut În caravanseraiul din Kashan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
nu prea multă vreme În urmă, când ne-am născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o Înțelegere cu Învingătorii, alții, ca mine, se refugiază În cărți. — Iar alții continuă să lupte. Astăzi nu sunt decât o mână, mâine vor fi cu miile, o armată numeroasă, hotărâtă, de neînvins. Eu sunt apostolul Noii Propovăduiri, voi străbate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
petrece, vei ști cine zguduie acest pământ și cum se va Încheia această frământare. — Nu vreau să-ți pun la Îndoială convingerile sau Înfocarea, dar Îmi amintesc că te-am văzut la curtea lui Malik Șah, luptându-te cu cu Nizam al-Mulk pentru favorurile sultanului turc. — Greșești, nu sunt personajul nedemn pe care-l crezi tu. — Nu cred nimic, nu fac decât să arăt unele nepotriviri. — Ele nu se datorează decât faptului că nu-mi cunoști trecutul. Nu pot să-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Înzdrăvenit de azi pe mâine. În familia mea, nimeni nu reușea să creadă Într-o vindecare atât de timpurie. Bineînțeles, mi-am ținut cuvântul, am făcut jurământul, și, după doi ani, mi s-a Încredințat o misiune: să merg la Nizam al-Mulk, să mă strecor În divanul său ca să-i protejez pe frații noștri ismailiți aflați În nevoie. Am plecat, deci, din Rey către Isfahan și m-am oprit pe drum Într-un caravanserai din Kashan. Aflându-mă singur În cămăruța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
aveam să pot să ajung la marele vizir, când ușa s-a deschis. Cine-a intrat? Khayyam, marele Khayyam, pe care Cerul mi-l trimisese În acel loc ca să-mi ușureze misiunea. Omar e stupefiat. — Și când te gândești că Nizam al-Mulk mă Întrebase dacă erai ismailit și eu i-am răspuns că nu credeam! — N-ai mințit, nu știai. Acum știi. Se oprește. — Nu-mi oferiseși cumva de mâncare? Omar a deschis ușa, a strigat servitoarea, i-a cerut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
deschis ușa, a strigat servitoarea, i-a cerut să aducă niște bucate, apoi și-a reluat interogatoriul: — Și de șapte ani rătăcești așa În veșmânt de sufi1? — Am colindat mult. După ce am părăsit Isfahan-ul, am fost urmărit de iscoadele lui Nizam, care-mi voiau moartea. Am putut să mă descotorosesc de ele la Kom, unde m-au ascuns niște prieteni, apoi mi-am reluat drumul până la Rey, unde am Întâlnit un ismailit care m-a sfătuit să merg În Egipt, la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În orașul Savah, predicatorul dintr-o moschee denunță anumite persoane care, la ceasurile de rugăciune, se adună la distanță de ceilalți musulmani. Invită gărzile să acționeze cu asprime. Sunt arestați optsprezece eretici. Câteva zile mai târziu, denunțătorul e găsit Înjunghiat. Nizam al-Mulk poruncește o pedepsire exemplară: un tâmplar ismailit este acuzat de crimă, e torturat, crucificat, apoi cadavrul Îi e târât de-a lungul ulicioarelor din bazar. „Acel predicator fu prima victimă a ismailiților, acest tâmplar fu primul lor martir”, consideră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
prietenul său, care Îl instalează În casa lui, bucuros să aibă, În sfârșit, prilejul de a-și dovedi recunoștința. Efuziunile obișnuite sunt rapid date la o parte. Abu Taher cere, gata să izbucnească În plâns: — Trebuie să-i vorbesc lui Nizam al-Mulk, cât mai degrabă cu putință. Khayyam nu l-a văzut niciodată pe cadiu Într-o asemenea stare. Caută să-l liniștească: — Vom merge să-l vedem pe vizir chiar În noaptea asta. E o pricină atât de Însemnată? — A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
au fost uciși, unul după altul. Propria mea strajă a fost schimbată cu oamenii Studentului-cu-Cicatrice. Ce-mi mai rămânea de făcut? Să plec cu cea dintâi caravană de pelerini, să vin să le Înfățișez celor care poartă paloșul Islamului, lui Nizam al-Mulk și lui Malik Șah. În aceeași seară, Khayyam l-a condus pe Abu Taher la vizir. Îl prezintă, apoi Îi lăsă să discute Între patru ochi. Nizam și-a ascultat gânditor oaspetele, chipul lui a căpătat o expresie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
pelerini, să vin să le Înfățișez celor care poartă paloșul Islamului, lui Nizam al-Mulk și lui Malik Șah. În aceeași seară, Khayyam l-a condus pe Abu Taher la vizir. Îl prezintă, apoi Îi lăsă să discute Între patru ochi. Nizam și-a ascultat gânditor oaspetele, chipul lui a căpătat o expresie de neliniște. Atunci când cadiul tace, Îi aruncă: Știi tu oare cine e adevăratul vinovat pentru nenorocirile din Samarkand și pentru toate nenorocirile noastre? E bărbatul acesta, care te-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
care a creut să fie cruțat Hasan Sabbah În ziua În care puteam să-i văd sfârșitul. Ne-a Împiedicat să-l ucidem. Va putea acum să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere stânjenitoare. — Ce ne sfătuiești să facem? Nizam este cel care pune Întrebarea. Abu Taher are ideea pregătită, o enunță cu Încetineala declarațiilor solemne: — E vremea ca steagul selgiucizilor să fluture deasupra Samarkandului. Chipul vizirului se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
puteam să-i văd sfârșitul. Ne-a Împiedicat să-l ucidem. Va putea acum să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere stânjenitoare. — Ce ne sfătuiești să facem? Nizam este cel care pune Întrebarea. Abu Taher are ideea pregătită, o enunță cu Încetineala declarațiilor solemne: — E vremea ca steagul selgiucizilor să fluture deasupra Samarkandului. Chipul vizirului se luminează, apoi se Întunecă. — Cuvintele tale cântăresc cât greutatea lor În aur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Malik Șah se teme oare să nu aibă soarta tatălui său, Alp Arslan, dacă, asemenea acestuia, trece fluviul? — Câtuși de puțin. Cadiul nu mai pune Întrebări, așteaptă explicația. — Sultanul nu se teme nici de fluviu, nici de armata dușmană, spune Nizam. Îi e frică de o femeie! — Terken Hatun? Ea a jurat că, dacă Malik Șah trece fluviul, nu-l mai lasă În veci În patul ei și Îi preschimbă haremul În iad. Samarkandul, să nu uităm, este cetatea ei. Nasr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
lăsa, totuși, deturnat de la intenția lui. — N-ar fi oare de ajuns să repet În fața sultanului ceea ce tocmai v-am spus, n-ar fi oare de ajuns să-i aduc la cunoștință complotul urzit de Hasan Sabbah? — Nu, răspunde sec Nizam. Pentru moment, acesta e prea absorbit ca să aducă argumente. În mintea sa se alcătuiește un plan. Oaspetele așteaptă ca vizirul să se hotărască. — Iată, rostește acesta autoritar. Mâine dimineață, te vei Înfățișa la poarta haremului sultanului și vei cere să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]