93 matches
-
nici de tatăl ei, om foarte bogat din Voila, de lângă Făgăraș, care, se vede, știa bine că deține doar titulatura nobiliară cea mai de jos în Ardealul unguresc, dar în fotografii arăta ca și cum ar fi vrut totuși să și sublinieze nobilitatea: n-am întâlnit, public, la românii ardeleni particula evocatoare decât la cântăreața Aca de Barbu, care a întrupat pentru mine, în îndepărtata copilărie, cea dintâi Toscă). Era frumoasă mătușa mea și mi se părea atunci foarte cultă (ceea ce nu era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
burlescă de paleologisme, capabile a trezi nostalgia unor bătrâni odată cu hazul sau nedumerirea tinerilor, întocmea Heliade în 1848: „O, deșertăciunea lumii aceștia! unde mai sânt rubarele, bumbașirlâcurile, locmalele, havaeturile... surghiunlâcurile... milostivbojiile, ce adorna hrisoavele noastre și ne adeverea iscălita noastră nobilitate? Pesnele cele guturăiate, blagorodiile, blagocestiile, șătrăriile, isprăvniciile, zapcirlâcurile, duvalmalele, caraghiozlâcurile, suitarlâcurile, altântoplâcurile, inglindiselele, sindrofiile, heretismosurile, herofilimetelele, catedexele, pliroforiile, titeriazele... și altele mulțime, cu sutele?“ (Orație funebră, în Curierul românesc, 1848, nr. 22). Câți dintre junii cititori ai articolului, la apariția
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
poloneze și cam tot atâtea evreiești, tot restul satului (cu o populație de 6000) vorbea ucrainiana acasă, deși unii se declarau români deoarece aveau nume românești și-și recunoșteau rădăcinile românești, câțiva pretinzând chiar că ar fi făcut parte din nobilitatea românească. Dar nimeni nu vorbea română acasă. Copiii din clasa întâi trebuiau sa învețe română la școală. Numărul familiilor care se declarau ucrainiene era relativ mic, deși începuse să crească. Anul 1940-1941, când sovieticii au ocupat nordul Bucovinei, a făcut
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
au cutreierat înșeuat pe velociped, bicicleta cu roata anterioară mai mare decât cea posterioară, îmbrăcat într-o ținută perfect sportivă. Nu se rușina să viziteze adăposturile mondene ale familiilor nobile. Foarte politicos, tovarăș plăcut de conversație, dar nimic mai mult. Nobilitatea feminină îl scruta cu curiozitate, căutând să descopere acel sens de mister și de extravaganță care îi învăluia persoana și modul său de a face. Se spunea, și era adevărat că, aproape săptămânal, se așeza în rând cu cei mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
autorităților vieneze. La acea dată, pe baza serviciilor pe care le adusese Monarhiei de Habsburg, nutrea intenția de a solicita Înaltului Oficiu al Șambelanilor (Oberstkämmereramt) acordarea demnității de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Deoarece verificarea originii, vechimii și nobilității familiei fiecărui solicitant era făcută în mod foarte riguros de către funcționarii acestei instituții, el a început să adune dovezi în acest sens, cu câțiva ani înaintea depunerii cererii 8. În acțiunea sa, Vasile Balș a reușit să-i cointereseze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
familii nobile de origine slavă, în rândul cărora intrau și Bălșeștii, precum și lipsa oricăror altor predicate de noblețe, precum conte, baron, cavaler etc., prezente în țările vestice 15. În dorința de a convinge înalta instituție vieneză de originea străveche a nobilității familiei sale, Vasile Balș apelează la informațiile oferite de lucrarea lui Engel, Geschichte des Ungarischen Reichs und seiner Nebenländer, partea a III-a, Geschichte von Bosnien und Servien, apărută la Halle în 1801, cât, mai ales, la lucrările lui Carl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
îmbrace forma unui Consiliu de militari și câțiva naționali, care să depindă numai de Consiliul Aulic de Război din Viena, iar ordinele urma să le primească de la acesta, prin intermediul Comandantului General al Galiției. Naționalii urmau să fie aleși din rândul nobilității locale, fiind întrebuințați în administrație după sistemul folosit în regimul moldovenesc de până atunci. Consiliul militar, a cărui reședință era fixată în orașul Cernăuți, ar fi fost alcătuit din generalul comandant, ca președinte, doi ofițeri de stat major, un auditor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mandatariatul, ca instituție intermediară, plătită din banii moșierilor și țăranilor, având menirea de a judeca pricinile dintre stăpânii de pământ și țărani și de a ține protocoalele și conscripțiile satelor, lucruri ce până nu de mult erau considerate drepturi ale nobilității funciare etc183. În aceeași perioadă, pentru a transpune în practică prevederea din Regulamentul bisericesc privitoare la îmbunătățirea situației economice a parohilor rurali, căpitanul districtual Balș a decis, în 1794, ca stăpânii de pământ să dea preoților aflați pe moșiile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
plac al proprietarilor, fără ca țăranii de pe moșie să fie datori a presta preotului două zile de clacă pe an185. Căpitanul Bucovinei veghea și asupra bunei administrări a justiției în provincie. Administrația districtuală superviza, în special, toate chestiunile referitoare la recunoașterea nobilității pentru unele persoane din rândul stărilor privilegiate, la procesele dintre proprietarii de pământ din provincie privitoare la încălcarea proprietăților lor, la hotărnicirea unor moșii etc186. În domeniul juridic, în perioada postiosefinistă au continuat să funcționeze un tribunal pentru pricini criminale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aduse Monarhiei de Habsburg, Vasile Balș a dorit să obțină una din cele mai înalte demnități existente în imperiu, anume cea de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Obținerea titlului era condiționată de probarea cu acte, de către solicitant, a nobilității și a vechimii familiei sale. De aceea, pentru a-și atinge scopul, în timpul peregrinărilor întreprinse de-a lungul anilor la Iași, Lemberg sau Viena, boierul bucovinean a început să adune treptat documentele necesare. Mai întâi de toate, Balș a căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a marcat profund evoluția primelor patru decenii ale stăpânirii habsburgice în acest colț de țară. În același timp, prin trecerea în neființă a șambelanului Balș, lua sfârșit una din cele mai spectaculoase inserții a nobilimii moldovene, în cadrul mai larg al nobilității austriece, nu fără a lăsa însă ecouri destul de puternice în cadrul familiei Balș, fapt ce poate explica, într-o oarecare măsură, atitudinea filo-austriacă manifestată de unii membri ai săi, la jumătatea secolului XIX. ANEXE Anexa I 1780 noiembrie 13. Memoriul boierului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a recucerit castelul și a primit jurămintele de credință ale vasalilor. Przerembski, învins de o femeie, umilit, ofensat, și-a canalizat atacurile spre totala discreditare a veneticei, o „plebere” expulzată de o „Moldovă întunecată”, o persoană aflată departe de canoanele nobilității, o văduvă a unui ins care combătuse asupra Poloniei în calitatea sa de supus al Imperiului Otoman. Prin aceste scrisori, Maximilian Przerembski îi cerea regelui ca Todosia să fie dată morții și, bineînțeles, ca averea ei să fie confiscată. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moșteni, fuseseră scoase la mezat cândva la Stanbul, și sub raportul palierului social pe care se aflau partenerii, întrucât, dându-i-o pe Elina de nevastă, Matei Basarab îi găsea celui ce cobora din „viță împărătească” o soție pe potrivă: „nobilitatea”, „vagă și defectuos circumscrisă”, a Cantacuzinului putea să impresioneze în Fanar; în țara Românească, ea nu era în stare să stârnească mari emoții. Iar Elina era, totuși, fiica lui Radu Vodă Șerban. Această femeie, strănepoată a vestitei Anca din Coiani, femeie
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Carte de pictură, Editura Meridiane, București, 1979, p. 245. 605. Istoria artelor plastice în România, sub îngrijirea acad. George Oprescu, vol. II, Editura Meridiane, București, 1968, p. 72. 606. Ștefan Lemny, Sensibilitate și istorie..., p. 134. 607. Vezi Ioan Lupaș, „Nobilitatea popii Ioan din Vinț”, în Studii, conferințe, și comunicări istorice, vol. I, București, 1928, p. 197. 608. Dan Horia Mazilu, Recitind literatura română veche, vol. II, Editura Universității din București, București, 1998, p. 391 (cu bibliografia chestiunii). 609. Mă folosesc
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
atâtor inestimabile valori. Dar și în alte părți ale țării cultura reprezintă veritabila șiră a spinării a vieții comunitare. Or, astfel de lucruri nu pot fi trucate. Există în identitatea adâncă a fiecărui francez o greu de negat particulă de nobilitate spirituală. Acest lucru se simte în grația inimitabilă a felului de a exista în interiorul, și nu în exteriorul culturii. Zilele trecute s-a încheiat Salonul de carte de la Paris. Ca fericit participant la această sărbătoare, n-am putut să nu
Cine a ucis cultura franceză? (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7468_a_8793]
-
sa, la care au fost invitați mai toți fruntașii emigrației poloneze, alături de consulii Franței, Angliei și Italiei. E mai mult ca sigur, că unul dintre frații lui Eminescu care învățau pe acea vreme la Cernăuți să se fi pătruns de nobilitatea cauzei poloneze și să fi plecat și el alături de alții spre Lemberg, spre a da ajutor trupelor de insurgenți polonezi în lupta lor dreaptă de eliberare. Înfrângerea acestora de către trupele rusești era previzibilă, dar represaliile care au urmat au fost
Eminescu, noutăți biografice? Un frate al poetului, participant la insurecția poloneză by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/5871_a_7196]
-
epitropi și purtători trebilor împărăției pe cei doi bărbați, George Muzalos și Arsenie patriarhul, pe care-i însemnase împăratul cu limbă de moarte prin testament, ci rânduiră în locul acestora numai pe Mihail Paleolog, care covârșea pe ceilalți prin înalta sa nobilitate și prin simțul său de om de stat. Acest bărbat ambițios trecu cu vederea după patru luni deja pe epitropisitul său, singur în drept de-a moșteni, și puse oștirea să-l proclame împărat și să-l ridice în scaun
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din argint, se mândrește fetița. Îngâmfarea vibrează în vocea ei. Bombează pieptul și adaugă: — Ca toată vesela, de altminteri. Uite cum îi iese fudulia precum păduchele în frunte, surâde cu tristețe Vestala Mamă. Nu degeaba le zice lumea snobi. Sine nobilitate. Averile parveniților sunt mari și scandaloase. Nu se împiedică de nimic în lupta lor pentru bogăție și putere. Nu-și trădează însă nemulțumirea. O mângâie pe copilă pe cap și se gândește că aici, la templu, se va deprinde încetul
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aruncă brațele de gâtul lui Levine. Dragul meu! —Draga mea! —Erai... — Știu. Jonathan scapă de bufniță și se îndreaptă spre cei doi, cu intenția se a-și forța prezentarea. Chiar așa, zice fata pe un ton scăzut, este de o nobilitate sălbatică. Atât de visceral. Levine zâmbește afectat, jucându-se cu mânerul sabiei. —Star, ești prea bună. Jonathan apare lângă prietenul său. Fata continuă să vorbească despre spectacolul lui Levine. Poartă o rochie verde pal și câteva brățări de lemn sculptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
puteau demonstra o descendență atît de ilustră cum era aceea a lui și a lui Pangratty. Chiar dacă nu-l suferea, ba chiar îl considera ca pe un fel de ,,oaie rătăcită", un trădător (nu era un cuvînt prea aspru!) al nobilității adevărate, se simțea totuși legat cu o mie de fire nevăzute și datorii sacre față de persoana acestuia. Văzuse întîmplător, pe cînd mergea la Miroși, în vizită la Marghiloman, avea un conac de vară în care se retrăsese nu atît din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îmi explic, în fel și chip, de ce naiba suntem noi așa de amărâți, și unul din răspunsuri este: fiindcă așa ne place: face parte din cultura noastră de bază, o cultură în care îți e rușine și e lipsit de nobilitate să te simți bine, să declari că te simți bine. Te întâlnești cu un om și te întreabă, ca mai pretutindeni în lume: Ce mai faci? Răspunsul nostru este: „Hm, cu necazurile, știi tu!”. Eventual continui cu înșiratul celor individuale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
sunt forțate cu frenezie de „boema fără griji”. Un atentat la puritatea teritoriului? S-ar prea putea. Dar pericolele apar mult mai devreme și dintr-o direcție pe care nimeni n-ar fi știut s-o prevadă. Sine nobilitatetc " Sine nobilitate" Epidemia dandy o dată declanșată, ea Începe treptat să se autodevoreze. Morbul mușcând tot mai mulți adepți, dandysmul Își anulează cel mai puternic principiu: originalitatea, singularitatea, oroarea În fața Înserierii, a banalizării. Încă din 1818, În Beppo, Byron deplânge soarta „dinastiei dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
alți răzeși de la Romănești, Stănești, Tureatca și Nahoreni se considerau din neamul lui Iurașcu, dar nimeni nu purta numele lui Iurașcu. După anexarea Bucovinei de către austrieci, numai un număr restrîns de boieri au putut îndeplini condițiile pentru primirea titlurilor de nobilitate, de la Curtea din Viena. Ceilalți, care voiau să arate că și ei descind din boieri mari, nu mai posedau avere, ca strămoșii lor, și au trebuit să se resemneze. Printre aceștia, s-au ivit și cazuri care s-au mulțumit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
nicio exagerare se poate afirma "obsesia originară" a cărturarilor ardeleni, această preocupare pentru demonstrarea latinității românilor consumându-le aproape întreaga energie intelectuală. Preluând subiectul pe filiera Ureche-Costin-Cantemir-Klein, membrii Școlii au exhaustat subiectul în confruntarea istoriografică dată cu istoricii imperiali în numele nobilității originare a românilor. Prin importantele lor opere istoriografice, cărturarii ardeleni au articulat și consolidat o proeminentă conștiință de sine a românilor, configurată în jurul axului central al latinității poporului român. Totuși, această identitate etnică atât de ferm conturată în conștiința colectivă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
121). Românitatea devine astfel produsul alchimiei istorice dintre romanitatea genetică și bizantinitatea spirituală. Elementul latinist rămâne totuși dominant, așa cum arată restructurarea cronologică a istoriei. Pe lângă reliefarea romanității, efectul simbolic al cronologiei romane este acela de a evidenția vechimea, continuitatea și nobilitatea originară a poporului român, caracteristici care pot fi contrastate în raport cu popoarele migratoare care au ajuns să încercuiască "insula de latinitate" românească. Sistemul triptic de periodizare dezvoltat de Laurian în jurul acestor evenimente cardinale stabilește balamalele romano-bizantine ale istoriei poporului român. Opțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]