93 matches
-
vieață politică fără întrerupere, dela întemeierea statului până astăzi (Giurescu, 1942, p. 4). În acest succint paragraf este concentrată chintesența identitară românească. Cele câteva rânduri degajă elementele structurale ale conștiinței naționale românești într-o serie de superlative istorice: vechimea, prioritatea, nobilitatea originară, creștinismul genetic, continuitatea politică singulară etc. În baza acestor caracteristici istorice, "sentimentul de mândrie națională și de absolută încredere în viitorul poporului și statului nostru e cu totul natural" (Giurescu, 1942, p. 4). Aceeași pedagogie a superlativului românesc este
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
autorităților vieneze. La acea dată, pe baza serviciilor pe care le adusese Monarhiei de Habsburg, nutrea intenția de a solicita Înaltului Oficiu al Șambelanilor (Oberstkämmereramt) acordarea demnității de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Deoarece verificarea originii, vechimii și nobilității familiei fiecărui solicitant era făcută în mod foarte riguros de către funcționarii acestei instituții, el a început să adune dovezi în acest sens, cu câțiva ani înaintea depunerii cererii 8. În acțiunea sa, Vasile Balș a reușit să-i cointereseze și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
familii nobile de origine slavă, în rândul cărora intrau și Bălșeștii, precum și lipsa oricăror altor predicate de noblețe, precum conte, baron, cavaler etc., prezente în țările vestice 15. În dorința de a convinge înalta instituție vieneză de originea străveche a nobilității familiei sale, Vasile Balș apelează la informațiile oferite de lucrarea lui Engel, Geschichte des Ungarischen Reichs und seiner Nebenländer, partea a III-a, Geschichte von Bosnien und Servien, apărută la Halle în 1801, cât, mai ales, la lucrările lui Carl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
îmbrace forma unui Consiliu de militari și câțiva naționali, care să depindă numai de Consiliul Aulic de Război din Viena, iar ordinele urma să le primească de la acesta, prin intermediul Comandantului General al Galiției. Naționalii urmau să fie aleși din rândul nobilității locale, fiind întrebuințați în administrație după sistemul folosit în regimul moldovenesc de până atunci. Consiliul militar, a cărui reședință era fixată în orașul Cernăuți, ar fi fost alcătuit din generalul comandant, ca președinte, doi ofițeri de stat major, un auditor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
mandatariatul, ca instituție intermediară, plătită din banii moșierilor și țăranilor, având menirea de a judeca pricinile dintre stăpânii de pământ și țărani și de a ține protocoalele și conscripțiile satelor, lucruri ce până nu de mult erau considerate drepturi ale nobilității funciare etc183. În aceeași perioadă, pentru a transpune în practică prevederea din Regulamentul bisericesc privitoare la îmbunătățirea situației economice a parohilor rurali, căpitanul districtual Balș a decis, în 1794, ca stăpânii de pământ să dea preoților aflați pe moșiile lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
plac al proprietarilor, fără ca țăranii de pe moșie să fie datori a presta preotului două zile de clacă pe an185. Căpitanul Bucovinei veghea și asupra bunei administrări a justiției în provincie. Administrația districtuală superviza, în special, toate chestiunile referitoare la recunoașterea nobilității pentru unele persoane din rândul stărilor privilegiate, la procesele dintre proprietarii de pământ din provincie privitoare la încălcarea proprietăților lor, la hotărnicirea unor moșii etc186. În domeniul juridic, în perioada postiosefinistă au continuat să funcționeze un tribunal pentru pricini criminale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
aduse Monarhiei de Habsburg, Vasile Balș a dorit să obțină una din cele mai înalte demnități existente în imperiu, anume cea de șambelan sau cameralist al Curții din Viena. Obținerea titlului era condiționată de probarea cu acte, de către solicitant, a nobilității și a vechimii familiei sale. De aceea, pentru a-și atinge scopul, în timpul peregrinărilor întreprinse de-a lungul anilor la Iași, Lemberg sau Viena, boierul bucovinean a început să adune treptat documentele necesare. Mai întâi de toate, Balș a căutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a marcat profund evoluția primelor patru decenii ale stăpânirii habsburgice în acest colț de țară. În același timp, prin trecerea în neființă a șambelanului Balș, lua sfârșit una din cele mai spectaculoase inserții a nobilimii moldovene, în cadrul mai larg al nobilității austriece, nu fără a lăsa însă ecouri destul de puternice în cadrul familiei Balș, fapt ce poate explica, într-o oarecare măsură, atitudinea filo-austriacă manifestată de unii membri ai săi, la jumătatea secolului XIX. ANEXE Anexa I 1780 noiembrie 13. Memoriul boierului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
burlescă de paleologisme, capabile a trezi nostalgia unor bătrâni odată cu hazul sau nedumerirea tinerilor, întocmea Heliade în 1848: „O, deșertăciunea lumii aceștia! unde mai sânt rubarele, bumbașirlâcurile, locmalele, havaeturile... surghiunlâcurile... milostivbojiile, ce adorna hrisoavele noastre și ne adeverea iscălita noastră nobilitate? Pesnele cele guturăiate, blagorodiile, blagocestiile, șătrăriile, isprăvniciile, zapcirlâcurile, duvalmalele, caraghiozlâcurile, suitarlâcurile, altântoplâcurile, inglindiselele, sindrofiile, heretismosurile, herofilimetelele, catedexele, pliroforiile, titeriazele... și altele mulțime, cu sutele?“ (Orație funebră, în Curierul românesc, 1848, nr. 22). Câți dintre junii cititori ai articolului, la apariția
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
poloneze și cam tot atâtea evreiești, tot restul satului (cu o populație de 6000) vorbea ucrainiana acasă, deși unii se declarau români deoarece aveau nume românești și-și recunoșteau rădăcinile românești, câțiva pretinzând chiar că ar fi făcut parte din nobilitatea românească. Dar nimeni nu vorbea română acasă. Copiii din clasa întâi trebuiau sa învețe română la școală. Numărul familiilor care se declarau ucrainiene era relativ mic, deși începuse să crească. Anul 1940-1941, când sovieticii au ocupat nordul Bucovinei, a făcut
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
nici de tatăl ei, om foarte bogat din Voila, de lângă Făgăraș, care, se vede, știa bine că deține doar titulatura nobiliară cea mai de jos în Ardealul unguresc, dar în fotografii arăta ca și cum ar fi vrut totuși să și sublinieze nobilitatea: n-am întâlnit, public, la românii ardeleni particula evocatoare decât la cântăreața Aca de Barbu, care a întrupat pentru mine, în îndepărtata copilărie, cea dintâi Toscă). Era frumoasă mătușa mea și mi se părea atunci foarte cultă (ceea ce nu era
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
scăzut al credincioșilor. Prin urmare, începuturile culturii românești majore din epoca veche nu au fost continuate și dezvoltate, ci inhibate prin promovarea învățămîntului în limba greacă și prin desființarea clasei superioare autohtone. Noua pătură socială pseudo-aristocratică nu putea avea conștiința nobilității ereditare și, de aceea, recurgea la mijloace exterioare de recunoaștere, pre-tinzînd ploconeli interminabile ale supușilor și urmărind numai acumularea irațională de bani și de alte valori materiale 117. Este explicabil astfel de ce s-a născut, pe de o parte, nostalgia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
au cutreierat înșeuat pe velociped, bicicleta cu roata anterioară mai mare decât cea posterioară, îmbrăcat într-o ținută perfect sportivă. Nu se rușina să viziteze adăposturile mondene ale familiilor nobile. Foarte politicos, tovarăș plăcut de conversație, dar nimic mai mult. Nobilitatea feminină îl scruta cu curiozitate, căutând să descopere acel sens de mister și de extravaganță care îi învăluia persoana și modul său de a face. Se spunea, și era adevărat că, aproape săptămânal, se așeza în rând cu cei mai
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
nu vizează boieria istorică, ci mai degrabă o funcție socială, apropiată de condiția profesionalizată a funcționarului: "Boierii la dânșii era arhonți, după limba greacă, adică "capi" sau "principi", iar nu domnul, și boieria a fost o meserie, iar nu o nobilitate ereditară"62. Într-o piesă din 1861, Două hordii și națio, se vede mai bine care este conținutul acestei noțiuni. E o punere în scenă a unui proces alegoric intentat spoliatorilor țărănimii, cele două "hoarde" fiind liberalii demagogi și fanarioții
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
mai iscusită. Eu sunt un om care voi să mă țin după mode și acum trece cineva de mare autor când vorbește în termenii bancului faro. Scu în limba românească înseamnă noblețe (iartă-mă, dragul meu clasic, că nu zic nobilitate, pentru că aici noblețea se potrivește mai bine cu boblețea); așa, scu înseamnă noblețe, adică este de o putere cu acel vestit De europenesc. G. va să zică Ghindă și A., As; așadar, G.A.-scu va să zică după limba întortochiată: Ghindă As De
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în exil, în Siberia. Economic, imperiul era, în mare parte, rural, productivitatea fiind joasă în rândul șerbilor, până la eliberarea lor din 1861. Economia era ușor industrializată cu ajutorul investitorilor străini în domeniul căilor ferate și fabricilor. Statul era controlat de o nobilitate numită boieri, începută în secolul XX și terminată în secolul XVI, atunci când a venit la putere un împărat intitulat „Țar”. Ivan al III-a (1462-1505) a pus bazele unui imperiu care avea să apară mai târziu. El a triplat suprafața
Imperiul Rus () [Corola-website/Science/299140_a_300469]
-
noul înțeles al modului de viață creștin și al creștinismului ca structură intelectuală și practică. Printre rezultatele practice cele mai evidente se află ceea ce se numește astăzi "Teza lui Max Weber". [2] Conjectura istoricului german este că viziunea reformată asupra nobilității muncii la orice nivel, ciubotar sau doctor în știinte, a vocației dăruite și menținute de Dumnezeu în viața fiecăruia, și în special încrederea nezdruncinată în suveranitatea lui Dumnezeu asupra Universului și a bunătății lui față de creștini, a fost ingredientul principal
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
el și tânărul lui mariaj, de la dezastru. El se sinucide pentru a arăta că loialitatea sa este deasupra unor considerații atât de jalnice. Soția sa îl urmează din dragoste și respect. Povestea este foarte romanțată, personajele având o frumusețe și nobilitate sufletească rar întâlnită. Ultimele momente din viața tânărului cuplu sunt pasionale, pregătirile minuțioase în vederea morții fiind prezentate în cel mai mitic și brutal limbaj: “Reiko nu a zăbovit. A văzut înaintea sa doar bucuria de a se alătura în moarte
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
a avut puteri asupra întrega insula Irlanda, deși a fost subordonat la Parlamentul Englez și mai târziu la Parlamentul Britanic, Irlanda fiind în aceste timpuri controlată de Marea Britanie. Parlamentul Irlandei era compus din Regele Irlandei, House of Lords, care reprezenta nobilitatea, si House of Commons, reprezentând oamenii de rând. În 1801, Parlamentul Irlandei a fost desființat după Actul Uniunii. Următoarea legislatură irlandeză a fost creată în 1919, fiind formată din doar o cameră, numită Dáil Éireann. Astăzi această instituție este cunoscută
Oireachtas Éireann () [Corola-website/Science/298520_a_299849]
-
asupra țării pe care o locuiau "„ca fiesce cine să-și aducă aminte cu pietate de faptele însemnate ale străbunilor săi”" (în "Precuvântare"). Ele au fost confirmate și reconfirmate pe seama meritelor publice ale locuitorilor și stau la originea blazoanelor de nobilitate în structurile sociale din Maramureș. De aici, preocuparea susținută a editorului de a adnota textele publicate în cel puțin două registre revelatorii. Întâi, în plan genealogic, adnotările permit să se întrevadă linia unei evoluții istorice, de la proprietatea țărănească liberă a
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
numai în teritoriu, ci și contactul cu oamenii locului. Alcătuirea lucrării are la origine neîndoios o motivație sentimentală, ținând seama și de vârsta autorului în momentul asumării unei asemenea întreprinderi. Ea susține și dă valoare mândriei de a aparține la „nobilitatea” neamului propriu din Maramureș, parte componentă și atât de originală în ansamblul geografiei spirituale române. Era vorba, desigur, de o „nobilitate” mai înaltă și mai veche decât cea curent „nemeșească”, cu referințe nu numai istorice, ci și etnico-folclorice în latinitatea
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
mult timp asemuit cu semnul tău dominant Soarele, regele planetelor solare. Nimai Soarele îți asigură forță vitală de viață prin lumină pe care o emite. În mod natural îți dorești să ajungi în centru atenției. Ești o proiecție a încrederii, nobilității, a curajului, puterii și virilității leului. Asemeni regilor și reginelor de altădată simți că este dreptul tău din naștere să fii în centrul atenției cu toți ceilalți depinzând de înțelepciunea și îndrumarea ta. Îți place sentimentul pe care ți-l
Leu (zodie) () [Corola-website/Science/306867_a_308196]
-
și apoi din despăgubirea în bani pronunțată printr-o hotărâre judecătorescă împotriva confiscării ilegale a proprietăților familiei Rațiu de la Nagylak (Noșlac, județul Alba), în anul 1653 de către principele Gheorghe Rákóczi al II-lea. În anul 1829 după reatestarea titlului de nobilitate a familiei Rațiu și confirmarea dreptului de a locui în Turda, prima donație a permis cupărarea terenurilor, ridicarea bisericii greco-catolice a Rățeștilor, a caselor preotului, cantorului și crâsnicului (inclusiv teren agricol necesar subzistenței acestora), pentru cimitirul credincioșilor greco-catolici și a
Biserica Rățeștilor din Turda () [Corola-website/Science/306965_a_308294]
-
Tokugawa Yoshinobu (1867-1867), după abdicare, nu și-a făcut seppuku, așa cum ar fi cerut tradiția, ci a trăit un timp în obscuritate, iar mai apoi a fost primit la curtea imperială. Societatea era împărțită în două clase în Japonia feudale, nobilitatea și țărănimea. Clasa nobilă forma aproximativ 12% din populație, restul fiind țărani. Împăratul și Shogunul erau cele mai înalte ranguri nobile. În timpul Japoniei feudale Shogunul deținea cea mai multă putere, în timp ce Împăratul era mai mult o păpușă sau o figură
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
pentru a asculta slujbele religioase și sfidează autoritatea regală cu revolte armate. Principalele aree interesate au formă de semilună ce pornește de la Anjou spre Dauphiné traversând Poitou, Guienne, Périgored, Languedoc și Provence. Agitatorii beneficiază de un sprijin important în sânul nobilității locale. Animați de o propagandă nenîtreruptă împotriva cardinalului și ducelui de Guise și dorința de răzbunare după evenimentele de represiune de la Amboise, celor mai curajoși nu le este teamă să atace castele, închisori și să vandalizeze biserici încât în primăvara
Francisc al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/311779_a_313108]