366 matches
-
pierdut inocența/ în căutarea clipei când mi-am pierdut virginitatea la umbra unei tufe de liliac/ în căutarea clipei când mi-am pierdut/ șansa gloriei de fapt totul totul// mereu îndărăt mereu ocolind prezentul/ care mă pândește cu bâtele sale noduroase// ocolind ceea ce nu pot ocoli/ iată tocmai îmi curge sânge din nas" (Elegie). Ca mai toate cărțile publicate în, deja, foarte prestigioasa colecție de poezie a editurii timișorene Brumar, Pipa lui Magritte este o bijuterie grafică. Calitatea tiparului și a
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
umeraș începe să tremure și face spume la gură". Ori: ,plouă cu fire de păr și pe-un pod și pe altul". ,casa cu iederă a pleznit ca un pepene răscopt". Ori: ,curva aia mică e o ridiche neagră și noduroasă". Ori: ,literele merg pe hîrtie ca un convoi spre camera de gazare". Suprarealismul e cununa de spini a poeziei Norei Iuga.
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
înainte de a curăța (Puterea!) de jegul, de lacrimile, de scuipăturile, vomisurile, precum și celelalte abjecte maculări... Să nu se creadă însă că Parpanghel este un bleg și un naiv, ca toți idealiștii... Că vine Corcodel, adică, la el cu a sa noduroasă măciucă și că-l silește să treacă de partea prostimii, a lăeților și goleților... Nu, să nu vă înșelați... Atacat, Parpanghel va reacționa cu toată forța, fiind în legitimă apărare, și îi va zdrobi lui Corcodel țeasta cu buzduganul de
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10158_a_11483]
-
Steaua, Anul XV (1965), Nr. 1 (180) Cenaclu: Andrei Steiu Poetul Lui Nicolae Stoie In odăile sfinte: un rând de metale, un rând de cuvinte. In odăile muritoare: un rând de femei, un rând de culoare Poetul trecea printre ele noduros: le ierta pe cele de carne si le mușca pe cele de os. ( Cluj,1963 )
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
sar Raiului ulucii, din greșeală, căutându-mi papucii.” Eram la a doua tinerețe, bătusem pe muchie 30 de ani în care incursiunile mele coregrafice erau doar sporadice și - vai! - bahice. Nu prevedeam nimic din morfologia adierii pe care trupul meu noduros o poate încerca dansând. Vreme de 30 de ani am dansat ca un derbedeu: mă bâțâiam pe ritm, comiteam regicid maimuțărind moonwalk-ul lui Michael Jackson sau țopăitul-semnătură al lui McHammer. Înțelegeam dansul mai degrabă în cheie ludică și îl performam
De ce bărbații români se tem să danseze () [Corola-blog/BlogPost/338207_a_339536]
-
mult mai evoluată. Alteori îmi imaginez că sunt omul care trăiește în pacea munților sau în pacea fremătătoare a oceanului sau a mării. Singur, el și barca și apusul și răsăritul lunii și al soarelui, algele care-i sărută picioarele noduroase sau ierburile virgine ale pășunilor. Seară și munte și iarbă și crestele munților neatinse de pasul omului comod, poate doar de cei ai oamenilor mereu în mișcare sufletește privindu-i, gândindu-i și apoi fizic. Cât infinit cuprinde bucuria lor
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
surghiunit: lașule, lașule... -Nu pot să vin!, trebuie să mă întâlnesc cu ceilalți colegi. Poate, după... Mama Ilonei, își scoase pălăria cu borurile largi, peste care flutura două panglici, și se așeză, lângă el, pe un scaun. Îi luă mâinile noduroase, într-ale ei, și începu sfioasă, să le mângâie. Îl privi cu intensitatea unui cer, care ar fi vrut să certe o ploaie. Tremura! Se priveau, unul pe celălalt, printre gânduri. -Știu tot!-de la ea. Te-am căutat mereu
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
pleca-vom poate spre Domnul în vecie, Și toate-n urma noastră aici vor rămânea, Copiii poate-or plânge și poate-or vrea să vie... Și trist intră pe ușa ce greu se deschidea. Luă din tinda mică o cioată noduroasă Ca viața lui de aspră, de lungă și de rea, În sobă o va pune, pe horn fumul să iasă, Să fie cald în casă, să uite viața grea. Și-intră bătrânu-n casă slăbit și obosit... Gândindu-se cu dor
BUNICII de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383487_a_384816]
-
deloc ideea cu măgarul sănătos. Pe ulița noastră era unul, nea Ghiță, care avea un măgar foarte sănătos, de vreme ce-i punea în spate sarsanale care îi îndoiau spinarea. Pe deasupra, nea Ghiță îl alinta pe sănătosul lui măgar cu o bâtă noduroasă, lovindu-l din răsputeri, și cu urlete fioroase, care-i însoțeau ciomăgeala: dii, afârâsachee! Vasăzică asta mă așteaptă: sarsanale, ciomege și urlete! Nu, nuu! Nu vreau! De frică să nu ajung un măgar sănătos, mi-a trecut febra foarte repede
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
când mâinile se dezmorțeau, scoteau tabachera cu tutun și foița, dacă nu aveau, mergea și o bucată de ziar, și-și făceau o țigară.Mereu a fost fascinat, de faptul că știau câte fire de tutun să prindă între degetele noduroase de la muncă și reumatisme, cum îl răsfirau pe foița, apoi o răsuceau și cu limba îi umezeau o margină, pe care o lipeau și astel apărea țigara. Cu ea între degete mergeau la felinar, acționau micul levier pentru ridicarea sticlei
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2134 din 03 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385352_a_386681]
-
prioritate înainte de a-și explica toate câte le simțea și le gândea în acel moment: să decidă dacă se întoarce sau nu. Își amintea că în cele câteva clipe de ezitare privirea îi înregistrase un amănunt frapant: dintr-un trunchi noduros de copac, agonizând pe o rână, fără crengi, invadat de mușchi și licheni, răsărise o mlădiță, un lujer înalt, la capătul căruia se legăna o eflorescență de un alb imaculat. Fusese surprins, nu-și amintea să mai fi văzut vreodată
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
somn În cușca lui, unde se zbenguiau cinci maimuțe, după ce s-a uitat cîteva clipe la ele, a ales-o pe una bătrînă cu șezutul umflat ca o tumoră oribilă și și-a Înfipt de cîteva ori organul Înfierbîntat și noduros În carnea vie. Geamul e deschis. Aerul e ca roșcova, nici aspru, nici dulce. Mă Încăpățînez să scriu, deși În sufletul meu nu se cumpără nu se vinde. Femeia care dormea s-a trezit și-mi comunică fericită că a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pași. Totodată, studia orice umbră care i se părea neobișnuită și căuta să-și aleagă drumul cât mai departe de copacii mai groși ori stâncile după care cineva s-ar fi putut ascunde. Găsi pe jos o creangă de fag noduroasă la unul din capete. Era mai groasă și mai lungă decât bastonul care îl avusese până atunci, pe care îl și lepădă imediat. Îi cântări greutatea în mâini și se declară mulțumit. Nu era mare lucru, dar o putea folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și trase ușor de ea. Se rugă la Dumnezeu să nu fie prinsă de ceva, ori să nu facă zgomot. Aceasta însă se desprinse imediat și bărbatul se simți ceva mai sigur pe el cântărind în mână creanga groasă și noduroasă care putea fi folosită ca o bâtă exce lentă. Trase adânc aer în piept și zvâcni din toate puterile înspre locul pe unde credea el că poate trece printre urmăritori. În dreapta strângea bâta, pregătit să lovească în orice moment pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cumva totul era o poveste menită a-i ține la distanță pe intruși. Oare moșul era asasinul? Îl privi din nou cu mai multă atenție. În ciuda faptului că era încă în putere, părea destul de puțin probabil. Mâinile mari, aveau încheieturile noduroase, afectate de artrită și faptul că mergea ușor aplecat arăta că suferă și de afecțiuni ale coloanei. Poate că nu i-ar fi fost greu să ucidă pe cineva cu o lovitură bine țintită cu bâta pe care o purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o adevărată manie. Parcă și vedeam o bătrânică micuță și curățică, cu obrajii ca merele, robotind de dimineață până seara ani și ani de-a rândul ca să-și țină casa ordonată și cochetă. Tatăl era un bătrân slăbănog, cu mâinile noduroase după o viață întreagă de muncă, dar se ținea drept și era tăcut de felul lui. Seara citea cu glas tare ziarul în timp ce nevastă-sa și fiică-sa (între timp măritată cu căpitanul unui vas de pescuit), refuzând să piardă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Un pelerin care mergea spre Roma. A zis că se numește Brunetto din Palermo, decorator. Am crezut că e unul din mulții drumeți care se duc la papă, ca să capete de lucru pentru Jubileu... Privirea poetului alergă spre mâinile mortului. Noduroase, acoperite cu petele Întunecate ale unei vârste Înaintate. Dar Încă puternice. - Ai luat ceva de aici? - Nu, Dumnezeule! N-am avut nici curaj să intru când am fost anunțat că... că... - Cine a descoperit crima? - Una din târfele monnei Lagia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
dus agale Și mintea stătătoare ca undele în iaz, Într-un târziu, când ziua trecuse de amiaz Împovărat de simțuri, mult istovit de cale, Mă pomenii în fața stingherului din luncă, Sălbatecului arbor întrezărit prin geam. Părea trudit și vârstnic... Un noduros mărgean Încununat cu alge, un trup răpus de muncă, Un trunchi cu prăpădite crăci vechi ce stau să pice Din care ramuri hâde - năprasnici șerpi lemnoși Zbucnesc, ca sus în baia albastră să despice Limbi verzi, șuierătoare, prin dinții veninoși
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să le capteze atenția. Oamenii care au mâna ascuțită nu ar trebui să facă afaceri deoarece uneori pot da greș. Sunt prea idealiști pe plan sentimental și mental. Exista și mâna filozofică care se caracterizează prin faptul că are degete noduroase și groase. Posesorii ei sânt oameni cu o mare putere de concentrare, liniștiți și studioși care uneori pot trăi într-o lume a lor. Este interesant să afli caracterul unui om privindu-i semnele din palmă, și poți studia dacă
MÂINILE NOASTRE SUNT O POVESTE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364436_a_365765]
-
printre norii întunecați și luându-se după lumina Lunii, Capetele de Pisică se întindeau istovite pe meleagurile Țării Lalelelor. Unii se întindeau printre lalele culcându-le la pământ, alții se încolăceau în jurul copacilor înalți și falnici. Crengile lor groase și noduroase trosneau și tremurau la auzul urletelor asurzitoare ale animalelor și al tipetelor oamenilor care se auzeau din burțile balaurilor atât de tare, încât aveai impresia că se rup. Vântul țipa din toate părțile. Capetele de Piscă noi venite se luară
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
de ani de la Holocaust, austriecii s-au schimbat? Crezi că ne iubesc? N-ai ochi să vezi manifestațiile antisemite ale neonaziștilor, n-ai urechi să le auzi lozincile și strigătele de ură? Ce mai aștepți? bătu el nerăbdător cu încheieturile noduroase ale mâinii în mânerele jilțului. Când ieși în stradă, bătea un vânt dușmănos. Opri un taxi și ceru șoferului să-l ducă la malul mării. Coborî scările până la malul apei. Nisipul era ud de ploaie și lins de valurile care
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
-l! Nu o dată am fost pe punctul să încalc teritoriul proprietății condamnate din vecini, să intru în livada în mijlocul căreia trona majestuos și fără a face cunoștință prealabilă, neținând seama de manierele mele europene, să-i strâng în brațe trunchiul noduros, să-mi culc obrazul pe crăpăturile aspre și să aspir pe nări parfumul lui bărbătesc de conifer falnic, cu spinarea dreaptă. Cu el se luptau acum cei doi flăcăi, iar lupta a fost lungă, istovitoare, pe viață și pe moarte
COPACUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1080 din 15 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363484_a_364813]
-
impresionism, încercând să ne aducă mai aproape de trăirile lor. În reprezentarea durerii, a fricii, a frigului, a foamei, a neodihnei, a mizeriei, a însingurării, a răzvrătirii, a nedreptății etc. sunt create unele dintre cele mai plastice imagini: Hei, degetele noastre noduroase/ au pietre scumpe de rubin pe ele/ din rănile ce-ajung până la oase/ și bătături în jurul lor, inele („Aceste mâini”, Andrei Ciurunga, p. 202); Sub zeghe trupul s-a făcut covrig,/ căci în adâncul cărnii vlăguite,/ în loc de nervi coboară șerpi
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
crape mai rapid și să scăpăm mai iute de belea. Un timp a mers destul de bine. Dar la un moment dat, cineva l-a strigat la poartă ,așa că toată operațiunea nu a rămas decât în cârca mea. Un lemn mai noduros își aștepta cuminte rândul la pierire. Și l-am lovit așa...cu milă , să-i fac sfârșitul,mai plăcut. Numai că el mi-a refuzat toporul , aruncâdu-l brutal în sus, direct spre beregată. Noroc că m-am ferit la timp
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
-ți arăt eu cine-i șeful ! Apuc toporul cu tărie și cu dorință aprigă de răzbunare ,i-l trântesc cu toată forța peste nodul negru și hidos.... Și-acolo a rămas ! Am încercat să-l scot încet,dar fără rezultat. Nodurosul îl ținea strâns ca să-mi arate că forța brută nu rezolvă întotdeauna lucrurile. Mai trebuie și-un pic de minte... Văzusesem la socru-meu că-n cazuri de-astea ,este nevoie și de mai. Un fel de butuc tare din
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]