1,113 matches
-
l’Equipe - iată cum transpare, de la bun început, atracția lui pentru activitatea de grup, pentru munca „în echipă”, cu condiția ca liderul să fie el însuși - iar mai apoi va anima, împreună cu André Clavé, La Roulotte. Vilar recunoaște astfel vocația nomadă a teatrului, strânsa lui înrudire cu spectacolul de bâlci; de aici și oroarea lui față de teatrele stabile, cu sălile lor impunătoare, elegante, de aici și plăcerea de a bate drumurile Franței și de a juca pe scene improvizate. Marea provocare
Jean Vilar, o legendă by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/4342_a_5667]
-
morții lui Katherine Mansfield, și are un rol esențial în devenirea ei scriitoricească. Fără îndoială, aceste evenimente ce au ținut de destinul fiecăreia au determinat tipul de scriitură pe care aveau să l abordeze - în vreme ce Katherine Mansfield duce o viață nomadă, călătorind în străinătate, încercând să își vindece boala de plămâni prin schimbarea climei, dar și mutându-se mereu dintr-o casă într-alta, în funcție de starea financiară a cuplului, Hortensia Papadat Bengescu se vede exilată în spațiul amorf al orașului de
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
noastră. Apoi, comunicăm prin telepatie sau gănd încăt nu avem de ce să ne deplasăm, să mergem sau să fugim. Profesorul: Apoi, ce a urmat? Evelin: Omul a început să folosească măinile pentru vănat, agricultură, procurarea măncării și a adăpostului. Triburile nomade se opresc, se unesc și formează comunități mari, stabile, cu reguli de conviețuire. Lucrul care ne-a deranjat a fost momentul în care oamenii au fost făcuți sclavi. A fost foarte trist. Dar sclavia a durat căteva sute de ani
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
și se poate uni cu "mireasa" lumii. Viziunea din Miorița cuprinde planuri multiple: macrocosmosul și microcosmosul, realul și legendarul. Măreția unică a acestei creații privind concepția asupra morții, reiese perfect în evidență, de pildă, alături de Cântecul nocturn al unui păstor nomad din Asia, al lui Leopardi, de un adânc pesimism și care se încheie profund amar: "E funesto à chi nasce il di natale" "este funestă ziua de naștere pentru cel care se naște", reducând astfel la nimicnicie vastul spațiu selenar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
le dea decorații, ceea ce este mai puțin costisitor. Ambasadorii au obiceiul de a schimba între ei acele decorații, atunci când li se oferă ocazia: vizita unui suveran, semnarea unui tratat, o expoziție, o ceremonie oarecare. Astfel, diplomații, în decursul carierei lor nomade, adună multe panglici și cordoane, de toate culorile. Acestea sunt "accesorii" ale meseriei. Se întâmplă uneori ca misiunile diplomatice să se încheie într-un mod mai puțin agreabil. S-a întâmplat, și nu o dată, ca anumite guverne au cerut rechemarea
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]
-
rășchirate, făcându-și astfel umbră, de unde le și vine în greacă numele de sciapozi, „umbră cu piciorul“... Am mai tras un gât de bere și am urmat: — Au înfățișare umană și cântă duios, iar carnea lor e foarte prețuită de nomazii turcomani, care, atunci când nu-i consumă ori nu-i siluiesc, îi obligă să piardă la șah. A început să râdă, s-a întors spre mine și mi-a zis să comand ceva de băut. Când ne-au venit cele două
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
Tomis - Constanța cea îndrăgită de autor - ar fi urmat să fie, prin persoana poetului Ovidiu, aici exilat, locul desfășurării unui al doilea roman cu sol dobrogean, trilogie ce s-ar fi întregit cu romanul Toragai, al stepelor străbătute de călăreții nomazi. Zarea de baștină, de formare, de asemeni, Dobrogea, cu vântoasele-i miraje ce depășesc exotismul de almanah, țărm de margine și ultimă treaptă spre marea în care afunzi un picior și ai impresia că ți se deschid porțile oricărei destinații
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
ar fi vrut, o seamă de circumstanțe legate de scrisul lui Mircea Damian, pe atunci încă vii în memoria contemporanilor. Din "Dicționarul scriitorilor români" cititorii de astăzi pot afla, de pildă, că Mircea Damian a avut "o existență dezordonată și nomadă, trăind de pe o zi pe alta, peregrinând din oraș în oraș (Bistrița, Dej, Bacău, Galați, Constanța), întemeind sau colaborând la diverse publicații obscure. S-a stabilit în cele din urmă la București; lucrează în câteva redacții, întemeiază și conduce el
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]
-
locală, nu preparatele culinare care făceau faimă cetății săsești acum vreo jumătate de veac, nu mai mult, probabil, considerate de noii patroni... retrograde. Ca să nu mai detaliem și un alt fapt penibil: "festivalul" multietnic se metamorfozează în bâlci. Numai corturile nomade lipsesc. Iar post-festum, mizerie cu carul. l Te-ai aștepta ca într-un oraș cu vreo 30.000 de suflete (vorbim numai de urbea propriu-zisă, nu și de suburbiile rurale alipite ca să se numească municipiu), în cele doar două instituții
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
foiletonism. Oricum privești, problemele pe care le pune sînt deodată mari și mici, strategice și tactice. De la schematizări uzînd de metafore reușite - din care-și va lua armele, bunăoară, disputa dintre proza scurtă și roman - "ziaristul destinde necontenit un cort nomad al ideii", trece la concretețea (și la critica...) foiletoanelor, în care nevoia de a informa pe spații mici înghite și frumusețea, și sistemul. Avantajul, însă, care face uitate toate astea, e lucrul pe o literatură care suflă, nu pe asociații
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
din ziua de 18 decembrie 2006, când Vadim Tudor și Buruiană și-au adus, sub privirile paterne ale lui Văcăroiu, trupele de șoc în Palatul Parlamentului. Nu i-aș exonera cu totul nici pe europenii care permit crearea de tabere nomade pe teritoriul lor. Chiar în clipa în care scriu, o organizație de extremă dreaptă, Forza Nuova, le dă românilor și țiganilor din Genova ultimatumul de a părăsi orașul în zece zile. Neofasciștii nu-și ascund deloc intențiile: după acest interval
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
pe ideea de persecuție politică sau exterminare, deși cititorul poate specula sau deduce că șatra (împreună cu alte șatre) suferă consecințele unui ordin al dictaturii antonesciene de deportare a țiganilor în Transnistria. Un ordin obscur al jandarmeriei îi determină pe țiganii nomazi să meargă într-o direcție controlată, spre Răsărit. Destinația lor nu e clară, dar nomadismul lor nu mai e liber, trebuie să respecte o constrângere, ce devine din ce în ce mai opresivă și mai sumbră. Șătrarii își citesc condamnarea în ochii oamenilor. Sentința
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
cosmic, fără altă dimensiune simbolică, de cer și pământ. Natura e substitutul transcendenței. Confruntarea lor cu necunoscutul înseamnă confruntarea cu moartea și asumarea ei dificilă ca o permanență a condiției umane. Nu e o Odisee, fie și colectivă, pentru că țiganii nomazi nu au o Itacă definită, un "acasă" la care să se întoarcă. În exodul lor silit merg spre un "dincolo" neclar: locul de dincolo de fluviu plutește între incertitudine și speranță, dar nu e o țintă dorită. Deși, în final, reîntoarcerea
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
cinste, onoare și respect”. În afara acestei revolte externe, între 1599 1601 are loc și o puternică răscoală a truditorilor gliei din Anatolia, condusă de Kara Iazâgi. Aceasta poate fi numită și mișcarea revoluționară, fiindcă au aderat la ea și triburi nomade, feudalii mici și mijlocii. La începutul secolului al XVII-lea, Imperiul Otoman se va confrunta și cu serioase probleme de ordin economic, precum lipsa cerealelor, care va determina o diminuare a fondurilor bugetului. Anul 1609 va fi al țăranilor turci
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
și centrală) și să se situeze într-o nonliniaritate creativă, interactivă și intermediară. Astfel, pot fi considerate scrieri cu o structură democratică, sfidând atât canonul scrierii totalitare, realist-socialiste, cât și sistemul politic comunist cu limbajul său de lemn. Gândirea epică nomadă a scriitorului însuși, tehnicismul științific adus la interfața literarului, cât și invitarea cititorului la o lectură nomadă și rizomatică prin libertatea de alegere și de asamblare a traseelor lecturale rup esența tare a "umanismului" nou, propagandist. Nu întâmplător, Editura Liternet
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
scrieri cu o structură democratică, sfidând atât canonul scrierii totalitare, realist-socialiste, cât și sistemul politic comunist cu limbajul său de lemn. Gândirea epică nomadă a scriitorului însuși, tehnicismul științific adus la interfața literarului, cât și invitarea cititorului la o lectură nomadă și rizomatică prin libertatea de alegere și de asamblare a traseelor lecturale rup esența tare a "umanismului" nou, propagandist. Nu întâmplător, Editura Liternet a oferit o editare electronică a Bibliografiei generale, cartea mulându-se pe formatul HTML și pretându-se
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
ține loc de pat. Adorm imediat, adăpostit În propriul vis. Câinele lui Ben roade un os, scoțând icnete de plăcere. Șuieratul trenului Îl trezește o secundă pe Antoniu, după care somnul capătă dimensiunea morții. Cartonul de cerșetoare, atestatul vieții ei nomade, nesigure, zace pe podea ca un leș. Un singur cuvânt se poate citi clar, În lumina firavă a unei raze de lună: ,,mulțumesc,,. Unsprezece -Ai mai putea face un ceai? M-au terfelit, m-au vârât În noroiul lor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă, cu un soi de detașare mută și să cerșească fără mustrări de conștiință, tocmai de la cei care se zbat să facă din prezentul lor plin de lipsuri și frustrări, un viitor intoxicat cu speranțe. Își dă seama că este procentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lui Dumnezeu să mi-l lase până la sfârșit. Un cunoscut scriitor, spunea că ar vrea să moară Într-o bibliotecă, parafrazând, eu spun că aș vrea să mor cu pixul În mână.,, O voce ,,N-ai urmași, duci o viață nomadă, cine crezi că-ți va păstra scrierile? Cine le va citi? Cine va poposi asupra paginilor, pentru a face o analiză a lor? Ce istoriograf va consemna, că din anul cutare până În anul cutare, un cerșetor, un vagabond Înrăit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
amenajată. Atât "Cele Zece Pavilioane", cât și Sala Politică sunt inspirate de corturile nomazilor. Cele zece pavilioane sunt, de fapt, construite sub forma a zece corturi, iar trecerea de la corturile mobile la pavilioanele stabile semnifică drumul parcurs de o etnie nomadă în dezvoltarea proprie. În Palatul Imperial din Shenyang pot fi văzute peste tot urmele culturii manciuriene. De exemplu, prăjina de lemn așezată în curtea din fața Sălii Qingning, partea centrală a palatului. Aceasta are o înălțime de șapte metri și este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să spun ceva cuiva. Nici măcar bunicilor. Bunica Leah Însă m-a strâns În brațe mai mult ca de obicei și m-a condus până la poartă. După plecarea mea, părinții mei s-au despărțit. Fiecare reproșa celuilalt dacă nu o ascendență nomadă cel puțin un comportament nomad, singura explicație posibilă În mintea lor pentru gestul unui copil căruia nu-i lipsise nimic, niciodată. Ca și cum dincolo de ce Îmi dăduseră ei cu toată dragostea, n-ar mai fi existat nimic. Cu alte cuvinte, aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
bunicilor. Bunica Leah Însă m-a strâns În brațe mai mult ca de obicei și m-a condus până la poartă. După plecarea mea, părinții mei s-au despărțit. Fiecare reproșa celuilalt dacă nu o ascendență nomadă cel puțin un comportament nomad, singura explicație posibilă În mintea lor pentru gestul unui copil căruia nu-i lipsise nimic, niciodată. Ca și cum dincolo de ce Îmi dăduseră ei cu toată dragostea, n-ar mai fi existat nimic. Cu alte cuvinte, aveam totul pentru totdeauna, ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viață ca la noi. La noi, matematica e viață, iar viața poezie și dacă matematicienii pleacă, poeții, În schimb, rămân ca să cânte În versuri amare plecarea matematicienilor. Cine a spus că suntem un popor vegetal? Suntem un popor de matematicieni nomazi și, parțial, de poeți sedentari, care se adună o dată pe an În jurul porcului de Crăciun, mirați și Înfricoșați În același timp ca troienii În jurul darului blestemat al aheilor. În urechile lor răsună de fiecare dată același strigăt de mercato: Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
prin edificarea Circului de Stat în chiar centrul capitalei după modelul original de la București, cu inconfundabila sa cupolă ondulată. Totuși, printre clădiri și blocuri ,ici-colo se puteau zări și tradiționalele iurte, corturi circulare cu acoperișuri conice, specifice poporului de păstori nomazi și călăreți abili. În scurtele perioade când s-a aflat în țară, a îndeplinit și diferite misiuni ce îi erau încredințate de către conducerea instituției. Astfel, a participat la organizarea și buna desfășurare a vizitelor oficiale efectuate în România de către Sukarno
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
poziție împotriva unor decizii ale Ministerului de Culte, apărute, de pildă, în ziarul Epoca 68. Astfel, el critica deschis măsurile luate de acest Minister în colaborare cu Prefectura Poliției București împotriva călugărilor vagabonzi. Șerboianu îi considera pe aceștia asemănători țiganilor nomazi sau beduinilor, care nu-și găseau nicăieri locul. Prin urmare, decizia ministerială și aplicarea de către autorități era considerată o imixtiune în treburile Bisericii, dar și o nedreptate făcută acestor oameni. În opinia lui Șerboianu, cei mai mulți dintre călugării vagabonzi fuseseră victimele
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]