66 matches
-
același, dar această reprezentare este afectată de particularitățile fiecărei limbi. În filozofia antică și în cea medievală s-a discutat mult dacă există sau nu o legătură necesară între numele lucrului și esența lui, în cazul unei astfel de legături, nominația fiind procesul de aflare a acestei esențe și de determinare a numelui potrivit trăsăturilor ei. În epoca actuală însă, prin acceptarea teoriei arbitrariului semnului lingvistic și prin demonstrarea motivării denumirii lucrului numai prin istoria limbii, iar nu prin esența lui
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
se spune essen și fressen, dacă se referă la oameni sau la animale. La fel, româna are pe a învăța (ceva sau pe cineva), iar franceza pe apprendre și enseigner, engleza pe to learn și to teach etc. Ca atare, nominația este legată de cunoaștere, dar cunoașterea, așa cum este ea reflectată într-o limbă istorică, este una dată de interpretarea lumii de către comunitatea care vorbește limba respectivă. De aceea, limbile nu coincid în delimitarea și clasificarea obiectelor lumii, fiindcă semnificațiile cuvintelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o însemnată latură pragmatică, deoarece produce o transformare a interlocutorului, schimbîndu-i cuantumul sau tipul cunoștințelor, determinîndu-l să acționeze într-un anumit mod etc. Pe de altă parte, acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiința vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală, iar, ca sumă de modalități și mijloace comune pentru același grup (etnic), participă la realizarea conștiinței
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
transformare a interlocutorului, schimbîndu-i cuantumul sau tipul cunoștințelor, determinîndu-l să acționeze într-un anumit mod etc. Pe de altă parte, acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiința vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală, iar, ca sumă de modalități și mijloace comune pentru același grup (etnic), participă la realizarea conștiinței de sine comunitare. Există, așadar, două aspecte
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
prin sens, așa cum limba își actualizează posibilitățile în vorbire. În sens, semnificația și desemnarea devin funcționale prin orientarea spre un anumit obiect și prin implicarea într-o structură sintagmatică, astfel încît, în ambianța comunicativă, semnul lingvistic își pro-bează capacitatea de nominație și își reînnoiește anvergura socială. Tot în asemenea împrejurări, cuvîntul poate căpăta însă și valențe noi de conținut, ce pot rămîne la nivelul accidențelor sau se pot socializa prin propagare și, astfel, se pot esențializa producînd mutații de semnificație și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Prin compararea unor limbi diferite se constată inexistența sinonimelor perfecte, lipsa coincidențelor în referirea la aceleași obiecte sau acțiuni în cele mai multe dintre cazuri. Se observă astfel că există maniere diferite de clasificare a realităților în limbi diferite, căci actul denumirii (nominației) depinde de un proces de clasificare, conferirea unui nume pentru un obiect sau pentru o acțiune presupunînd o subsumare unui anumit concept-clasă. Această diferențiere se explică prin faptul că numele date realităților lumii sînt deseori determinate de interese și scopuri
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aceleiași orientări spre structurile analitice. Pentru domeniul lexical, în speță pentru conținutul lexical (fiindcă forma cuvintelor este avută în vedere de fonetică și de morfologie), se poate atribui denumirea de lege unor fapte precum trecerea de la abstract la concret în nominație, în evoluția de la latină la limba română. De aceea, de exemplu, latinescul anima, cu semnificația abstractă "suflet, spirit", a devenit în românește inimă, cu semnificația concretă "organ intern care pulsează sîngele în organism". Dar, dacă majoritatea legilor lingvistice privesc anumite
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a conștiinței umane în general, manifestîndu-se alături și în corelație cu alte laturi ale ei (conștiința națională, socială, politică, religioasă, artistică). În linii generale, modalitățile de structurare ale conștiinței lingvistice se bazează pe două dintre funcțiile de bază ale limbii: nominația și comunicarea. Prin nominație, se realizează relația plurivalentă dintre eu și realitate; vorbitorul, însușindu-și tradiția lingvistică a comunității sale, își desă-vîrșește nu numai știința lingvistică, ci integrează în conștiința sa o concepție, o ideologie în virtutea căreia realizează numirea obiectelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
general, manifestîndu-se alături și în corelație cu alte laturi ale ei (conștiința națională, socială, politică, religioasă, artistică). În linii generale, modalitățile de structurare ale conștiinței lingvistice se bazează pe două dintre funcțiile de bază ale limbii: nominația și comunicarea. Prin nominație, se realizează relația plurivalentă dintre eu și realitate; vorbitorul, însușindu-și tradiția lingvistică a comunității sale, își desă-vîrșește nu numai știința lingvistică, ci integrează în conștiința sa o concepție, o ideologie în virtutea căreia realizează numirea obiectelor și, uneori, o anumită
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
aspecte ale ei. Dar, această relație eu realitate este complinită de relația eu alt eu prin actul comunicării, care reprezintă transferul informativ de la un individ la altul. Acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiințele vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Astfel, nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală iar, ca sumă de modalități și mijloace comune pentru aceeași comunitate (etnică), participă la realizarea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este complinită de relația eu alt eu prin actul comunicării, care reprezintă transferul informativ de la un individ la altul. Acest transfer presupune și desăvîrșește o manieră similară pentru conștiințele vorbitorilor în realizarea nominației și în folosirea acelorași mijloace comunicative. Astfel, nominația și comunicarea, ca relație cu realitatea și ca relație între membrii societății, fundamentează conștiința de sine individuală iar, ca sumă de modalități și mijloace comune pentru aceeași comunitate (etnică), participă la realizarea conștiinței de sine comunitare. De obicei, conștiința vorbitorului
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
a stat inițial la baza formării lui. Cert este însă că, prin funcția denominativă, cuvîntul se raportează în primul rînd la realitate, la realitatea gîndită într-un anumit mod, iar nu la cea obiectivă, și, de aceea, substantivul, care realizează nominația prin excelență, este partea de vorbire cea mai independentă de limbă și cea mai dependentă de gîndire și de realitatea gîndită. Cu toate acestea, tentativa de a cerceta realitatea prin limbă, de a încerca să se afle ce sînt obiectele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
obiectivare) realizează obiectivare, iar individul vorbitor, prin folosirea ei în comunicare, devine factor obiectivator, mai întîi în raport cu sine și, apoi, în raport cu ceilalți. Un alt aspect al raportului dintre obiectiv și subiectiv în limbă decurge din relația limbii cu realitatea (din nominație). În principiu, obiectivitatea designativă ar trebui să nu comporte nici un fel de restricție și perspectiva este de obicei aceasta din punctul de vedere al individului vorbitor, deși, uneori, acesta constată că aplicarea limbii sale la realitate nu se face într-
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și aplicare generală, care îi determină multe dintre aptitudinile de a imprima cunoașterii domeniului respectiv o tentă particulară. Reflexul acestui particularism în interiorul discursului (textului) filozofic se află sub dominanța substantivului, adică a elementului de limbă implicat cel mai mult în nominație și, în același timp, cel mai intens marcat de aspectele cognitiv (cunoașterea obiectelor) și emotiv (reflectarea propriilor trăiri și atitudini în raport cu obiectele sau cu numele lor), precum și de valențele atribuite prin nivelul extralingvistic (desemnarea, relația cu obiectele) și prin cel
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
numaidecît o virtute, ci, mai degrabă, o scădere, chiar în cazul în care aceste corespondențe ar fi nimerite, căci folosirea aceluiași element lexical cu prea multe desemnări și semnificații prejudiciază inteligibilitatea și, ca atare, prejudiciază funcțiile de bază ale limbii: nominația și comunicarea. În alte situații, precum semnificațiile cuvîntului fire, intens discutate de Noica, se poate observa că, de cele mai multe ori, ele sînt rezultatul unor calchieri, iar nu al evoluției interne a limbii, încît să poată fi valorificate ca ținînd de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
254; literară 30, 282-284, 344, 345, 366; maternă 29, 30, 143-146, 199-201, 216, 217, 222, 228-232, 233-238, 287, 358; naturală 47-49; populară 30, 282, 283, 344, 345; limbă universală 103, 287 logos semantic 55, 247 metalimbaj 98-101 noem 59, 60 nominație 85-89, 92, 144, 252, 272, 278 normare 136, 138, 193-195, 198, 262 normativitate 265, 267 normă 37-41, 77, 78, 96, 136-138, 155, 176, 186-188, 193, 196-198, 207, 210, 224, 262, 263, 266, 267; legiferată 37, 137, 138, 159, 366 noțiune
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]