152 matches
-
Mediu. Între concepțiile nominaliste radicale și cele natură realiste au existat o multitudine de încercări de aborda problema și de a oferi răspunsuri diferite. În lucrarea Metalogicus (1159) John of Salesbury 94 enumeră treisprezece concepții în problema universaliilor. Între acestea nominalismul lui Roscelin este cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și neoplatonism până la cele
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
încercări de aborda problema și de a oferi răspunsuri diferite. În lucrarea Metalogicus (1159) John of Salesbury 94 enumeră treisprezece concepții în problema universaliilor. Între acestea nominalismul lui Roscelin este cea mai radicală perspectivă din punctul de vedere al de nominalismului. Acesta consideră că universaliile sunt simple cuvinte - voces. Între concepțiile enumerate majoritatea sunt de origine realistă, începând de la concepții apropiate de platonism și neoplatonism până la cele de sorginte pitagoreică: "universaliile sunt forme abstracte ca și formele matematice"95. Dincolo de această
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
este Roger Bacon care susține că cea mai importantă modalitate de cunoaștere este cea experimentală 98, iar prin aceasta este eliminată raționalitatea specific aristotelică și problemele legate de aceasta. Cea de-a treia direcție este cea în opoziție dezvoltată ca nominalism. Între acestea nominalismul concepției lui Occam, nu apare într-un spațiu de susținere totală a concepțiilor tomiste, ci dimpotrivă într-un spațiu al reinterpretărilor acestuia. Atunci când ridică problema universaliilor își dezvoltă concepția pe trei trepte: pe prima treaptă realizează contextul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
care susține că cea mai importantă modalitate de cunoaștere este cea experimentală 98, iar prin aceasta este eliminată raționalitatea specific aristotelică și problemele legate de aceasta. Cea de-a treia direcție este cea în opoziție dezvoltată ca nominalism. Între acestea nominalismul concepției lui Occam, nu apare într-un spațiu de susținere totală a concepțiilor tomiste, ci dimpotrivă într-un spațiu al reinterpretărilor acestuia. Atunci când ridică problema universaliilor își dezvoltă concepția pe trei trepte: pe prima treaptă realizează contextul în eliminarea concepției
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
pe prima treaptă realizează contextul în eliminarea concepției oficiale afirmând: "Că universalul nu este o substanță care să existe în afara minții poate fi dovedit în mod evident"99. A două idee aprofundează concepția occamistă ajungând la o formă clasică de nominalism: Susțin că un universal nu este ceva real avându-și existența într-un subiect, nici în minte, nici în afara ei, ci este ceva care își are numai o existență în minte și această existență este un fel de plăsmuire, avându
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
încadra între limitele riguroase ale doctrinei. Între aceste concepții au fost și cel[a1]e privind universaliile. Cu toate acestea viziunea oficială permitea o anumită libertate prin încercarea de a asimila toate modalitățile de a concepe universaliile, acceptând parțial și nominalismul nu numai elemente ale raționalismului. Cearta universaliilor a permis construirea unei viziuni ample asupra universului și este un pas înspre conturarea unei noi imagini a științei, prin susținerea existenței universalului ca suport al cunoașterii. 1.4.3. Logica 102 și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
filosofia aristotelică. Aici trebuie amintite direcții cum ar fi cea a lui Roger Bacon care punând accentul pe experiență dezvoltă o filosofie a naturii pornind de la principii empirice, gândirea lui Duns Scotus, unde găsim primele elemente ale unei inducții incomplete, nominalismul lui Occam, direcția lui Raimund Lullus, și nu în cele din urmă gândirea modernă a lui Nicolaus Cussanus. Cenzura aristotelismului este continuată de către platonismul Renașterii, dar și prin cenzuri metodico-logice cum este cea realizată de către Petrus Ramus. Toate acestea încearcă
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în crepuscul, "o literatură a epuizării", deși, se pare, după o replică dată de Ion Bogdan Lefter, Barth se referea mai degrabă la modernism. În orice caz, Radu Enescu reproșa postmodernismului dezexistențializarea și dezontologizarea limbajului și așezarea lui sub semnul nominalismului și formalismului 227. Criticul opunea acestor primejdii culturale o posibilă perspectivă "transmodernistă", ale cărei semne le identifica deja în revalorificarea poeziei lui Ion Barbu, iar la contemporani în lirica recuperatoare de sacru a lui Adrian Popescu sau în lirica recuperatoare
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
spirituală a spaiului românesc, expresia manifestării plenare a ființei umane, pe dimensiunea sa creștină. Teologia imaginii Epistemologia Imaginarului se fundează pe logica contradictoriului, logica terțiului inclus, în contrapunct cu logica terțiului exclus care a dominat gândirea occidentală a pozitivismului, a nominalismului și a materialismului. Raportul dintre logos și mythos care guvernează tradiția filosofică și culturală europeană este mediat de un al treilea element, imago, specific logicii contradictoriului. Nu putem înțelege această ipoteză de lucru dacă nu facem apel la gândirea filosofului
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
depinde. Dar această concepție despre opera literară ca sistem stratificat de norme lasă totuși neclarificat modul real de existență ai acestui sistem. Pentru a trata această problemă într-un mod adecvat, s-ar cuveni să soluționăm controverse ca acelea dintre nominalism și realism, mentalism și behaviorism - pe scurt, toate problemele principale ale epistemologiei. Totuși, pentru scopurile ce le urmărim, va fi suficient să evităm două atitudini opuse : platonismul extrem și nominalismul extrem. Nu trebuie să ipostaziem sau să "reificăm" acest sistem
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
adecvat, s-ar cuveni să soluționăm controverse ca acelea dintre nominalism și realism, mentalism și behaviorism - pe scurt, toate problemele principale ale epistemologiei. Totuși, pentru scopurile ce le urmărim, va fi suficient să evităm două atitudini opuse : platonismul extrem și nominalismul extrem. Nu trebuie să ipostaziem sau să "reificăm" acest sistem de norme, să facem din el un fel de idee-arhetip care domnește peste o lume de esențe eterne. Opera literară nu are același statut ontologic ca noțiunea de triunghi, sau
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
limbii, deși momentul exact al apariției sau dispariției este poate mult mai greu de stabilit cu certitudine în cazul limbii decât în cazul operei literare, care, de obicei, este o creație individuală. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem că nominalismul extrem, care respinge noțiunea de "sistem al limbii" și deci și noțiunea de operă literară în sensul folosit 205 de noi, sau oare nu o admite decât ca ficțiune utilă sau ca "descriere științifică", nu sesiaeaza de loc problema în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
precum și între stilul lui Jules Romains și unanimismul acestuia. Analiza miturilor țesute în jurul cuvintelor de Christian Morgenstern (autorul unor versuri absurde, vag comparabile ou creația poetică a lui Lewis Carroll) dovedește că acesta probabil că a citit studiul imbibat de nominalism al lui Mauthner, Kritik der Sprache (Critica limbii), din care a tras concluzia că limba "nu face decât să arunce noi văluri peste o lume impenetrabil de obscură". *26 Unele dintre lucrările lui Leo Spitzer merg foarte departe în ceea ce privește deducerea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
teoria metafizică, potrivit căreia perioada este o entitate a cărei natură trebuie intuită, si teoria nominalistă extremă care susține că perioada este doar o etichetă lingvistică valabilă pentru orice porțiune de timp pe care o analizăm pentru a o descrie. Nominalismul extrem consideră că perioada este o noțiune aplicată arbitrar unui material care în realitate este un șuvoi continuu, fără direcție precisă ; el ne pune astfel în față, pe de o parte, un haos de fapte concrete și, pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
inteligentă a discursului puterii"808. În final, criticul subliniază caracterul de-sine-stătător al practicii critice, care, eliberată de orice legitimare care se revendică de la anumite criterii universaliste ale rațiunii, "celebrează propria dependență de contingență, de doxa ca temei al cunoașterii, de nominalism, care consideră că însuși temeiul înțelesului limbajului este doxastic și de criticism, privit ca act performativ"809. McKerrow declară că intenția retoricii critice nu este, nicidecum, cea de a delegitima alte tipuri de criticism, însă consideră absolut necesară apariția unei
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
proprietatea de a-și subordona, de a-și îngloba contrariul"39. Dacă la antici polis-ul era atomul social, la moderni devine individul, chiar dacă și individul propovăduiește fraternitatea, întemeiată pe dragostea în și prin Hristos. Heraldul și fondatorul pozitivismului, al nominalismului și al subiectivismului în drept, ca premise ale individualismului, este considerat scolasticul franciscan, care a trăit în secolul al XlV-lea, William Occam. Ideile sale vor fi dezvoltate de Luther, bine consiliat se pare de cabalistul Reuchlin. Dar societatea nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
vertical și - cum să spun - molecular, nu în sens atât de perfect geopolitic, așa cum se întâmplă în cazul Italiei. Așadar, despre problema italiană nu s-a vorbit niciodată. Sau, dacă s-a vorbit, asta nu s-a știut niciodată. Fericitul nominalism al sociologilor se poate epuiza în interiorul cercului lor. Eu trăiesc printre lucruri și inventez cum pot mai bine moduri de a le denumi. Desigur, dacă eu caut să „descriu” aspectul teribil al unei întregi generații tinere care a suferit toate
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
individuală”). Este vorba despre două fenomene pe care Andreotti le vede dintr-un punct de vedere strict pragmatic, factual, material, aproape nomenclator aș spune. Prezența lor pe listă este lipsită de semnificație, cu excepția faptului că există (sau sunt actuale). Pur nominalism administrativ. Andreotti nu se preocupă, de parcă n-ar fi treaba lui, de efectele omenești, culturale și politice ale unor asemenea fenomene. Parcă nici nu a auzit măcar vorbindu-se despre degradarea antropologică ce derivă dintr-o „dezvoltare fără progres” cum
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
plății, indiferent dacă știa sau nu că se împlinise termenul prescript. Plata unei sume de bani Potrivit art. 1488 C.civ., debitorul unei sume de bani este liberat prin remiterea către creditor a sumei nominale datorate. Se menține astfel principiul nominalismului monetar consacrat și controversat sub vechiul Cod civil. Plata unei sume de bani se poate face prin orice mijloc folosit în mod obișnuit în locul unde aceasta trebuie efectuată. Foarte frecvent în cazul contractelor profesionale sunt utilizate pentru plata sumelor de
Drept profesional. Teoria generală a contractului profesional by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1415_a_2657]
-
depistase imensa patimă megalomană, fanatismul, cruzimea și obsesiile demne de marii dictatori moderni. Jean Ange, cititor al marilor erudiți ai veacului al XV-lea, discipol al artei lor antiscolastice, adept al revoluționarei științe a contrariilor care nu se exclud aprioric (nominalismul și realismul coexistă) veștejește crunt fanatismul religios, atât cel al ascetului Ghenadios, cât și al Fraților Liberului Cuget, în ciuda faptului că aceștia îl ajutaseră odinioară să evadeze din închisoare. Are parte de o experiență erotică care ar fi putut să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
frămîntarea creștinilor. Acestei neliniști de care suferă majoritatea se adaugă cea a elitei intelectuale. În acest mediu, dorința de a consolida credința prin experiența trăită și prin gîndirea luminată, o însoțește pe aceea de mîntuire. Or, pe ruinele tomismului triumfa nominalismul lui Wilhelm de Ockham. El afirmă că este imposibil să-1 cunoști pe Dumnezeu din cauza incompatibilității dintre revelația divină și rațiunea umană. Religia nu mai apare de acum înainte decît ca un șir de afirmații dogmatice și de ritualuri impuse. Biserica
by ADRIAN NICOLESCU [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
spre gîndirea lui Aristotel, prin adaptarea gîndirii filozofului antic la cerințele dogmatice ale catolicismului, căci, în general, scolastica a urmărit folosirea filozofiei pentru a motiva și sistematiza dogmele religioase. S-a manifestat sub forma a două curente opuse, realismul și nominalismul, pornind de la disputa în legătură cu realitatea sau cu nominalitatea (convenționalitatea) ideilor generale ("universaliilor") și a generat discuții îndelungate care au condus la dezvoltarea tehnicilor de argumentare și la diversificarea posibilităților de explicare a fenomenelor. În Est, unde evoluția socială a fost
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unitatea divină radiind în multiplicitate, etalîndu-și în univers posibilitățile de creație. Lumea e o uriașă (și indefinită) constelație în care pulsează aceeași lumină, preaîndepărtată Dar nu soluția de tip paradoxal a prevalat în modernitate, ci una mai confortabilă pentru rațiune. Nominalismul și Reforma au exaltat distanța dintre cele două sfere, neasemănarea lor, pe care spiritul omenesc era incapabil să o îmblînzească. Pentru gîndirea de tip nominalist, spectacolul cosmic și social nu mai reflectă atît logosul divin, cît mai degrabă o transcendență
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
4.5. Matematica în fizică / 141 4.5.1. Ce este matematica? / 146 4.5.2. Ce sunt entitățile matematice / 150 4.5.3. Statutul ontologic al entităților matematice / 156 4.5.3.1. Platonismul / 156 4.5.3.2. Nominalismul / 162 4.5.4. Ce sunt teoriile științifice / 163 4.6. Problema coordonării / 168 4.7. Problema aplicabilității matematicii / 168 4.7.1. Platonismul și problema aplicabilității / 181 4.7.2. Nominalismul și problema aplicabilității / 189 Capitolul 5. Empirism și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]
-
3.1. Platonismul / 156 4.5.3.2. Nominalismul / 162 4.5.4. Ce sunt teoriile științifice / 163 4.6. Problema coordonării / 168 4.7. Problema aplicabilității matematicii / 168 4.7.1. Platonismul și problema aplicabilității / 181 4.7.2. Nominalismul și problema aplicabilității / 189 Capitolul 5. Empirism și realism / 193 5.1. Realismul structural / 195 5.1.1. Inferența la cea mai bună explicație / 195 5.1.2. Russell și teoria cauzală a percepției / 198 5.1.3. Maxwell și
Aplicabilitatea matematicii ca problemă filosofică by Gabriel Târziu [Corola-publishinghouse/Science/888_a_2396]