146 matches
-
unor fenomene, cele măsurabile aparținînd, după el, economicului. Revenind la Pareto, acesta emite un postulat metafizic, potrivit căruia faptele legate de voința și de acțiunea umană trebuie puse pe același plan cu cele naturale. Autorul se autodefinește drept "cel mai nominalist dintre nominaliști", în opoziție cu realiștii, prin realiști fiind înțeleși aici adepții școlii scolastice, potrivit căreia conceptele abstracte fac și ele parte din realitate. E aici o influență din partea filosofiei hegeliene. Dar Pareto a refuzat să discute subiecte ca natura
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cele măsurabile aparținînd, după el, economicului. Revenind la Pareto, acesta emite un postulat metafizic, potrivit căruia faptele legate de voința și de acțiunea umană trebuie puse pe același plan cu cele naturale. Autorul se autodefinește drept "cel mai nominalist dintre nominaliști", în opoziție cu realiștii, prin realiști fiind înțeleși aici adepții școlii scolastice, potrivit căreia conceptele abstracte fac și ele parte din realitate. E aici o influență din partea filosofiei hegeliene. Dar Pareto a refuzat să discute subiecte ca natura activității omului
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Protagoniștii triunghiului subversiv împărtășesc așadar un antiplatonism deconstruit printr-o gestă care cuprinde umor, ironie, zeflemea, jocuri de cuvinte și alte năzbâtii verbale bazate pe omofonii. Antistene, cel dintâi, părintele fondator al școlii cinice - zis „Adevăratul Câine” -, afirma ca un nominalist sadea că vedea mulți cai, cu siguranță, dar nu și cabalinitatea platoniciană. Ideea de cal nu există, pentru că există doar realitatea pe care o denumește ea. Mai târziu, și pe baza aceluiași principiu, unii vor afirma că nici conceptul de
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
manevrarea banilor, ci din muncă. Cu timpul însă, pe măsură ce dezvoltarea economică cerea tot mai multe capitaluri, Toma D'Aquino se vede nevoit să accepte creditul bănesc, inclusiv un nivel destul de ridicat al dobînzilor. Autorul analizat este un adept al teoriei nominaliste cu privire la bani. Aceștia sunt considerați ca instrumente ale circulației mărfurilor, iar valoarea lor nu depinde de substanța metalelor nobile încorporate, ci este stabilită în mod arbitrar de căpeteniile statelor. Totuși, în De regimine principium, D'Aquino scrie că principii nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
euroinst.ro 1 William de Ockham (n. c. 1285 în Ockham, comitatul Surrey, Anglia; m. 09.04.1347, în München) a fost un renumit filosof, teolog și scriitor ecleziastic, în epoca scolastică târzie. Amplele sale lucrări includ și filosofie politică. Nominalistă sau conceptualistă, gândirea lui Ockham aduce o îmnsemnată contribuție dezvoltării concepției despre stat: pentru că individul uman este o realitate, niciun stat nu poate exista în sine, iar Binele comun are prioritate față de deciziile arbitrare ale autorităților publice. Criteriul pentru legitimitatea
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
slăbit virtuțile morale necesare în luptele cu migratorii și cu răsculații. La mijlocul mileniului al doilea, tradițiile medieval-creștine încep să se destrame. Științele medievale tradiționale erau deja uitate în secolul al XVII-lea. Filosofia își încheie aprinsele dispute dintre realiști și nominaliști, care au prefigurat căderile ulterioare în doctrine reducționist-empiriste ori raționaliste, prelungite până în zilele noastre. În Răsărit, Bizanțul a supraviețuit prin combinarea rezistenței armate cu diplomația, prin cooperările cu bogații venețieni și prin ideologia politică mai flexibilă față de aceea din Vest
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
substanțiale. Totuși, poziția lui nu este atât de radicală cum lasă să se înțeleagă unele din aceste formulări. Ea va putea fi caracterizată drept una intermediară între punctul de vedere „realist“ al naturaliștilor cu vederi esențialiste și punctul de vedere „nominalist“, așa cum a fost formulat de Buffon, care a afirmat că divizarea ființelor vii în specii constituie o decizie arbitrară a cercetătorilor, că în realitate nu există nimic altceva decât ființe individuale. Într-adevăr, Darwin considera speciile drept grupuri de organisme
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte, sau Menger, Weber, Hayek și Popper pe de alta? Și dacă, cum este normal, au dreptate aceștia din urmă, atunci atât de
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
urmărirea politicii de putere pentru îndeplinirea interesului național. Acesta este unicul înțeles al realismului la care ne vom referi aici, notând totodată diferitele înțelesuri care, în ciuda asemănărilor etimologice, nu au neapărat legătură între ele. Mulți realiști politici, de exemplu, sunt nominaliști și empiriști în filosofie. Realismul politic, Realpolitik, "politica de putere", este cea mai veche și cea mai răspândită teorie în realțiile internaționale. Orice student serios trebuie nu numai să capete o cunoaștere profundă a realismului politic, ci să și înțeleagă
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
între susținătorii înșiși. De fapt, mulți teoreticieni asociați cu postmodernismul nu folosesc niciodată termenul în sine, uneori preferând termenii de "poststructuralism" sau "deconstructivism", iar uneori ferindu-se de orice fel de etichetare. Acest capitol va propune o abordare pragmatică și nominalistă a postmodernismului, în locul unei definiții clare și acceptate a conceptului. Teoreticienii care sunt considerați, sau care își consideră ei înșiși lucrările drept postmoderne, poststructuraliste sau deconstructiviste vor fi tratați aici drept teoreticieni ai postmodernismului. Acest capitol este împărțit în patru
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
toleranța. Rezumăm astfel viziunea proprie construcției individualiste a spațiului social, viziune specifică epocii moderne și care subliniază că "ceea ce este bine pentru indivizi este bine și pentru comunitate, ceea ce este rațional pentru indivizi este rațional și pentru comunitate"307. Antecedentul nominalist, de care aminteam mai sus, este vizibil. Acesta a fost criteriul care a distins de-a lungul secolelor susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
susțin anumiți autori -, între organicismul specific perspectivelor sociale și politice ale lui Platon și Aristotel și individualismul stoicilor, între realismul Sfântului Thoma și individualismul lui Occam, între holismul lui Hegel sau colectivismul lui Marx și ideile individualismului ideologiei liberale. Abordarea nominalistă a constructelor sociale a distins, în ultimă instanță, între democrație și totalitarism, dacă avem în vedere principiul guvernărilor posibile (ca produse ale diferitelor proiecții ideologice), sau între colectivismul metodologic și individualismul metodologic, dacă ne referim la principiile epistemologice aplicate în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
se dezvoltă "regulile tradiției culturale" care li se vor substitui, păstrând totuși modelele, și care, schematizându-se, în asociere cu factori psihologici și sociali, nasc riturile, cele care conferă forma tradițională miturilor și societății.220 Mai există și o abordare nominalistă care, sub influența istorismului lui Foucault, consideră că obiectele culturale sunt pur istorice, că nu au esențe imuabile, ci doar forme singulare și efemere. Astfel, Detoienne sau Veyne nu consideră mitul un gen literar, sau un tip specific de povestire
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cu pilda vieții Mântuitorului Hristos, acela, numindu‑se creștin, Își Însușește numele lui Hristos, adică numele de creștin, În mod nedrept. El devine „sămânță de scandal” și sminteală pentru toți cei din afara creștinismului, care, observând viața unui astfel de creștin nominalist, Își va face o idee cu totul greșită despre Dumnezeul creștinilor. În legătură cu aceasta, Sfântul Grigorie de Nyssa scrie că „dacă creștinis‑ mul este imitarea lui Dumnezeu, cel ce nu a primit Încă taina Cuvântului va socoti că Dumnezeul nostru este
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
limbajului”, demersul prozatorului fiind, cu tot umorul, unul filosofic: „Sub ocrotirea (cuvânt des folosit de Velea) perfidă a autorului, abstracțiunile capătă fulgi și pene și cresc, cresc până la proporții de poveste” (Cornel Regman). Personajele (și autorul) se manifestă ca niște nominaliști hâtri, care subminează generalizările (prin infirmare ostentativă și ridiculizare) și se încred doar în experiența lor, mereu particulară. Aparent fantoșe fără profunzime, deliberat schematice, asemănătoare în această privință cu Dănilă Prepeleac ori cu Păcală (cel al lui Petre Dulfu, de
VELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290480_a_291809]
-
dintre știință și credință funcționează în sensul unei conaturalități esențiale în care privirea scrutătoare a savantului vine în completarea firească a exigențelor teologice. Modernitatea a accentuat procesul de diferențiere dintre cunoașterea științifică și cunoșterea metafizică realistă. Cunoașterea științifică de factură nominalistă pe care George Manu o respingea, procedează prin semne, rezolvând problema realității într-un sistem de semne ce sunt într-un raport univoc, dar total irelevant. Teza pozitivismului nominalist vizează faptul că nu există decât un singur fel de cunoaștere
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
dintre cunoașterea științifică și cunoșterea metafizică realistă. Cunoașterea științifică de factură nominalistă pe care George Manu o respingea, procedează prin semne, rezolvând problema realității într-un sistem de semne ce sunt într-un raport univoc, dar total irelevant. Teza pozitivismului nominalist vizează faptul că nu există decât un singur fel de cunoaștere a sensibilului, cea științifică. Această teză apare astfel pentru simplul motiv că tot ceea ce există în sfera cunoștinței umane aparține realității sensibile, actualului, dacă ne raportăm la terminologia naeionescienă
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
au loc, elemente față de care subiectul aduce un raport în a le determina existența. Acest raport poate fi înțeles prin angajarea imaginației în elementele și simbolurile descriptive ale reprezentării filmului. Din acest punct de vedere, putem vorbi de o ontologie nominalistă. Nu există nicio lume reală primară pe care ulterior am supus-o la diferite tipuri de reprezentare. Mai degrabă, are mai mult sens să vorbim de mai multe lumi pe care individualii le construiesc"14. Ca obiect real, filmul nu
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Marx primează o logică a confruntărilor, alți autori, asemenea lui Alexis de Tocqueville, vorbesc, dimpotrivă, referindu-se la experiența americană, despre o mișcare „presantă și irezistibilă” Înspre o „egalitate a condițiilor”. În ceea ce-l privește, Max Weber, dintr-o perspectivă „nominalistă” (și nu „realistă”), critică Întâietatea acordată, atât În Optsprezece Brumar, cât și În Capitalul, infrastructurii economice și introduce În scenă alte două elemente esențiale: puterea politică și grupurile de statut. La rândul lor, Vilfredo Pareto, Gaetano Mosca și discipolii lor
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
a realizat o analiză a limbii inuktitut, o varietate a eschimosei, ajungând la concluzia că ergativitatea este un epifenomen care rezultă din interacțiunea dintre trăsăturile lexicale specifice unei limbi și principiile universale. Această autoare este cea care a impus tradiția "nominalistă" în studiul diacronic al ergativității. Franchetto (2007) analizează situația limbii amerindiene kuikuro, folosind teoria formulată de Alexiadou (2001) − situația din limbile ergative este similară cu cea a nominalizărilor din limbile acuzative − și cea propusă de Gildea (1998)85 − o analiză
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
joacă cu o imagine care nu-i seamănă, și care chiar nu are vreun raport "vizibil" cu numele. Se pregătește aici, cu etapa a treia a publicității, intrarea în tautism, totala de-realizare pe care o produce. 3. Publicitatea este nominalistă, sau tautistă 129 A) Publicitatea confirmă societatea de comunicare. Va fi vorba mai puțin despre a convinge în legătură cu obiectele de consum (societatea numită de consum se îndepărtează deja) decît de a convinge despre existența unei societăți de comunicare: publicitatea domnește
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
apariție / 94 2. Tautism: manifestări practice / 95 II. Mass-medii confuze / 97 1. Comunicarea televizuală / 97 2. Bucla lui Baudrillard / 98 III. Terapia Mao / 101 IV. Publicitatea / 104 1. Reclama sau obiectul reprezentat / 104 2. Expresia publicitară / 106 3. Publicitatea este nominalistă, sau tautistă / 107 V. Tehnologii ale spiritului și știința cognitivă / 109 1. Tehnologiile spiritului / 109 2. Știința sau științele cognitive / 115 VI. Republica ordinatică / 121 1. Cura ordinatică / 121 2. Comunicarea, criteriul regimurilor politice / 123 Concluzia capitolului al III-lea
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
putea să fie viciată de oglinda (de astă dată lingvistică) a tânărului Eminescu, prea apropiată de ochi. Când însă autorul scrie "Geniul este omul normal, adică înzestrat în cel mai înalt grad cu simțul realului", suntem deja dincolo de o ceartă nominalistă. În căutarea adevăratei realități, a adevăratei normalități, precum omul "de geniu", Th. Codreanu se servește de polarități, uneori creându-le. Va mai fi cineva [analizat, n.ed.], de pildă, printr-o grilă Freud /vs/ Platon? În general, el aduce frecvent reversul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
disputa hesychastă ci și dificultatea modernilor în realizarea unei comprehensiuni adecvate a backgroundului cultural al vremii. Romanides, în Notes on the Palamites Controversy, pune la îndoială interpretarea lui Meyendorff potrivit căreia Varlaam ar fi fost în același timp platonist și nominalist de inspirație occamiană. Dincolo de rezolvarea acestei chestiuni, important este faptul că tensiunile au apărut atunci când Varlaam a început să se pronunțe în chestiuni teologice. A făcut-o pe de o parte atât pentru a respinge demersurile gnoseologiei teologice apusene, cât
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
semnificație. Putem concluziona că socio-constructivismul este divizat astăzi de o formă modernă a acestei controverse, care l-ar plasa pe Wendt de partea realistă, împreună cu Searle, chiar dacă acesta nu este un analist al relațiilor internaționale iar pe Onuf de partea nominalistă. Dar, schimbând perspectiva, socio-constructivismul ca filosofie post-pozitivistă per ansamblu poate fi plasat în tabăra nominalistă, în timp ce filosofiile care dau viață intelectuală teoriilor relațiilor internaționale maturate înaintea "cotiturii lingvistice" sunt realiste. Deci, putem salva constructivismul radical al lui Onuf de regresie
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]