450 matches
-
sau al adjectivului) 4.2.1. În limba română actuală a fost constatată tendința de pierdere a acordului în caz la genitiv-dativ al adjectivului și participiului adjectival care determină un substantiv feminin singular (având o formă diferită de cea de nominativ), mai ales în situațiile în care adjectivul nu stă lângă substantivul pe care îl determină (Avram 1997: 360−361). Fenomenul privește în primul rând participiul (cf. Gruiță 2006: 171-174). Exemplele din corpusul oral examinat conțin aproape în exclusivitate grupuri participiale
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
par că stimulii sunt ostili (Radio România Cultural, 1.III.2008). 6. JUXTAPUNEREA NOMINALELOR (NEMARCAREA RELAȚIILOR SINTACTICE DIN GRUPUL NOMINAL) 6.1. În texte scrise, uneori și în comunicarea orală, anumite grupuri nominale sunt construite prin juxtapunere de substantive în nominativ, deși relațiile sintactice de subordonare din interiorul grupului ar trebui marcate cazual sau prepozițional. Acest tip de construcție, în care elementele de legătură sunt suprimate, rămânând doar cele pline semantic (substantive și numerale, în general, mai puțin verbe), reflectă o
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
mereu nostalgici, complexați (conexiuni.net). În forma scrisă a limbajului colocvial actual, construcția cu formele pronominale de acuzativ, impuse de prepoziția de, este frecventă. Mai rar, pronumele de persoana I și a II-a singular apar și cu forma de nominativ: d-alde eu sau Aliosha (fanclub.ro); o chindie cu puștiulică de-alde tu (am ghicit?)? (forum.softpedia.com). Asemenea construcții indică o tendință marcată de lexicalizare a secvenței de-alde, în care prepoziția de (în dublă ipostază, cu grade
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
a pluti; la fel s-a Întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se Înregistrează confuzia Între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o Întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc În nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele În genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
de predicat; predicatul poate fi exprimat și prin locuțiuni verbale sau alte părți de vorbire (interjecția); noțiunea de verb copulativ; noțiunea de subiect inclus și subînțeles; unele propoziții nu pot avea subiect; să deosebească substantivele din vocativ de cele din nominativ; noțiunile de atribut adjectival și atribut substantival; complementul exprimat prin adverb; noțiunile de părți de vorbire flexibile și neflexibile; substantive defective de număr; gradele de comparație ale adjectivului (fără denumire); alte pronume (posesiv, demonstrativ etc.) fără denumire; noțiunea de verb
COMUNICAREA CORECTĂ ŞI EFICIENTĂ ÎN CICLUL PRIMAR by ARINA CRISTINA OPREA [Corola-publishinghouse/Science/319_a_622]
-
entității care produce sau cauzează percepția 30. În alte clasificări, aceleiași entități i se atribuie un rol semantic distinct, Obiect al percepției 31. Tema/Obiectul percepției se codează ca nominal în acuzativ, în cazul verbelor nonagentive, și ca nominal în nominativ, în cazul verbelor de percepție evidențială: (4) Ana aude [muzică]Temă în camera alăturată. (5) [Ana]Temă arată obosită.32 3. Proprietăți temporal-aspectuale ale verbelor de percepție Unitățile incluse în clasa verbelor de percepție sunt eterogene semantico-sintactic. În analiza de
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
și în celelalte limbi romanice: lat. monstrare, it. mostrare, fr. montrer, sp. mostrar, care "cere ca instigatorul la acțiune să fie diferit de receptorul senzației: Ileana arată o fotografie lui Petru". Cercetătoarea precizează că activul cauzativului poate apărea și cu Nominativul (în accepția curentă, obiectul perceput) subiectivizat, dacă este însoțit de un determinant: Casele arătau sumbre. 146 Semnalăm extinderea clasei de substituție a numelui predicativ din construcțiile personale, pentru care în GALR II (2008: 278-279) se precizează doar următoarele realizări adverbiale
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
a pluti; la fel s-a întâmplat pentru mersese , nu au recunoscut a merge. Se înregistrează confuzia între forme omografe ale indicativului și imperativului. Aceeași situație o întâlnim la flexiunea substantivului, adjectivului, pronumelui și a numeralului. Elevii le recunosc în nominativ și acuzativ și foarte greu sau deloc pe cele în genitiv/dativ (forma cuiva nu o relaționează cu cineva, căruia nu e legată de forma care, forma numele e identificată ușor asociindu-i-se și semnul corespunzător; nu la fel de ușor
Ora de limba rom?n? la clasa cu elevi deficien?i de auz by Adina Cr?escu [Corola-publishinghouse/Science/84016_a_85341]
-
2005, după cum poate vă aduceți aminte, și ilustrate de Ion Barbu prin personaje ca Marie-Jeanne, nașu’ Gică, Păunița Columbeanu, Carlo, Băsescu, Iliescu și Vlad Tepeș. Dar nu asta era ideea. În fine (citez, cititorul e rugat să nu confunde acest nominativ cu vocativul termenului fin!), parodia bate pornografia, like a virgin, mai ales în România. Așa că Mirele fără căpătâi le spune pe șleau și nu se dezminte de la rime. Merg mai departe prin poză, proză, roză Trecând la Mr. Clippit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
valoare de plural în româna veche și modernă 4.5. Pronumele de întărire Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ 1.3. Subiectul non-nominal 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect 1.5. Acordul verbului-predicat când subiectul nu este lexicalizat 2. Subiectul nominal 2.1. Substantivele colective 2.2. Numele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
5. Pronumele de întărire Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ 1.3. Subiectul non-nominal 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect 1.5. Acordul verbului-predicat când subiectul nu este lexicalizat 2. Subiectul nominal 2.1. Substantivele colective 2.2. Numele proprii 2.2.1. Antroponimele 2.2.2. Toponimele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu subiectul având rolul Experimentator, care are cazul dativ. Este o construcție asemănătoare cu rom. Lui Ion îi plac romanele polițiste, cu deosebirea că în islandeză toate testele sintactice arată că nominalul în dativ este subiectul propoziției, iar cel în nominativ este un complement: (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón-D plac-pl. aceste șosete-N " Lui Ion îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006: 5) Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordului posibilă: (8) Dacă Y se acordă cu XP, înseamnă că XP și Y sunt sau au fost într-o relație Specificator-Centru în cursul derivării. Pentru a explica toate situațiile de acord, inclusiv acordul complementizatorilor și acordul complementelor indirecte în nominativ din islandeză, prin ipoteza din (8), trebuie să presupunem existența mai multor proiecții funcționale și mai multe mutări ale unor elemente până când se obține configurația potrivită.Problema acestei ipoteze este că duce la generarea prea multor proiecții, atâtea câte este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
minimalist, cazul era atribuit în anumite configurații sintactice de verb, prepoziție, adjectiv (acestea atribuind cazul regim 12) și de Flexiune, adică de Acord + Timp (care atribuie cazul nominativ). Este situația prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi (3), reluat mai jos); în portugheză, verbul la infinitiv se acordă cu subiectul, care are cazul nominativ; în grupurile nominale posesive din maghiară, posesorul este în cazul nominativ (vezi (25)): (3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dintre trăsăturile phi, care trebuie verificată (conform teoriei minimaliste trăsăturile trebuie să fie verificate, această operațiune constituind una dintre temele sale centrale). Propunerea lui Chomsky din 1995 era că este verificat cazul într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul era verificat astfel, conform propunerii că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doar în cadrul grupului nominal.) Wechsler și Zlatić (2000) au propus această teorie pornind de la exemple în care acordul este hibrid sau mixt, același nominal declanșând simultan două tipuri de acord diferite: formal și semantic. În sârbo-croată, substantivul deca, feminin singular (nominativ), are sensul colectiv "copii"; prin urmare, acest substantiv colectiv prezintă o neoncordanță între formă (singular) și sens (plural). În grupul nominal, acordul este formal, iar acordul predicativ este semantic (acord mixt, hibrid): (35) Ta dobra deca su došla. acel-f.sg.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unui complex verbal finit (verb + Flexiune) este cel mai înalt nominal accesibil din domeniul verb + Flexiune (Bobaljik 2008). Accesibilitatea este definită în termeni de caz morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2008). Accesibilitatea este definită în termeni de caz morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic). Potrivit acestei viziuni, verbul finit va căuta cel mai înalt nominal accesibil din structură și se va
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dumneaei, pronumele posesiv său, sa: (105) a. doamna profesoară și soțul dumneaei - foarte politicos b. doamna profesoară și soțul său - politicos c. doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale în nominativ sau acuzativ el, ea și pronumele personale în dativ lui, ei, în favoarea formelor pronominale conotate +politicos, organizate în diverse grade de politețe (dânsul, dânsa; dumnealui, dumneaei; Domnia Lui, Domnia Ei, Domnia Sa): (106) a. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care persoana a III-a are mai multe forme la singular, decât la plural. De exemplu, în engleză, în funcție de gen, sunt trei forme de pronume personal la singular (he - masculin, nominativ, she - feminin, nominativ, it - non-uman / copii foarte mici38, nominativ și acuzativ; him - masculin, acuzativ, her - feminin, acuzativ și genitiv, its - non-uman / copii foarte mici, genitiv; his - masculin, genitiv) și una singură la plural (they - nominativ, them - acuzativ, their - genitiv). În franceză, la acuzativ formele atone marchează distincția masculin vs.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
personal la singular (he - masculin, nominativ, she - feminin, nominativ, it - non-uman / copii foarte mici38, nominativ și acuzativ; him - masculin, acuzativ, her - feminin, acuzativ și genitiv, its - non-uman / copii foarte mici, genitiv; his - masculin, genitiv) și una singură la plural (they - nominativ, them - acuzativ, their - genitiv). În franceză, la acuzativ formele atone marchează distincția masculin vs. feminin doar la singular (ex. le - masculin, singular, acuzativ, la - feminin, singular, acuzativ, les - feminin sau masculin, plural, acuzativ). Și reflexivul accentuat a fost înlocuit tot
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doua de mai sus: verbul are trăsături interpretabile de număr și persoană, pe care trebuie să le verifice într-o relație de acord cu subiectul. 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ S-a arătat că în unele limbi există o relație între acordul verbului-predicat și cazul nominativ al nominalului subiect. De exemplu, în engleză cazul nominativ este atribuit nominalului într-o configurație de acord de tip Specificator - centru. Poziția canonică a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Odată angajată ea, compania a prosperat. d. Tu ai de citit. Acest lucru arată că atribuirea cazului nominativ în română nu depinde de prezența flexiunii personale, deci de marcarea acordului subiect - predicat. 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ În limba română, există situații în care subiectul este în genitiv, în dativ sau în acuzativ (marcat prepozițional). Un context de acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lucru. - subiectul este marcat pentru dativ d. Îi trimit la care îmi cere primul. - subiectul este marcat cu o prepoziție care atribuie acuzativul (la)42. Conform GALR (II: 350), un alt tip de context cu subiect în al caz decât nominativul implică sintagme partitive în care N1 nu este lexicalizat: (10) a. Au câștigat de-ai noștri. (cf. GALR, II: 350) b. Au murit și dintre ei. (cf. GALR, II: 350) 1.3. Subiectul non-nominal Poziția subiectului este destul de permisivă, admițând
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]