701 matches
-
rețetele utilizate de acești scriitori. Dar nu pleda el pentru rețetă, pentru varierea de registre, pentru modelul Umberto Eco? Aparent inflexibil în convingeri și tăios în exprimarea lor, C. Rogozanu este de fapt un comentator cameleonic, care-și schimbă cu nonșalanță opiniile. În unele cazuri, trece un timp pentru ca autorul să se răscucească la 180 de grade. În "cronica" la Ultima cruciadă de Alina Mungiu, laudă cartea (,O poveste cu toate ingredientele - suspans, mister, acțiune - este construită cu simț de răspundere
Marea conspirație by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10272_a_11597]
-
scoși la ocazii, arătați musafirilor, expuși cu un anume fast, pentru ca apoi să se întoarcă, pentru luni și luni de zile, în ambalajul lor de carton). Opțiunea lui Alexandru Mușina e cu atât mai inexplicabilă cu cât ea ignoră cu nonșalanță o serie de tensiuni, îndeobște cunoscute, care separă valul lunedist al optzecismului de cel „nouăzecist” (ghilimelele subliniază caracterul discutabil al etichetei). N-am de gând să tranșez chestiunea aici. Spun doar lucruri știute: aproape de-o vârstă cu optzeciștii și
O carte tristă, plină de umor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2811_a_4136]
-
eroi, fie negativi, fie pozitivi, asta neînsemnînd neapărat lipsă de nuanță sau naivitate, ci un devotament special, absolutizat, care merge de la apoteoză, la pamfletul cel mai personalizat. Alta ar fi că autorul are o continuă vocație de întemeietor, desființează cu nonșalanță receptarea anterioară - în prefața ediției de texte critice despre Arghezi vorbește despre lipsa de dramatism a receptării poetului -, dar nu o face neapărat orgolios, ci ca un fel de ademenire a muzei criticii (dacă există așa ceva) numai pentru sine. În
Carte în doi: Nichita Stănescu și Alex. Ștefănescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17262_a_18587]
-
adoptat o tăcere semnificativă, punându-și pe chip masca îndurerată a dezamăgirii. O parte dintre ei, condiționați, probabil, de un temperament mai reactiv, au intrat fățiș în semi-opoziție, încercând cu disperare să atragă guvernanților atenția asupra greșelilor uluitoare comise cu nonșalanță criminală. Desigur, revenirea la putere a neocomuniștilor de dreapta și de stânga ar însemna îngroparea țării în văgăunile fără fund ale minciunii egalitariste. Bolșevicii înveterați sau demagogii din partidele naționaliste, extremiste și xenofobe, ce recompun sub privirile noastre înmărmurite stârvul
Fakiri și vizitii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17276_a_18601]
-
campanie, prevăzuți cu traiste, genți încăpătoare și saci. Dar să revin la eroul meu: după ce-a răvășit cu gesturi experte cele patru pubele și n-a găsit nimic (concurența luase, pesemne, tot ce fusese de luat!), cu o dezarmantă nonșalanță, a moșmondit în zona fermoarului de la pantaloni și a urinat îndelung pe recipientele de tip european ce fac, de vreun an încoace, mândria primăriei municipale! Nu știu dacă e de căutat vreo simbolistică anume în gestul clientului dezamăgit al gunoaielor
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
după nivelul ei de cultură (politică, și nu numai), răspunsul ar fi de-a dreptul întristător. Dar - sus inimile! Să privim lucrurile puțin mai altfel și să ne consolăm: se cunoaște că, în marea ei majoritate, clasa politică ignoră cu nonșalanță lectura 22-ului, iar astfel incultura ei își găsește o limpede explicație. Așa să fie oare? Nu cred! Ar fi prea comod: revista 22 ca participantă numai la împlinirile acestor ani! Pentru neîmpliniri, iluzii și promisiuni neîmplinite declinăm orice responsabilitate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
a fost), poezii își publică destul de frecvent în Convorbiri literare (prin 1908-1916, apoi 1923-24, 1933), semnîndu-le ba Lucia Codru, ba Lucia Codru Haiducu (pseudonime transparente, psihanalizabile chiar). Prea mare grijă n-avea însă de ele, supă rîndu-l pe Perpessicius cu nonșalanța ei de principesă căreia nu-i pasă de mulțimea de „impurități formale și chiar tematice”.10 Ce-i drept, tematic vorbind, bagă de toate (dar în mare de dragoste scrie), iar la ritmică se împiedică frecvent și elegant (frecvent în
Prințesa poetă și spioană by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2527_a_3852]
-
actul normativ nu ar fi trebuit să fie adoptat înaintea proiectului de lege privind aprobarea indicatorilor macroeconomici ai României. Și social-democrații Viorel Ștefan și Mircea Dușa au arătat că PSD va contesta la CCR acest proiect de lege. "Încălcați cu nonșalanță Constituția, pentru că Parlamentul României a fost sesizat pentru modificarea articolului 11 din OUG 37/2008 și dumneavoastră ați adăugat o nouă lege acestei sesizări și noi suntem în afara cadrului de sesizare. Este neconstituțional. Vom ataca la CCR această lege și
Pensiile şi salariile nu cresc în anul 2012. Opoziția se duce la CCR () [Corola-journal/Journalistic/24596_a_25921]
-
să ne gîndim, indiferent ce vîrstă avem, ce înseamnă înțelegerea, adaptarea, ne propune să descoperim mecanismul după care funcționează un cuplu în mod fundamental și felul în care poți privi lumea nefiind captivul agitației ei, ci locuitorul unei ferme singuratice, nonșalanța cu care accepți la un moment dat că viitorul nu mai există sau că este asamblat din imaginile trecutului. Este a doua oară cînd regizorul se oprește le piesa Frații a irlandezului Sebastian Barry (titlul original Boss Grady's Boys
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
nu sincer în propaganda desfășurată cu nemăsură e de interes secundar). Drept care invocă valoarea. Valoarea personală. Însă nu o face direct, ci comparîndu-se cu mari creatori și cu mari opere, deci uzurpînd în continuare. Iată cum se pune, cu dibace nonșalanță, sub scutul lui Arghezi: Nu e cazul să dăm exemple din ziua de azi, însă din ziua de ieri este instructiv-educativ să dăm cîteva exemple, fiindcă par calchiate după ziua de azi! Iată, lui Tudor Arghezi i-au fost retezate
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
să ajungem în zece ani la populația Chinei (fără a avea, însă, după cum nădăjduia Țuțea, și destinul Franței!) La o emisiune a sus-numitei, două cântărețe cu picioare bronzate și voci cam dogite vorbeau despre "sexul oral" și "sexul anal" cu nonșalanța cu care ar fi discutat despre moda de toamnă sau despre noul "make-up" apărut pe piață! Aerul de temeinică, savantă cunoaștere a tot ce ține de lubric, firescul nefirescului te fac să te întrebi de unde a apărut, în numai câțiva
România la ora vibratocrației biruitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16816_a_18141]
-
datele pe care le avea, domnul Constantinescu nici n-ar fi putut face altceva decât a făcut. Predispoziția la slugărnicie (se cunosc servilismele în raport cu Corneliu Coposu, dar și cu alți politicieni influenți ai vremii) alternează, la ucenicul călugărului Vasile, cu nonșalanța în a-și încălca promisiunile. Memorabilă e dezinvoltura și rapiditatea cu care domnul Constantinescu a ars etapele: monarhist la sânge, atâta vreme cât a simțit în ceafă privirea de gheață a lui Corneliu Coposu, n-a avut nici o problemă să se declare
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
oltenesc) ce i-a fost sortit, I.D. Sîrbu se exprimă într-un amplu Jurnal, operă incomodă nu doar pentru trecut, ci și pentru prezentul amnezic ori excesiv de tolerant cu injustiția, circumscrisă "literaturii de sertar" (pe care unii o contestă cu nonșalanță), propunîndu-și a enunța "o nouă stare" (cea mai veche și mai tragică din lume): starea de Iovie: "Complexul lui Iov sau sentimentul nevinovăției pedepsitului fără vină avea toate condițiile să se instaleze în psihologia lui I.D. Sîrbu, în contextul totalitarismului
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
al celor trăite și învățate de copii, de adolescenți. Cităm pe sărite din multitudinea de suveniruri: " Prima mea amintire în legătură cu comunismul sau cu una dintre fațetele sale este destul de veche. Aveam cinci sau șase ani și-i spuneam mamei - cu nonșalanța specifică vîrstei - că uniforma de "Șoim al Patriei" în care trebuia să mă îmbrac era de fapt o mare prostie. La care mama - contrar obiceiului ei - mi-a spus să tac, fiindcă putea să o încurce chiar ea din cauza mea
Generații jertfite by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/16995_a_18320]
-
s-a pus mereu accentul pe infidelitățile Veronicăi sau pe insistențele ei de a da relației cu Eminescu un caracter oficial. Bărbatului i s-au iertat escapadele, femeii, nu. în plus, lui, marelui artist, i s-a recunoscut cu multă nonșalanță dreptul de a privi de sus, luciferian, meschinăriile existenței, iar reticențele de ordin social ale Veronicăi au fost taxate de meschinărie mic-burgheză. Lumea în care au trăit, victoriană și destul de puritană, n-a jucat nici un rol în aceste aprecieri discriminatorii
Eminescu inedit! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17014_a_18339]
-
unul din pereți și o hartă... R. B.: ...și fereastra spre exterior. Să ne întoarcem însă la cărți. Conform opiniei dvs., scrierea ca și lectura unei cărți nu este doar o afacere a intelectualului; ele reclamă și o anumită naturalețe, nonșalanță. Totuși proza dvs. este foarte precis elaborată, asemenea structurilor unei compoziții muzicale. Iată doar un exemplu: Magda, eroina din Mai întîi cenușiu, apoi alb, apoi albastru, este o străină, cu adevărat o străină, în sat. Mama ei era cehă, tatăl
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
regimul strict al necesității"), alternează cu consemnarea unor momente de descurajare: În fine, de două zile încoace îmi sînt suspect de străin - și nu e rău. Poate mă ajută Dumnezeu să mă cretinizez". În unele locuri, autorul se amendează cu nonșalanță: "Am bună memorie a locurilor, dar prea repede le-am recunoscut ca să se poată prezenta Ideea. Nu pot reține acum pentru jurnalul meu decît o bucurie artificială". Însemnările sînt mai toate muiate într-o sensibilitate particulară, grație căreia scriitorul își
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
din importanță. Mizele sînt mai �mici", dar universale: în locul crizelor de identitate, găsim crize de iubire; în locul psihologiei complexe, o notație precisă, cinică, vioaie; personajul de 25 de ani nu simte nevoia să-și explice sau să-și ascundă biografia. Nonșalanță, tupeu, fără frică de penibil, de locul comun - cam acestea ar fi, în același timp, calitățile și defectele Veronicăi A. Cara. Veronica A. Cara, Viața pe acoperiș, Editura Gramar, 2001, 352p., f.p.
Debut ratat interesant by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15854_a_17179]
-
politică, în societate, în literatură. Spiritul modern datorează enorm discriminării pe care ei au teoretizat-o prima oară între etnic, etic și estetic, între idealuri nobile și valori artistice, între frumos și util. Pașoptiștii încălcau granițele dintre acestea cu o nonșalanță pe care o vor plăti foarte scump. Generația următoare, de la 1890-1900, e, cu siguranță, lipsită de spirit critic, chiar dacă lirismul lui Gherea, Iorga sau Ibrăileanu are prea puțin din acela spontan și copilăresc al pașoptiștilor. Lirici, promotorii naționalismului sămănătorist ori
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
diverse și se sprijină pe ideologii și pe filosofii în plină mișcare. Este, oare, această dinamică semnul unei slăbiciuni sau argumentul unei vitalități? Un artist care se plimbă prin paradigme ca pe aleile unui parc și care schimbă canoanele cu nonșalanța unui top model, poate fi el suspectat de incoerență interioară și de inconsecvență exterioară? Dacă ar fi să luăm drept exemplu pictura română din ultimii șaizeci de ani, răspunsul este, categoric, nu! Asemenea unei planete care antrenează în propria-i
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
în străchini Grobei devine brusc un individ seducător cînd pătrunde în familia Leliei, sau cum același plicticos salesman capătă extraordinara forță e guru după celebra "ruptură la jumătate" a romanului. Naratorul, mic tiran maniheist și megaloman, își manevrează personajele cu nonșalanță, uneori cu efecte spectaculoase, ca în Bunavestire, alteori (cînd se încăpățînează să explice la infinit și pierde măsura - căci adolescenții, nu-i așa, nu prea știu cînd ar trebui să se oprească) eșuînd lamentabil. Să mai adăugăm și începutul spectaculos
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
în disputele privitoare la realism și antirealism (una dintre temele recurente ale primului volum), dezbateri ce antrenează, practic, toate domeniile culturii, critica literară, ca și biologia sau fizica, morala ca și politica. Pe bună dreptate Andrei Marga, autorul prefeței, remarca nonșalanța cu care filozoful traversează frontierele domeniilor și aduce perspective noi. Dintre cele două volume de eseuri filozofice, incontestabil cel mai interesant - din punctul de vedere al unui literat - este cel de-al doilea. Că între ele există un soi de
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
la Mihail Sadoveanu, Tudor Arghezi și Nicolae Titulescu, cel din urmă un apropiat al lui Stoenescu încă din primii ani de copilărie, dar și dintr-o lume privilegiată social și la adăpost de orice problemă economică. În consecință, emulația intelectuală, nonșalanța și o bună stăpînire a codurilor aristocratice, dublate de o anumită detașare pe care i-o permitea spațiul său economic securizat, sînt elementele-cadru ale personalității sale artistice și morale. Însă înaintea acestora, hotărîtoare sînt înzestrarea sa nativă, conștiința acestei înzestrări
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16178_a_17503]
-
prea mică măsură. Șerban Foarță dovedește că forța sa poetică nu așteaptă decît noi și din ce în ce mai profitabile confruntări. Șerban Foarță, Erau ziare, evenimente, Editura Brumar, Timișoara, 2000, 108 p., f.p. Și nu uitați... Critica de la noi continuă să ignore cu nonșalanță fenomenul culturii populare, al culturii de masă, al literaturii de consum. Situația tinde să devină intolerabilă pentru că revistele culturale sfidează un important număr de cititori care vor să fie informați în legătură cu calitatea unor cărți polițiste, a unor S.F.-uri etc.
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
și năbădăios. Nu doar bulimia fantastă este maladia poetului, ci și invenționita sau ficțiunea hemoragică. Parcă i-ar curge prin vene un curcubeu de personaje simpatice și ușor scelerate./.../ Emil Brumaru nu are nevoie de nocturnalii, ficțiunile sale populînd cu nonșalanță lumina zilei în care fantasticul se simte chiar mai bine decît sub faldurile întunericului." Se vede bine dragostea autoarei pentru mulți dintre poeții antologați, o asemenea antologie nu putea fi decît rodul unei adevărate pasiuni pentru acest tip special de
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]