137 matches
-
de monolit, așa cum încă nu de mult atomii erau închipuiți. Fenomenele se caracterizează, dimpotrivă, printr-un dinamism interior, un autodinamism, prin sciziune și dezuniune, prin dedublarea unității în laturi contradictorii..."593. Legea predicației complexe contradictorii vine să limiteze acțiunea legii noncontradicției, pe care Aristotel o ridicase până la rangul de lege ontologică, interzicând coexistența simultană a contrariilor în sânul aceluiași subiect, susține Joja. Negând coexistența contrariilor in re, Aristotel o neagă in mente: rezultă că nu poți afecta același subiect cu predicate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
în devenire. De aceea noi putem enunța fără scandal logic propozițiile: atomul e electrizat pozitiv și negativ, lumina e corpuscul și undă, devenirea e ființă și neființă etc."595. La acest nivel al cunoașterii, logica formală, cu legea sa a noncontradicției, este depășită. Aici, gândirea operează cu legea dialectică a predicației complexe contradictorii, care permite atribuirea de predicate contradictorii unui subiect. În acest punct, Athanase Joja operează câteva precizări extrem de importante pentru înțelegerea corectă a acestei legi. Afirmarea legii predicației complexe
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dialectică a predicației complexe contradictorii, care permite atribuirea de predicate contradictorii unui subiect. În acest punct, Athanase Joja operează câteva precizări extrem de importante pentru înțelegerea corectă a acestei legi. Afirmarea legii predicației complexe contradictorii nu înseamnă abolirea legii logice a noncontradicției, ci doar precizarea domeniului ei de valabilitate. Astfel, Joja arată că, din punct de vedere logic, unitatea predicației nu este distrusă prin acest fel de atribuire 596. Predicatul este unul singur, însă este complex și contradictoriu în sine. Predicatul fiind
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
propoziții contrare, de tipul: lumina este corpusculară și lumina este ondulatorie. Logica dialectică admite și ea că nu pot fi adevărate în același timp două propoziții contradictorii, precum cele de mai înainte. Raporturile interpropoziționale sunt, în continuare, reglementate de principiul noncontradicției, fără de care gândirea ar cădea în incoerență. Însă, traducerea propoziției cu predicat contradictoriu sub formă interpropozițională ascunde caracterul dialectic al contradicție, arată Athanase Joja597, o contradicție ce se voia ontologică fiind transformată într-o contradicție logică. Legea predicației complexe contradictorii
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
dialectică nu intră în conflict cu logica formală. Dar existența ei înseamnă că logica formală nu acționează la toate nivelurile. Logica dialectică pune la dispoziția gândirii instrumente prin care să poată cuprinde realul acolo unde logica identității abstracte și a noncontradicției formale nu mai pot fi de folos. Astfel, ea ne apare drept o logică alături de cea clasică, iar nu una alternativă acesteia sau constitutivă ei. Logica clasică rămâne valabilă în orizontul ei de valabilitate, fiind în continuare instrumentul de bază
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
terțului inclus drept "cheia de boltă a filosofiei lupașciene"630. Cu toate acestea, crede că ea a rămas multă vreme obscură și neglijată din cauza unei înțelegeri greșite. În genere, ideea terțului inclus a fost interpretată drept o respingere a axiomei noncontradicției. Deși scrierile lui Ștefan Lupașcu conduc spre o astfel de interpretare, Basarab Nicolescu susține că nu acesta este sensul corect al gândirii filosofului francez de origine română: "Terțul inclus nu înseamnă câtuși de puțin afirmarea unui lucru și a contrariului
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
un nivel de Realitate NR2, imediat vecin cu nivelul NR1, unde se află tripletul (A1, non-A1, T1). Acest proces va continua la infinit, până la epuizarea tuturor nivelurilor de Realitate cunoscute sau conceptibile, fără a se putea vreodată ajunge la o noncontradicție absolută..."641. În această interpretare, pe care Basarab Nicolescu o dă ideii lui Ștefan Lupașcu, axioma terțului inclus nu înseamnă abolirea axiomei clasice a non-contradicției. Logica terțului inclus este non-contradictorie, în sensul că axioma non-contradicției este perfect respectată, cu condiția
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Uneori, spune el, determinată de întâlnirea cu iraționalul, cunoașterea avansează într-o direcție inversă decât în mod obișnuit, sporind iraționalitatea unui fenomen prin formularea sa antinomică. În acel moment, rațiunea își iese din sinele său construit pe logica identității și noncontradicției, cuprinzând în concepte însuși iraționalul. O altă comparație interesantă pe tema iraționalului poate fi făcută între Lucian Blaga și Rudolf Otto, autorul celebrei lucrări Das Heilige (Sacrul, în traducere românească), apărută în 1917. Cum bine se știe, subtitlul acestei lucrări
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
interpretarea dată mai târziu de către Bohr postulatului său: contraria non contradictoria sed complementa sunt759. Cei doi termeni ce formează dualitatea, unda și corpusculul, coexistă doar în succesiune. "Ei nu pot ființa simultan, nu sunt adevărați în același timp. Logic, principiul noncontradicției este respectat. Caracterele ondulatorii și corpusculare ale obiectului cuantic sunt realități pozitive și alternative, ele se resping reciproc, sunt eterogene, dar pot sta alături, unul după altul, într-o aceeași serie (...). Imaginea complementară reprezintă "suma logică" a eterogenilor din serie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
presupune dialectizarea rațiunii, dar nu în sensul lui Hegel, ci mai degrabă în acela al inițiatorilor geometriilor neeuclidiene, care înseamnă a pune rațiunea să facă polemică, a-i da libertate față de ea însăși "mlădiind aplicarea principiului de contradicție" (adică de noncontradicție), invitând-o să completeze în mod dialectic noțiunile fundamentale 780. Rațiunea a însemnat prudență și tradiție. Ea este invitată să riște pentru inovație: "în domeniul gândirii, imprudența este o metodă"781. Raționalismul clasic ne-a invitat să gândim "în termeni
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cu restricții formaliste ca și în cazul variantelor de logici intuiționiste..."795. Gaston Bachelard nu pomenește, în legătură cu tema logicilor non-aristotelice, de încercările lui Jan Łukasiewicz, care sunt anterioare celor prezentate de el. În primul rând, este vorba de critica principiului noncontradicției al lui Aristotel, cuprinsă într-un studiu din 1910 (Uber den Satz des Widersprachs bei Aristoteles)796. În al doilea rând, ar trebui amintite cercetările care au constituit baza a ceea ce se va numi mai târziu logică polivalentă. Dacă proiectele
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
uzajul contradicției, Paulhan arată că există nenumărate situații în care contradicțiile sunt acceptabile, mai mult, chiar necesare, astfel încât consideră că logica trebuie să cerceteze și condițiile în care o contradicție poate fi justificată 801. În multe cazuri, locul acordat principiului noncontradicției trebuie regândit sau restrâns: "principiul contradicției are o aplicare dificilă, variabilă, nuanțată și totodată marcată de un coeficient de îndoială"802. Încât, autorul conchide: "Dacă contradicția este o otravă pentru spirit, aceasta este o otravă necesară, la fel ca fosforul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
al logicii paraconsistente este redefinirea ideii de contradicție, astfel încât să fie delimitate contradicțiile clasice sau C-contradicțiile de contradicțiile paraconsistente sau P-contradicțiile. Scopul final este de a arăta că raționalitatea nu este în mod obligatoriu definită prin consistență sau noncontradicție și că este foarte posibil ca logica clasică să nu fie cel mai bun model al raționalității umane, atâta vreme cât se pot identifica teorii netriviale care conțin anumite contradicții 811. De fapt, logica paraconsistentă nu respinge în totalitate ideea de consistență
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
suveranitatea logicii și în mitul raționalității totale a științei o realiza Gödel, care, prin teorema sa de indecidabilitate, formulată în 1931, "demonstra că orice sistem formalizat comportând aritmetica (...) presupune în mod necesar enunțuri indecidabile (nici demonstrabile, nici refutabile) și că noncontradicția sistemului constituie o propoziție non-demonstrabilă în acel sistem"873. Așadar, logica nu poate găsi în ea însăși un fundament absolut cert. Aceste breșe în raționalitatea cunoașteri, în logicitatea ei, duc la două lecții, în opinia gânditorului francez 874. Prima este
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
una dintre posibilele chei. Dificultate cea mai mare a gândirii de a se deschide spre o asemenea paradigmă specifică complexității o constituie, în opinia lui Wunenburger, dubla ei condiționare intelectuală: pe de o parte, cea a logicii clasice (a identității, noncontradicției și terțului exclus), "ce comandă, într-o manieră latentă, toate activitățile cunoașterii"; pe de altă parte, cea a normelor semantice și sintactice ce caracterizează limbile indo-europene și care "servesc formulării discursului comun al viziunii noastre despre lume"895. Regulile logice
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Nicolescu, Magda Stavinschi (eds.), Știință și religie. Antagonism sau complementaritate?, Editura "XXI: Eonul dogmatic", București, 2002, p. 121. 720 Prin aceasta, Blaga anticipa o preocupare a epistemologiei contemporane pentru nuanțarea conceptului de raționalitate, în sensul că împreunarea dintre raționalitate și noncontradicție nu este chiar atât de strânsă cum pretinde logica, asocierea ei cu inconsistența logică neînsemnând automat iraționalism. Paradoxul însoțește mereu susținerile cognitive ale oamenilor. Cunoașterea nu constituie și nu poate constitui un întreg consistent în totalitatea ei (Teodor Dima, "Raționalitate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unei anumite acțiuni. Acestea traduc concepțiile diferite despre eficacitatea marilor principii educative și pot, consideră sociologii elvețieni, să fie împărțite în două mari categorii: • Stabilitatea normativă, valorizată de anumiți părinți în mai mare măsură, care implică: claritatea și permanența reglementărilor; noncontradicția dintre agenții socializării; stabilitatea relativă a ritmurilor și stilurilor de viață cotidiană; definirea precisă a competențelor diverșilor agenți ai socializării. • Accentul pe empatie, valorizat de alți părinți se referă la: existența unei bune comunicări între copil și agenții socializării; existența
by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
a realului nici o culoare nici un tu de conivență trăirea nonsensul voluptatea luxului la antipod ci miezul ni se contractă o să explodeze anonim nici unei vânzări implozie simetrică licitației arătarea plitei scrise..." (George Anca); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
în cărțile sale: transdisciplinaritatea. Basarab Nicolescu are o reprezentare a universului, ceea ce e totuna cu a spune că face metafizică. Specializat în fizica particulelor elementare, al cărui domeniu de imprecizie silește intelectul să abdice de la logica aristotelică (marcată prin identitate, noncontradicție și terț exclus), Basarab Nicolescu își construiește o imagine dialectică asupra lumii: un univers alcătuit din mai multe niveluri de realitate, unde fiecare nivel e guvernat de legi proprii și unde un observator nu poate depista existența unui nivel privilegiat
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
el are parte de inspirație sau de revelație. Cînd însă omul aflat pe nivelul lui încearcă să înțeleagă alte niveluri, el resimte precaritatea logicii aristotelice, pe care e silit să o abandoneze în favoarea unei gîndiri care se leapădă de tirania noncontradicției și a terțului exclus. Ce e straniu la Basarab Nicolescu e că în pielea lui găsim un hegelian care nu are conștiința apartenenței la clasa dialecticienilor croiți pe tipar triadic sau tetradic. Maeștri din care se revendică sunt Lupașcu, Jung
Transa fizicianului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4914_a_6239]
-
o logică pură, golită de ingrediente psihologice, care să aibă drept conținut condițiile formale ale adevărului. Pînă și principiile logicii sînt de fapt expresia formală a unor elementare fenomene psihice. Un om nu poate gîndi decît în spiritul identității, al noncontradicției și al terțului exclus, acestea trei fiind evidențe de ordin psihic, și nu reguli formale pe care logicienii le-ar fi descoperit ei mai întîi pentru ca mai apoi să le aplice gîndirii. Deși simpatia lui Husserl se îndreaptă spre logicieni
Impuritatea gîndirii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7948_a_9273]
-
așa ceva. Uneori, gândirea se contrazice fără să știe, alteori, deși presimte ceva suspect în propria judecată, nuși face nici timp și nici griji în această privință. Să revedem însă consecințele absurde despre care vorbește Aristotel atunci când apără cu fervoare principiul noncontradicției. Ce ne spune în acest sens? Dacă mintea omului ar ignora acest principiu, sar vedea ea însăși blocată, neînstare de o bună funcțiune. Iar oamenii nu ar mai reuși să enunțe ceva cu sens, încât ajung să tacă așa cum tac
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
înțelege totul»“ (Diogenes Laertios, II, 22). Nu s a grăbit, așadar, săl declare în întregime cu sens, nici lipsit de sens, ci sa minunat cu simplitate în fața propozițiilor sale. 60 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE Vedem încă o dată că logica noncontradicției ne aduce în față un caz de limită, singular. Ea presupune o anumită imagine a lumii și a celor omenești: este vorba de o lume finită, actuală și perfect bivalentă. Stările de lucruri care o compun ascultă în ultimă instanță
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Witt genstein în Cercetări filozofice, § 122). Este firesc, de pildă, să poți vedea unele dificultăți ale gândirii, contradicțiile pe care nu le poate rezolva și nici nu trebuie săși propună să le rezolve logic. În consecință, relația gândirii cu principiul noncontradicției LIMITE ALE COMPREHENSIUNII 61 48. 49. poate fi văzută altfel, ca un loc simptomatic, o probă aptă să ne spună ceva cu privire la noi înșine. Dacă prin încălcarea acestui principiu gândirea ajunge la „consecințe absurde“, atunci putem vedea care sunt acele
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]