137 matches
-
111, 114 ~ în genere 23, 61, 65, 106, 124, 167 logică ~a noncontradicției 55, 57-62, 65-66, 76-84, 85, 152, 177 ~ bivalentă 59, 61-63, 193 ~ comună 20, 33, 46, 47, 65- 66, 89, 155, 163 ~ paraconsistentă 56 (n. 43) excedere a ~ noncontradicției (vezi „excedere“) logos 23, 55, 123 lógos apophantikós 136 (n. 133) lógos semantikós 136 (n. 133) lucru în sine 16 (n. 5), 79, 80, 82, 100, 102, 132 M metafizică 15, 56 (n. 44), 65-67, 82 (n. 71), 91 (n.
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
175, 179- 180 ~ logic sau formal 169-170 ~ și antinomie 158- 164 ~ și nonsens (vezi „nonsens pa radoxal“) ~ și pasiune 164-176 pathos 23, 165, 168, 169 (n. 169) principiu ~ al bivalenței 61 (n. 48) ~ al identității 76, 152, 169, 178 ~ al noncontradicției 55-62, 76, 161-162 ~ al rațiunii suficiente 76, 153-156 ~ al semiozei nelimitate 49 ~ al terțului exclus 47, 76 ființa ca ~ 65-67, 130 privire ~ contemplativă 67, 114 ~ de secundă instanță 9- 10, 16, 20, 28-30, 65, 69, 103, 116, 126-128, 149, 195-196
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
formal poate conține propoziții adevărate ce nu sunt nici demonstrabile, nici rejectabile. Existența astfel a unor enunțuri indecidabile într-un sistem axiomatic deductiv și necontradictoriu îi demonstrează incompletitudinea 1. Cea de-a doua teoremă a lui Gödel afirmă imposibilitatea demonstrării noncontradicției unui sistem clasic prin mijloacele sale interne finite (pe care Hilbert le postulase). Alături de teorema Löwenheim-Skolem din teoria modelelor, Gödel a reușit să pună în evidență nu doar limitele metodei axiomatice, ci și limitele monismului metodologic, trădat de idealul utopic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
nefezabile, precum și a celor sensibile sau vulnerabile în raport cu factorii perturbatori din sistem sau din mediul acestuia. Procedura avută în vedere este prin excelență una bazată pe raționamente și pe principiile logicii decizionale: principiul identității decizionale, principiul exclusivității variantelor sau al noncontradicției, principiul cauzalității decizionale sau al rațiunii suficiente, principiul maximizării utilității și principiul concertării deciziilor individuale în decizia de grup. Să mai notăm că procedura descrisă nu conduce la o soluție unică decât dacă se aplică principiile mai sus menționate în
Bazele analizei și diagnozei sistemelor economice. In: Bazele analizei si diagnozei sistemelor economice by Adrian Victor Bădescu, Dana Maria Boldeanu, Nora Monica Chirița, Ioana Alexandra Bradea () [Corola-publishinghouse/Science/218_a_365]
-
sânt patru, ci o infinitate, și că ele nu sânt neajunsul rațiunii, ci însăși forța ei. În secolul nostru, știința a pus în discuție principiul logic al terțului, dar nu a avut curajul să îl atace și pe cel al noncontradicției. Filozofia, în schimb, a făcut-o: a făcut-o fie integrând iraționalul, inconștientul, intuiția, fie, ca Lupașcu, făcând din identitatea însăși un moment al polarității. Eu însumi mă simt în spiritul veacului cu contradicția mea unilaterală. Și îți propun să
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
antagonismele dintre forțele multiple ale binelui și răului, prin sublimarea antropomorfică a Însăși existenței lor. Dar și aici vedem la lucru parametrii conflictuali ai unei logici cu doi termeni din care lipsește terțul inclus. Desigur, logica clasică a identității și noncontradicției va Încerca să se impună. În religiile monoteiste Dumnezeu nu va avea același statut cu dușmanul său. Satan sau diavolul, de pildă. El va trebui să-l domine fără să-l poată Înlătura. Toate strădaniile teologilor vor consta În diminuarea
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
autoraportul dintre un anumit lucru individual ce, aparținând unei specii, aparține și genului din care face parte acea specie), iar ca legi elementare ale gândirii logice a căror respectare este o condiție necesară a corectitudinii oricărui proces de gândire identitatea, noncontradicția, terțiul exclus și rațiunea suficientă. 18 H. Wald, "Structura logică a gândirii", Editura Științifică, București, 1 9 6 2 , p.45. 18 FORMELE LOGICE a) Noțiunea Noțiunea oglindește însușirile generale ale unor lucruri dar și însușirile generale ale operațiilor și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
autoraportul dintre un anumit lucru individual ce, aparținând unei specii, aparține și genului din care face parte acea specie), iar ca legi elementare ale gândirii logice a căror respectare este o condiție necesară a corectitudinii oricărui proces de gândire identitatea, noncontradicția, terțiul exclus și rațiunea suficientă. 18 H. Wald, "Structura logică a gândirii", Editura Științifică, București, 1 9 6 2 , p.45. 18 FORMELE LOGICE a) Noțiunea Noțiunea oglindește însușirile generale ale unor lucruri dar și însușirile generale ale operațiilor și
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
aceea a suplementarității, care induce semantic și ambivalența dintre completare, adaos și substitut, astfel încât a afirma că A este suplementul lui B introduce o ambiguitate în discurs, mai ales că logica suplementarității este diferită de logica binară a identității și noncontradicției. Aceste efecte discursive obținute de poziționările teoretice ale lui Derrida sunt augmentate și de preferința sa pentru căutarea forței semnificației în digresiuni, ecouri, discontinuități, contradicții și ambiguități textuale, care au sugerat posibilitatea de a lectura și interpreta "situații" textuale precum
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
refuză sistematizarea, gândirea categorială și consistența, apropiind astfel scriitura filosofică de cea literară. Acuzați de a fi epigonii acestora, postmodernii au continuat să aducă în scenă modalități de scriere, lectură și interpretare a textelor, erodând și mai mult falia sensului, noncontradicției sau locurilor comune. Chiar dacă unii critici afirmă că nu au apărut inovații majore în modalitatea de a scrie, se poate susține existența noului punct de vedere din care sunt abordate, de exemplu, referința, reprezentarea, poziția autorului, relația cu raționalitatea etc.
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și bine ierarhizate ale filosofiei au importanță, ci jocul aparențelor care implică toate semnele și în interiorul căruia ele se autoseduc. Provocând un tip special de deconstrucție la nivelul limbajului, seducția repudiază discursul de tip tradițional, operând o diminuare a logicii noncontradicției care determină atracția termenilor opuși și deturnarea sensului din matricea sa. Seducția este, în același timp, o forță care nu poate fi controlată, dar și o strategie aplicată de către un subiect ce poate juca diverse roluri: scriitor, profesor, îndrăgostit, manipulator
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fiind opresivă, astfel încât o logică a ambivalenței i se impune ca o alternativă viabilă, capabilă de a reține mai multe aspecte esențiale. Această "destabilizare" discursivă, realizată de către conceptul de seducție, acționează, după cum am văzut, printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând chiar atracția termenilor opuși, cu efecte asemănătoare deconstrucției derridariene. În acest punct, în tradiție tel-quel-istă, Baudrillard va privilegia conceptul de scriitură, care, în viziunea sa, este capabil să înglobeze seducția, spre deosebire de conceptul de discurs. În consecință, o scriitură care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se pare a fi o acțiune cel puțin terapeutică, dacă nu chiar extrem de productivă la nivelul limbajului. Această "destabilizare" a structurilor și cadrelor vechi de raționare este realizată de către noțiunea de seducție, care acționează printr-o diminuare vizibilă a logicii noncontradicției, determinând atracția termenilor opuși, "derutarea" lor reciprocă prin operația de deturnare a sensului din matricea sa. Această mișcare discursivă vine să ateste un întreg deziderat postmodern de răsturnare a așa-ziselor ierarhii "naturale" și a totalizării, utilizând orice mijloace textuale
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de strategii discursive care funcționează în interiorul scrierilor sale și cărora, probabil, li se datorează o mare parte din modalitatea în care ele sunt receptate. Acestea ar fi: * strategia seducției, care acționează într-un mod specific în cadrul discursului, diminuând efectele logicii noncontradicției, creând o scriitură hibridă, impură; * strategia supralicitării, a exagerării voite, care conduce la menținerea paradoxurilor și a unor contradicții interne, astfel încât cuvintele își pierd sensul comun, uzat; * strategia răului mai mare (la stratégie du pire), care presupune împingerea analizei în
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
secera și ciocanul și fac gălăgie îm potriva masa crării balenelor, a creșterii taxelor de studii, a bombelor atomice și a discriminării sexuale. Nici de fețele sălbatice ale celor din Noua Dreaptă, care protestează împotriva primilor, respectând cu sfințenie principiul noncontradicției. Și unii, și ceilalți sunt, prin definiție, „mai mulți“, ies în turmă pe stradă și, dacă au noroc, intră în conflict cu poliția. În plus, sunt mereu gata să se organizeze, să facă strategii la cafeaua de dimineață, să împartă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
unei anumite acțiuni. Acestea traduc concepțiile diferite despre eficacitatea marilor principii educative și pot, consideră sociologii elvețieni, să fie împărțite în două mari categorii: • Stabilitatea normativă, valorizată de anumiți părinți în mai mare măsură, care implică: claritatea și permanența reglementărilor; noncontradicția dintre agenții socializării; stabilitatea relativă a ritmurilor și stilurilor de viață cotidiană; definirea precisă a competențelor diverșilor agenți ai socializării. • Accentul pe empatie, valorizat de alți părinți se referă la: existența unei bune comunicări între copil și agenții socializării; existența
Parteneriate școală-familie-comunitate by Mircea Agabrian, Vlad Millea [Corola-publishinghouse/Science/1117_a_2625]
-
Ștefan Lupașcu a trebuit să utilizeze o gândire a terțiului inclus, fără a apela la contrariile sintetizabile ale lui Hegel, supuse, fără putință de emancipare, logicii terțiului exclus. Dar logica terțiului inclus poate duce la confuzii întrucât ar abandona principiul noncontradicției. Prin etichetarea gândirii lupasciene ca logică dinamică a contradictoriului (cum spuneam, sub acest titlu a fost tradus Ștefan Lupașcu de băcăuanul Vasile Sporici, înainte de 1989, dar sintagma aparține, totuși, filosofului 318), s-ar denatura axioma terțiului inclus, crede Basarab Nicolescu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
de fizică conține cele trei sistematizări ale energiei, întemeind noțiunea de materie". Această religie la nivelul stării T este închipuită de Ștefan Lupașcu drept "o terapeutică religioasă, o terapie mistică punând stăpânire, concomitent și pretutindeni, pe contradicția supremă și pe noncontradicția supremă", încât să fie "o teofizică religioasă și o terapie mistică a afectivității ontologice constitutive a dragostei fundamentale"345. Propriu-zis, religia stării T nu este nici monoteistă, nici politeistă, ci triadică, pentru ca onticitatea iubirii să se poată manifesta, transcendând primele
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
nu aduce decât o informație redundantă. Regula de repetiție: pentru ca un discurs să fie coerent, trebuie să conțină în dezvoltarea sa lineară niște elemente recurente. De exemplu, “Alina a cumpărat de curând o casă. Această casă are stil.” Regula de noncontradicție: pentru ca o secvență discursivă să fie coerentă, trebuie ca dezvoltarea sa să nu introducă nici o propoziție care să contrazică un conținut exprimat sau presupus de un enunț anterior sau deductibil din acesta, prin inferență. În secvența: “Mătușa este văduvă. Soțul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ajută să vedem dacă aceasta stă în picioare din punctul de vedere al valorilor de adevăr. Astfel, dacă o intervenție discursivă pune în scenă două enunțuri contradictorii (fie explicit, fie implicit sub forma presupozițiilor sau deducțiilor), atunci, conform definiției principiului noncontradicției conjugată cu cea a conjuncției logice, întreaga intervenție discursivă este contradictorie și chiar falsă; principiul noncontradicției specificând că este imposibil A și non-A, și dacă A este adevărat, atunci non-A este fals, cu necesitate, iar conjuncția logică specifică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Astfel, dacă o intervenție discursivă pune în scenă două enunțuri contradictorii (fie explicit, fie implicit sub forma presupozițiilor sau deducțiilor), atunci, conform definiției principiului noncontradicției conjugată cu cea a conjuncției logice, întreaga intervenție discursivă este contradictorie și chiar falsă; principiul noncontradicției specificând că este imposibil A și non-A, și dacă A este adevărat, atunci non-A este fals, cu necesitate, iar conjuncția logică specifică: conjuncția unui șir de propoziții adevărate cu o singură propoziție falsă, fac ca întregul șir de
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
care sensurile și referințele unei expresii sunt contradictorii și nu doar diferite), această situație slăbește consistența unei construcții discursive, într un sens mai larg, în sensul că această construcție devine mai șubredă, confuză, ambiguă din punct de vedere logic. Principiul noncontradicției este prin excelență, principiul care asigură consistența unei construcții discursive, ajutat fiind de principiul terțului exclus. Impunând ideea că două propoziții contradictorii (A și non-A) - adică propoziții în care una neagă ceea ce cealaltă afirmă - nu pot fi, în același
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
construcții discursive, ajutat fiind de principiul terțului exclus. Impunând ideea că două propoziții contradictorii (A și non-A) - adică propoziții în care una neagă ceea ce cealaltă afirmă - nu pot fi, în același timp și sub același raport, amândouă adevărate, principiul noncontradicției ne cere ca într-o construcție discursivă să nu introducem o propoziție care ar contrazice o alta din respectiva construcție. Dacă acest lucru se întâmplă, pentru a păstra consistența secvenței discursive, trebuie să excludem una din cele două, bineînțeles pe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
pentru un pacient (client): Atenție! Contrar părerii curente, conceptul este materialul esențial al sufletului, iar acesta nu este doar sfera enigmatică a unei abstracții oarecum descărnate slujind unei activități raționale dirijate exclusiv de rațiune și de legile logicii clasice ale noncontradicției, identității și terțului exclus, ce constituie motorul lor imobil, este esența, s-ar putea spune chiar chintesența psihicului, psihicul la cel mai înalt nivel al existenței energetice umane [Lupașcu, 1982] Informație, eveniment, probabilitate și medicina ecologică Modul în care acționează
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
destabilizează concepția lumii tradiționale, în măsura în care referința la corp rezistă, în arhaismul ei, inovațiilor tehnice. Un astfel de concept este unnul de trecere și aclimatizează spiritele la această retopire a elementelor tradiționale ale cunoașterii, care sînt cauzalitatea și linearitatea, determinismul și noncontradicția. Nu este surprinzător să-l vezi circulînd în toate mediile și desemnînd situații la fel de banale precum încropirea unui carnet de adrese, dezvoltarea unui complex de relații, gruparea filialelor întreprinderilor, distribuirea publicațiilor sau a benzinei, și pînă la pînza de păianjen
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]