138 matches
-
religii, cu „lumea de astăzi”: un dialog și un proces de cercetare comună, care nu se termină niciodată. APOCALIPSUL ȘI NONVIOLENȚA: UN OXIMORON? Introducere Tema asupra căreia încercăm să reflectăm cu atenție se intitulează „Ultima carte a Bibliei creștine și nonviolența: un oximoron?”. După cum indică și termenul oximoron (gr. oxymoron, de la oxys, ascuțit, pătrunzător și moros, - tocit, prost) este vorba de un procedeu stilistic care constă în a apropia, în aceeași expresie, termeni cu o semnificație contradictorie și, în cazul nostru
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de un procedeu stilistic care constă în a apropia, în aceeași expresie, termeni cu o semnificație contradictorie și, în cazul nostru, probează posibilitatea de a concilia imagini derutante ale apocalipsei, care evocă răvășiri cosmice, războaie, temeri, sânge, moarte, cu tema nonviolenței și lansează o sfidare: în pofida prezenței violenței sub diferitele forme din Cartea Apocalipsului, mesajul său este de speranță și nonviolență. În spatele (background-ul) acestei teme există o dezbatere reală, care îi vizează în primul rând pe bibliști și pe moraliști
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nostru, probează posibilitatea de a concilia imagini derutante ale apocalipsei, care evocă răvășiri cosmice, războaie, temeri, sânge, moarte, cu tema nonviolenței și lansează o sfidare: în pofida prezenței violenței sub diferitele forme din Cartea Apocalipsului, mesajul său este de speranță și nonviolență. În spatele (background-ul) acestei teme există o dezbatere reală, care îi vizează în primul rând pe bibliști și pe moraliști, dar și pe sociologi, pe antropologi, care oferă diverse chei de interpretare, ținând cont de contextele lor de lectură sociale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
În acest context este clar că Isus nu vrea să incite la violență, ci vrea ca ucenicii săi și noua comunitate să urmeze calea iertării și a iubirii în situația unei slujiri responsabile față de Dumnezeu. 2. Apocalipsul între violență și nonviolență 2.1 Efectele unei interpretări reductive a Apocalipsului Cartea Apocalipsului uimește cititorul prin imaginile sale îndrăznețe și complicate până la neverosimil, tulburările cosmice cele mai ciudate, ființele angelice și demonice în formele cele mai variate și impresionante, într-o bătălie fără
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
rezistenței non-violente din partea Bisericilor din care fac parte populațiile de culoare, făcea aluzie la Cartea Apocalipsului în care se învinge lumea, rămânând pacifici după exemplul Mielului lui Dumnezeu. Putem să afirmăm că această Carte a Apocalipsului este o carte despre nonviolența credincioșilor, care fac apel la dreptatea lui Dumnezeu prin intermediul rugăciunii și martiriului lor. Arma lor de apărare era cuvântul lui Dumnezeu, căruia iudaismul îi atribuia un rol decisiv în contextul judecății escatologice. Un ultim aspect pe care l-am subliniat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fotografiați și filmați). Primele forțe de ordine sosite să înfrunte mulțimea au fost ale pompierilor. Apoi, acestea au fost întărite de detașamentul antiterorist al trupelor speciale de securitate. La început, mulțimea a conjurat soldații să nu reprime demonstrația, pledând pentru nonviolență; au existat și reacții mânioase împotriva soldaților, aceștia fiind admonestați. În cele din urmă, dezorganizată și presimțind reprimarea, mulțimea s-a retras, fugărită de detașamentele antiteroriste, iar cu această ocazie s-au operat primele arestări din rândul demonstranților (câteva zeci
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
pentru salvarea unui om, recunoscut ca purtător al unei imago Dei, poate fi total. Biserica, de asemenea, este comunitatea care celebrează binecuvântarea păcii și înăuntrul căreia omul contemplă frumusețea creației (harmonia mundi). Aceasta nu înseamnă deloc că pacifismul liturgic sau nonviolența interpersonală pot fi exportate tel quel la etajul practicii politice. Imperativul etic valabil pentru un singur individ nu este univoc transferabil în sfera de acțiune a statelor suverane. Umbra lui Mars sau Ares cade, așadar, asupra oricărui protest în fața agresiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
evanghelistul Ioan. Alungând negustorii din templu, Cristos s-a folosit de un bici din funii. Valoarea istorică a unui asemenea detaliu este secundară, întrucât s-a păstrat nonviolent, din moment ce cuvintele lui Isus sunt mult mai eficace decât efectele unui bici. Nonviolența nu este o atitudine pasivă în fața nedreptăților și nici o complicitate silențioasă cu asupritorii. Evanghelia ne sugerează să reacționăm în vederea neutralizării răului printr-o logică opusă celei care o inspiră: iubirea activă. Componenta esențială a acesteia este iertarea nelimitată a celui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și adevărul. Vrea să-i responsabilizeze, cu toată tăria iubirii sale active, pe fariseii adormiți într-o viață sclerotică, cărora le era mult mai comod să nu înțeleagă ori să evite intenționat necesitatea directă a cooperării pentru venirea împărăției evanghelice. Nonviolența autentică nu este lipsită de curajul de a arunca în fața celor puternici adevărurile neplăcute, pentru a realiza și intui posesia capacității personale de a recunoaște adevărul iubirii. Se poate constata cu ușurință că învățătura sa etică nu aparține unui sistem
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Mt 26, 53: Sau ți se pare că nu pot să rog pe Tatăl meu și să-mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?, apare incontestabil refuzul violenței ca sistem de apărare și de luptă. Chemarea la nonviolență, tocmai când se vorbește de legiuni exprimă o atitudine generală relativă față de refuzul unei intervenții militare. Cuvintele lui Ioan Botezătorul adresate unor soldați: Să nu asupriți pe nimeni, nici să învinuiți pe nedrept, și să fiți mulțumiți cu solda voastră
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anumită adversitate față de activitățile războinice, în timp ce Părinții ambientului latin (Tertulian, Ciprian, Hipolit etc.) interzic cu desăvârșire prestarea serviciului militar. În scrierile Părinților Bisericii întâlnim o evoluție a motivațiilor antimilitariste: Tertulian era preocupat de problema antiidolatrică; Lactanțiu era interesat de motivația nonviolenței, iar Ambroziu din Milano, Ioan Crisostom, Maxim din Torino și Augustin susțineau serviciul militar în favoarea Imperiului creștin în plină formare. Răspunsurile lor, foarte vii și elocvente, ne descriu situația epocii și a contextelor sociale cu care se confruntau creștinii și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
noul raport dintre ființele umane, raport instaurat de Cristos prin îndepărtarea războaielor antico-testamentare și refuzul unui mesianism bazat pe violență, râvnit de evrei și de unii iudeo-creștini. În Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 14, filozoful pune accentul pe nonviolența creștină care nu comportă pasivitatea, din moment ce este pătrunsă de iubirea activă față de toți dușmanii; derivând din convertire, tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
tinde la depășirea oricărei bariere rasiale și a oricărei diviziuni religioase căutând chiar și anularea dușmăniei, prin convingere și convertire. Asistăm la o concepție revoluționară, comparabilă ideii moderne de rezistență activă: adevărata convertire a dușmanului poate fi dobândită doar prin nonviolență. Conceptul, reluat în Apologia prima pro Christianis ad Antoninum Pium, 16, 4, subliniază eficacitatea exemplului etic al creștinilor față de dușmani. Depășind etica restrânsă la detaliu și ignorând discursul asupra serviciului militar, autorul ne conduce spre centrul chestiunii constituit din iubirea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
putem fi capabili să ucidem noi, care nici măcar nu suportăm să vedem aceasta pentru a nu fi contaminați și mânjiți? În Legatio pro Christianis, 11, 2, reluând textul din Mt 5, 44, Atenagora constată creșterea creștinilor într-un climat de nonviolență, care îi educă la iubirea tuturor dușmanilor: Așadar, care sunt principiile noastre în care am fost crescuți? „Eu vă spun: iubiți pe dușmanii voștri, binecuvântați pe cei care vă blestemă, rugați-vă pentru persecutorii voștri, pentru ca să deveniți fiii Tatălui vostru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
nu este explicită. Opinia atotcuprinzătoare a Bisericii este grăitoare: tinde să valorifice mesajul evanghelic pe tema iubirii față de dușmani și să arate împlinirea profețiilor lui Miheea și Isaia despre actualizarea păcii în lume. Se subliniază astfel valoarea blândeții și a nonviolenței, ca rod al convertirii săvârșite de către Cristos în om. Deși nu este încă prezentă ideea unei obiecții de conștiință față de serviciul militar, totuși, e destul de vie obiecția față de întreaga etică păgână în ansamblul ei. 2.2. Literatura creștină apologetică de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unor rezultate legiuite pentru care se luptă o armată, fără a fi o solidaritate belicoasă, întrucât creștinului nu-i este îngăduit să ucidă. În Contra Celsum, III, 8, se dezminte acuzația potrivit căreia creștinii ar fi motivați de o răzvrătire iar nonviolența este prezentată ca o caracteristică a creștinului. Isus, prin legislația sa, a produs o ruptură cu trecutul: dacă anterior era posibil să-i fi apărat pe cei de același neam, noua lege interzicea acum absolut (pánte) și indiferent de motivații
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
scriitorul alexandrin e foarte departe de formularea chiar și fugitivă a vreunei teorii despre războiul drept. El vrea să afirme doar necesitatea unei limite în cazul violenței din timpul său. Dacă oamenii nu reușesc să înțeleagă mesajul de pace și nonviolență al lui Cristos, atunci să privească albinele: chiar și insectele sau animalele sunt mai potolite, decât omul în luptă. Ineficacitatea războiului se poate vedea și în Contra Celsum, VIII, 70, unde, referindu-se la un discurs precedent în care îl contraataca
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a comportamentului dintre creștini și păgâni era dictată de confidența celor dintâi în Dumnezeul biblic. Persecuția nu a provocat rebeliune în sufletul discipolilor lui Cristos, care aveau conștiința că mai degrabă sau mai târziu Dumnezeu le va face dreptate. Așadar, nonviolența creștină care nu subînțelegea pasivitatea și nici nu delega lui Dumnezeu rezolvarea problemelor, nu pretindea nici măcar participarea activă în fața nedreptăților ori a eventualelor pericole. Puțin mai apoi, în Ad Demetrianum, 20, autorul ne prezintă cea mai eficientă metodă de exprimare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
care nu subînțelegea pasivitatea și nici nu delega lui Dumnezeu rezolvarea problemelor, nu pretindea nici măcar participarea activă în fața nedreptăților ori a eventualelor pericole. Puțin mai apoi, în Ad Demetrianum, 20, autorul ne prezintă cea mai eficientă metodă de exprimare a nonviolenței creștine: asemenea lui Origene, ne spune că rugăciunea este cea care are capacitatea de a aduce un serviciu enorm statului prin îndepărtarea potrivnicilor și favorizarea păcii. În concluzie, ideea nonviolenței creștine, chiar și în gândirea lui Ciprian, este strâns legată
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
autorul ne prezintă cea mai eficientă metodă de exprimare a nonviolenței creștine: asemenea lui Origene, ne spune că rugăciunea este cea care are capacitatea de a aduce un serviciu enorm statului prin îndepărtarea potrivnicilor și favorizarea păcii. În concluzie, ideea nonviolenței creștine, chiar și în gândirea lui Ciprian, este strâns legată de cea din militia Christi și considerată ca o luptă cotidiană al cărei apogeu poate consta și în martiriu. 2.2.7. Arnobius Orientat spre creștinism de pesimismul său față de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Inițial a fost tentat să încerce o sinteză între revelația creștină și valorile moștenite din tradiția clasică, care va avea un succes deplin prin marii teologi din secolul IV. În această operă, întâlnim un Lactanțiu profund antimilitarist și susținător al nonviolenței. În Divinarum Institutionum, I, 18, teoria euhemeristă care îi considera de zei pe eroii divinizați pentru beneficiile aduse umanității este respinsă de exemplul lui Hercule. Nu a fost numărat printre zei deși a făcut bine oamenilor, potrivit autorului, ci numai
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
popor sunt asociate dezavantajelor altuia, o vătămare gravă adusă dreptății care se află într-o profundă antiteză cu folosirea armelor și este cu certitudine absentă acolo unde domnește legea celui mai puternic. Conceptul de dreptate este legat de cel al nonviolenței și al păcii: nimeni nu poate ajuta patria printr-o violență potențială ori prin ură și nici prin prepotență și crimă colectivă. Principiul de patrie, specific mentalității curente timpului lui Lactanțiu, era contrar ideii de fraternitate umană, deoarece judecata de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
coercitivă”10. Experimentul Pitești este traumatic, dar trauma poate fi depășită În timp. Inițial, reeducarea a fost susținută din două puncte de vedere opuse, atât de „Cain”, cât și de „Abel”: unul clama reeducarea prin violență (Eugen Țurcanu), altul prin nonviolență și propagandă (Alexandru Bogdanovici, care ar fi ajuns, poate, la o metodă apropiată de cea chinezească dacă autoritățile ar fi avut răbdare). Testată la Suceava prin nonviolență (Într-o formulă numită autoreeducare), reeducarea a eșuat; reluată amplu și machiavelic la
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cât și de „Abel”: unul clama reeducarea prin violență (Eugen Țurcanu), altul prin nonviolență și propagandă (Alexandru Bogdanovici, care ar fi ajuns, poate, la o metodă apropiată de cea chinezească dacă autoritățile ar fi avut răbdare). Testată la Suceava prin nonviolență (Într-o formulă numită autoreeducare), reeducarea a eșuat; reluată amplu și machiavelic la Pitești, atât la nivel moral (blasfemie, trivialitate), cât mai ales fizic (tortura de uzură), reeducarea prinde rădăcină. Tehnica lui Țurcanu și formula sa predilectă constau În „a
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
când trebuie să ne încordăm din nou puterile de viață, iar într-o clipă ca aceasta cunoașterea trecutului poate deveni o sursă dinamogenă și un mijloc de a scruta viitorul. Cronica, II, 7 (16 feb. 1990), p. 1, 6 TĂRIA NONVIOLENȚEI Tinerii care au strigat în fața tancurilor dictaturii comuniste "Fără violență!" și care acum repetă pe străzi, în presă, la televiziune același îndemn vădesc o tărie civică exemplară și o disponibilitate spre dialog demnă de stimă. Sunt, în bună măsură, cei
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]