437 matches
-
provinciei Riazanului, iar cnejii Rostovului și Iaroslavlui s-au subordonat de bună voie Moscovei. Orașul Pskov a rămas independent în această perioadă, dar fiul lui Ivan, Vasili al III-lea (1505-1533), a reușit până la urmă să cucerească și acest oraș nord-estic. La începutul secolului al XVI-lea, tânărul stat rus a avut ca scop național reunificarea tuturor teritoriilor rusești pierdute ca rezultat al invaziei mongolilor și apărarea granițelor împotriva atacurilor hoardelor. Boierii au primit feude de la suveranii ruși, în schimb fiind
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
nord de satul Brătuleni); fortificația de pământ („Cetățuia”) din secolele al II-lea-al III-lea e.n. de la Valea Ursului; așezarea din perioada Halstatt aflată la est de „Cetățuie” în zona aceluiași sat; și situl de „la Bulgarie” de la marginea nord-estică a satului Miroslava. Situl de „la Râpă” cuprinde urme de așezări din eneolitic (cultură Cucuteni), eneoliticul final (cultură Horodiștea-Erbiceni), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană), secolele al VI-lea-al VII-lea (epoca migrațiilor), și din secolele al XV
Comuna Miroslava, Iași () [Corola-website/Science/301292_a_302621]
-
Rus (în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Sălaj, Transilvania, România. Localitatea Rus este situată în partea nord-estică a județului Sălaj, pe Valea Someșului, la o distanță de 34 de kilometri de orașul Dej, 60 de kilometri de orașul Baia Mare și 70 de kilometri de orașul Zalău. Relieful este variat, format din culoarul Someșului care desparte Dealurile Ciceului
Rus, Sălaj () [Corola-website/Science/302058_a_303387]
-
(în , în , în , transliterat Suvorove) este un oraș în raionul Ismail din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent bulgari. Satul este situat la o altitudine de 24 metri, în partea centrală a raionului Ismail, pe malul nord-estic al Lacului Catalpug. El se află la o distanță de 36 km nord-est de centrul raional Ismail. Prin această localitate trece drumul național Ismail-Odesa. Până în anul 1941 satul a purtat denumirea oficială de (în ), în acel an el fiind redenumit
Șichirlichitai () [Corola-website/Science/318358_a_319687]
-
(monument al naturii) este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip speologic), situată vestul Transilvaniei pe teritoriul județului Alba. Aria naturală se află în extremitatea nord-estică a județului Alba (aproape de limita de graniță cu județul Bihor, pe teritoriul administrativ al comunei Roșia Montană (în nordul satului Vârtop), în apropiere de drumul național DN75 care leagă municipiul Turda de orașul Câmpeni. Rezervația naturală a fost declarată arie
Avenul din Hoanca Urzicarului () [Corola-website/Science/325555_a_326884]
-
Angeles; see also 213) 324 -- Nu este utilizat deocamdată 325 -- Statul (Localitățile Abilene, Sweetwater, Snyder și Sân Angelo) 326 - 329 -- Prefixele telefonice 326, 327, 328 și 329 nu sunt utilizate deocamdată 330 -- Statul (Localitățile Youngstown, Warren, Akron, Canton și zona nord-estică a statului Ohio; se suprapune peste zona acoperită de prefixul telefonic 234) 331 -- Statul (Localitățile din zona sub-urbană a orașului Chicago; se va suprapune peste zona prefixului 630) 332 - 333 -- Nu sunt utilizate deocamdată 334 -- Statul (Localitățile Montgomery, Auburn, Opelika
Listă de prefixe telefonice din Canada și Statele Unite ale Americii () [Corola-website/Science/308836_a_310165]
-
distrusă în [[Bătalia de la Tannenberg (1914)|Bătalia de la Tannenberg]], (același loc unde, în 1410, polonezii, lituanienii și rușii îi învinseseră pe [[Cavalerii teutoni]]). Între timp, rușii opriseră ofensiva austriecilor și îi împinseseră către vest, intrând în [[Galiția]] de est, regiunea nord-estică a Imperiului Austro-Ungar. Rușii au oprit un atac de iarnă commbinat germano-austriac în Polonia, și la începutul anului 1915 au avansat mai mult în Galiția. În primăvara anului 1915, atacurile germano-austriece i-au scos pe ruși din Galiția și Polonia
Istoria Rusiei, 1892-1917 () [Corola-website/Science/299170_a_300499]
-
satele Aroneanu (reședința), Dorobanț, Rediu Aldei și Șorogari. Începând din aprilie 2004, comuna face parte din structura informală de colaborare între autorități denumită Zona Metropolitană Iași. Comuna este situată estul județului, în sud-estul Câmpiei Moldovei, subdiviziunea Jijiei inferioare, în vecinătatea nord-estică a municipiului Iași. Este deservită de șoseaua județeană DJ282G, care o leagă spre sud de Iași, unde se termină în DN24. Relieful se prezintă sub formă de interfluvii largi, cu platouri întinse și cu versanți cu diferite grade de înclinare
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
secolele al XVI-lea-al XVIII-lea). În rest, trei alte obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice situl de „la Poligon”, pe panta nord-estică a dealului Șorogari, lângă satul Șorogari, cuprinde așezări medievale din secolele al XIII-lea-al XIV-lea, al XIV-lea-al XVI-lea și al XVII-lea-al XVIII-lea; și situl de „la Hârtop” (la marginea de sud-est a
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
care au influențat altitudinea și masivitatea. Rare intercalații de argile și nisipuri se găsesc pe Valea Huiup de la Nenciulești și la Năeni, iar o alternanță de argile roșietice cu argile verzui într-un „complex pestriț” pe Valea lui Cernat. Prelungirea nord-estică Valea Rea a dealului Istrița, se caracterizează prin prezența de brecii (cu grosimea în restrângere de la nord la sud) în care se constată prezența de marne, tufuri, intercalații gipsifere, argile. Joncțiunea cu câmpia se face prin structuri piemontane joase de
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
Năianca și Sărata). Ape minerale se găsesc în principal în arealul geografic al stațiunii Sărata Monteoru și sunt cloruro-sodice, sulfatate, sulfuroase, bromurate și iodurate sau cu mineralizare complexă. În zonă se întâlnesc izvoare sărate cu hidrogen sulfurat la nivelul anticlinalului nord-estic al Văii Rele. Se întâlnește la nivelul Istriței o mare varietate de condiții de microclimat pe suprafețe mici, destul de clar separate. Apar astfel trei tipuri de zone de vegetație: Împădurite (parțial), sunt pantele nordice și estice. În ultima jumătate de
Dealurile Istriței () [Corola-website/Science/323111_a_324440]
-
documentară de aproximativ două secole într-un act din anul 1725, reapărea un „Roskany Kaba Laszlo Nemes Szemelly”; atestările se succed apoi cu regularitate: 1776, 1781, 1784 și 1809. Din textul unei inscripții păstrate în altar, în dreptul unei nișe din partea nord-estică a absidei, se desprinde atât anul, cât și numele celor care au suportat financiar costul reparațiilor de la mijlocul secolului al XVIII-lea: „17† 66 pomenit se fie întru împărățiea cerului ctitorul sfintii acesti biserici Caba Raț Agnes † Laslo”; greșit redată
Biserica Buna Vestire din Roșcani () [Corola-website/Science/326658_a_327987]
-
sud a orașului Suceava, în cartierul Areni. Este mărginit de Bulevardul 1 Mai (la sud), Strada Universității (la est) și corpurile Universității „Ștefan cel Mare” (la nord și vest). Parcul se mai învecinează cu Planetariul din Suceava (în extremitatea sa nord-estică) și cu clădirea care găzduiește Direcția Silvică a județului Suceava (în extremitatea sa sud-vestică). În afară de aceste instituții, în preajma Parcului Universității se află și alte obiective importante ale orașului precum: Primăria Suceava, Stadionul Areni, Inspectoratul de Poliție Județean, Parcul Vladimir Florea
Parcul Universității din Suceava () [Corola-website/Science/316842_a_318171]
-
70 km est de Tallinn. În cei 725 km pe care ii acoperă, cuprinde ecosisteme terestre și marine.<br> Fondat în 1971, a fost primul parc național de pe teritoriul fostei URSS. Numele ariei protejate provine de la aspectul crestat al litoralului nord-estic eston, unde patru peninsule ((Juminda, Pärispea, Käsmu and Vergi) sunt despărțite de 4 golfuri (Kolga, Hâra, Eru and Käsmu), astfel că Lahemaa s-ar traduce prin "Țara golfurilor".
Parcul Național Lahemaa () [Corola-website/Science/321228_a_322557]
-
Din punct de vedere fitogeografic, Germania este partajată între provinciile Atlanticului European și Europei Centrale a Regiunii Circumboreale în cadrul Regatului Boreal. Teritoriul Germaniei poate fi subdivizat în două ecoregiuni: pădurile montane mixte ale Mediteranei europene și reciful marin ale Atlanticului nord-estic. Majoritatea Germaniei este acoperită fie din teren arabil (33%), fie silvicultură și regiune păduroasă (31%). Numai 15% este acoperit de pășuni constante. Plantele și animalele sunt, în general, comune celor din perioada medievală. Fagi, stejari, și alte esențe de foioase
Germania () [Corola-website/Science/296606_a_297935]
-
și gresii, argile și marne argiloase. Formațiunile cuaternare sunt reprezentate prin turbă (cu grosime uneori de peste 10 m) și depuneri de travertin (cu grosime de cca. 100 m și care au luat naștere prin precipitare). Zonele ocupate cu travertine din partea nord-estică a depresiunii s-au dezvoltat sub formă de petice, dintre care cel mai bine reprezentat ocupă o zonă de circa un kilometru pătrat. Aceste arii au aspect relativ plat cu mici depresiuni carstice (doline). Partea sudică a acestor depuneri prezintă
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
Pietreni este un sat în comuna Costești din județul Vâlcea, Oltenia, România. Satul "Pietreni" face parte din comuna Costești județul Vâlcea, fiind poziționat în extremitatea nord-estică a comunei, la poalele munților Arnota și Cacova din masivul muntos Buila-Vânturarița. Accesul în localitate se face numai pe drumuri modernizate, urmând șoseaua națională DN67, Râmnicu Vâlcea-Târgu Jiu, până la kilometrul 40, după care se accesează circa 2 km DJ646, Costești-Bistrița-Arnota
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
de majoră influență liberală, precum și din Italia de Nord, Roma și Sicilia de unde s-au obținut mai mult de 10% din voturi. Partidul Socialist Democrat Italian este în creștere în Italia de Nord unde, în zona piemontană și în cea Nord-Estică, este considerat foarte puternic, depășind 15% din voturi în provincia Belluno și în Sud, în special în Puglia. Mișcarea Socialistă Italiană își păstrează stabilitatea în Lazio, zona sa principală de influență, și în Nord(partea centrală)unde,dimpotrivă, se confirmă
Alegeri legislative în Italia, 1963 () [Corola-website/Science/319581_a_320910]
-
întregul bazin al Oceanului Înghețat de Nord (Obi, Lena), dela Scandinavia până la Kolîma (Siberia), Amur, bazinul fluviilor pacifice, spre Nord de gura Amurului; bazinul fluviilor japoneze și Coreea. În România, se întâlnește mai ales în apele de munte ale regiunii nord-estice (Moldova și Maramureș): Bistrița cu afluenți, Trotuș, regiunea superioară a Dâmboviței și Ialomiței, regiunea superioară a Bicazului la Lacul Roșu. Este o specie mai rară ca zglăvoaca comună. Sporadic în cursul superior al Nistrului și sub barajul Novodnestrovsc. Duce o
Zglăvoacă răsăriteană () [Corola-website/Science/331549_a_332878]
-
Bezimenca (în , în ) este un sat reședință de comună în raionul Tatarbunar din regiunea Odesa (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea de est a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al Lacului Hagider. El se află la o distanță de 16 km sud de la stația de cale ferată Culevcea. Satul s-a format din fuziunea satelor "Bezimenca-Mare" și "Bezimenca-Mică", în perioada ocupației sovietice. De această comună depind administrativ satele Sadove
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
în doua compartimente. În cadrul compartimentului, situat la nord de falia transversală, se disting doua lame de sare, una cu poziție superioară și a doua mai coborată, având în partea vestică grosimi de cațiva metri pănă la efilare, care în partea nord-estică se unesc, ajungând la o grosime de cca. 200 m, plonjând în adancime și înfășurând un sâmbure de steril cu o grosime în est și nord - est de peste 100 m, reducându-se spre vest la cațiva metri. Compartimentul sudic este
Salina Târgu Ocna () [Corola-website/Science/337390_a_338719]
-
arheologice despărțite între ele printr-o viroagă: punctul Văiugi I pe partea nord, nord-vestică a iazului, unde s-a descoperit o singură piesă de silex (un gratoar pe așchie), atribuită paleoliticului superior (fază neprecizată) și punctul Văiugi II-pe partea nord, nord-estică a Iazului Morii, unde s-au descoperit bucăți de chirpic și fragmente ceramice aparținând primei epoci a fierului (Hallstatt timpuriu) și probabil, începutul epocii migrațiilor (sec. III-IV d. Hr.), precum și perioadei feudalismului dezvoltat (sec. XV) și târziu (sec. XVII-XVIII). Tot
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
spărturi, un gratoar) atribuite tipologic gravețianului oriental. Această așezare, ca și cea de la Flămânzi etc. face parte din grupa așezărilor gravețiene de înălțime. Piesele se găsesc în colecția Muzeului Județean Botoșani, înregistrate cu numărul de inventar P. 55. Pe panta nord-estică a hârtopului din stânga pârâului Miletin-Chirivoaia, în dreptul Cetățuiei, s-au descoperit câteva fragmente lamelare de silex patinat, aparținând paleoliticului superior, fază neprecizată. La circa 3,5 km est de sat, pe valea pârâului Miletin-Chirivoaia, în centrul văii, străjuită de Dealul Holm
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
Horodnic de Sus este o comună în județul Suceava, Bucovina, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. . Comuna Horodnic de Sus este localizată în partea nord-estică a județului Suceava și se învecinează cu următoarele localități: municipiul Rădăuți (la est), comuna Marginea (la sud), comuna Sucevița (la sud-vest și vest), comuna Horodnic de Jos (la nord). Denumirea de Horodnic de Sus se pare că vine de la faptul
Comuna Horodnic de Sus, Suceava () [Corola-website/Science/301960_a_303289]
-
încercările întreprinse de Alexandru cel Mare 335 î.e.n. și 327 î.e.n. ) și Lisimah (310 î.e.n. ) de a-i supune, rămân fără rezultat. Mai târziu, geții duc lupte cu bastarnii, (popor germano-celtic), care între anii 200 și 100 î.e.n. ocupa poalele nord-estice ale Munților Carpați și malurile Nistrului. Teritoriul Munteniei a facut parte din marele regat dac a lui Burebista dar nu și din regatul lui Decebal. După victoria asupra lui Decebal, Traian trimite trupe auxiliare în Muntenia și sudul Moldovei pentru
Muntenia () [Corola-website/Science/296691_a_298020]