5,297 matches
-
moștenitori ai unei tradiții ce-ar fi putut fi extraordinară, dar care sfârșește, vorba unui înaintemergător, în propriu-i spermanțet. Paradoxal, după deschiderea largă a porților spre Occident, în interior s-au închis cam toate ferestrele prin care circula aerul normalității politice. Mi-a fost suficient să văd amestecul de slugărnicie la adresa șefilor pesediști, de revanșism înecat în ură și de papagalicism populism ale zecilor și sutelor de agitatori care, din goana mașinilor, ne anunțau că după ce au confiscat revoluția au
Literatură și alte nebunii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14514_a_15839]
-
animalică, produc un adevăr neplăcut și sordid, care nu te ajută nici să trăiești frumos, nici să mori demn. Străin, dar trăind alături de ei, tăcut și umil, un tânăr (Paul Bartoș) își găsește doar când rămâne singur, în preajma morților, aparența normalității. Aici tânăra regizoare (Ana Mărgineanu) dă un bun examen în transpunerea scenică a textului: spațiul se transformă, instrumentele folosite de autopsieri capătă o altă semnificație, cadavrele sunt înlocuite de proiecțiile imaginate de personajul Maler și cărora devotata trupă a teatrului
Lor le pasă by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14552_a_15877]
-
de decenii, problemele de acest fel nu și-au găsit un cadru normal și adecvat de discuție. Plagiatul a fost, pe de o parte, eludat, tolerat și stimulat, pe de altă parte, diabolizat, pus la stâlpul infamiei. Să intrăm în normalitate și să judecăm proprietatea intelectuală cu rigoarea, dar și cu relativitatea inevitabilă. Să stigmatizăm plagiatul, mai cu seamă în formele sale grave, extreme, dar nu și pe plagiatori, pe care trebuie desigur să-i judecăm, să-i pedepsim, dar nu
La școala plagiatului by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/14510_a_15835]
-
gândit de Radu Grigore și Lucian Năstase, grafica video concepută de Vasilică Ionescu. Toate elementele ce țin de arsenalul sceno-tehnic contemporan nu "tehnicizează" în mod negativ spectacolul ci, din contră, îi potențează nucleul iradiant de umanitate. încercarea de a defini normalitatea prin contrarii, diferențe și discrepanțe, pe care mărturisește că dorește să o facă Radu Apostol, ar fi fost pe deplin reușită dacă cei doi actori distribuiți în rolurile principale ar fi lucrat mai mult la nuanțe, la elaborarea blândeților și
Debut pe o scenă românească by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14577_a_15902]
-
că războiul devine la un moment dat o stare de fapt cotidiană, acceptată cu stoicism. Cu toate astea, replicile naționaliste mușcă dur de pe buzele celor cultivați. Spațiul balcanic este prin excelență unul al eterogeniei și conflictului, aproape ca variantă a normalității. Merrill reușește să intre în mentalitatea celor cu care stă de vorbă, deși romanul este un imens happening, la limita dintre literatură, film, tratat despre război.
Despre război și alți demoni by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14048_a_15373]
-
supremă perversitate, euforia pionieratului! Lamentația sterilă ca justificare a "nefăcutului" (nu sînt bani, nu e interes, nu se poate etc. etc) e înlocuită cu o asumare inteligentă a propriilor neputințe; tot ceea ce filmul românesc încerca pînă acum să camufleze, mimînd normalitatea, e întors pe dos și transformat în argument în 3 păzește! Actorii erau, pînă acum, plătiți prost, simbolic, ca vai de lume? Ei bine, acum nu vor mai fi plătiți deloc, vor juca gratis, bucuroși! (inclusiv o vedetă, ca Marcel
Taximetrist: Ovidiu Georgescu by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14091_a_15416]
-
Balcani. Textul conceput în același an are un subiect tulburător, scris admirabil, teatral, cu tensiune în verb, în acțiune și în replică, cu răsturnări spectaculoase. Și se petrece în zilele noastre, în profunzimea celor mai actuale dintre teme: război, alienare, normalitate și anormalitate. O mânăstire de maici, uitată undeva în munți, este transformată la un moment dat într-un spital psihiatric. La fel de abandonat, de a cărui existență nu-și mai amintește aproape nimeni. Acolo, însă, trăiesc niște oameni cu diverse probleme
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
interior"... Motto-ul capitolului îi aparține lui Ciulei: "Cultura românească e o parte din cultura europeană. Asta am dorit să demonstrez făcînd Pădurea spînzuraților"... "Demonstrația" a oferit filmului românesc un moment de iluzie istorică - iluzia "deschiderii", iluzia valorii intrate în normalitate...; realitatea avea să fie alta. După euforia recunoașterii de la Cannes, citim în album, un critic ca Florian Potra își asuma riscul lucidității, invocînd "datoria de a ne întreba: dincolo de momentul Pădurea spînzuraților, cinematografic vorbind, unde sîntem noi?"... Iată de ce parcurgi
Pădurea lui Ciulei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14145_a_15470]
-
Zafiu A apărut un nou volum din Dicționarul limbii române (DLR): tomul XII, partea a 2-a, Litera U (Editura Academiei, 2002). Publicarea întregii opere se apropie deci de sfîrșit, și fiecare pas merită semnalat, pentru că aduce o speranță de normalitate: vom avea, în fine, o ediție completă a dicționarului-tezaur al limbii române. Pus de la început sub patronajul Academiei, dicționarul a fost elaborat mai întîi (din 1905) sub conducerea lui Sextil Pușcariu, fiind reluat după al doilea război mondial (ca "serie
De la «u» la «uzuș», prin «urcelnic» by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14170_a_15495]
-
sau nu, Simenon e condus prin Odesa de aceeași Sonie care îl condusese, nu demult, pe Henri Barbusse. Dar, de această dată, efectul este invers. Barbusse fusese fascinat de mirificul litoral ucrainean. Simenon este intrigat. Îi este dificil să găsească normalitatea. Inevitabila Sonia îi propune vizitarea unor fabrici, brutării, muzee, cluburi muncitorești. Oaspetele nu e deloc interesat. El vrea să simtă strada. Crunt malentendu. Strada nu înseamnă același lucru în franceză și în rusă. Pentru scriitor, ea este libertatea deplasării și
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
una din observațiile pe care Gide va construi, în 1936, reportajul din URSS. Între oameni și oameni se interpune, spune Gide, umbra atotputernică a statului. Statul "se ocupă" de tot. Își asumă tot ce înseamnă raport între indivizi, adică transformă normalitatea într-o imagine înțepenită, propagandistică, lipsită de viață. Dedesubtul acestei placide acceptări generale se află, desigur, teama. Simenon, din ce în ce mai cutremurat și din ce în ce mai tăcut (el, francezul volubil, spumos, boem) înregistrează imagini ale unei stări de teamă generală, interzicîndu-și orice comentariu. Nu
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
lui Istrati nu funcționează aici. Lui Simenon îi sunt indiferente și promisiunile luminoase ale zorilor revoluției bolșevice și tragica deviere ideologică din anii '30. Revoluționari sau contra-revoluționari, bolșevici sau apolitici, cetățenii sovietici sunt puși în raport doar cu umanitatea și normalitatea. Nici politica, nici strategiile economice, nici retorica ideologică nu încarcă textul cu semnificații și interpretări fastidioase. În reportaj, ca și în roman, Simenon e direct, simplu, transparent, aproape lipsit de stil. El se mulțumește să privească și să rămână lucid
Centenar Georges Simenon by Radu Ciobotea () [Corola-journal/Journalistic/14236_a_15561]
-
Numai că procesul unei atari integrări care să respecte factorii diferențiali nu e defel scutit de dificultăți. Stupefiant, între privirea "critică" a Occidentului și cea "favorabilă", ultima este adesea falsificatoare, întrucît ne așează, în chip aberant, într-o zonă a "normalității". Astfel mai sus pomeniții Best și Kellner se pronunță vehement împotriva Războiului rece, care a împiedicat răspîndirea fericirii comuniste pe întregul mapamond, asociindu-se cu războaie și intervenții locale pentru a sugruma mișcările, vezi Doamne, de "eliberare națională" din Vietnam
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
istoricilor, declanșată de istoricul Ernst Nolte în 1986, și pînă azi. Se poate constata o trivializare, o degenerare a tonalităților discursului, o înlocuire a argumentelor cu învinuiri și reproșuri, a analizei cu rechizitoriul. În același timp, o legitimă aspirațeie spre "normalitate" a tinerei generații pare a nu ține cont de sensibilitățile legitime față de istorie și de discursurile în care se cuvine ea abordată. Recurgerea frecventă a unora și altora la noțiunea de antisemitism ofensează adesea atît memoria victimelor Holocaustului și a
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
politice sau economice. Dar nu numai. Printre ei se află un procent important de medici, juriști, oameni de afaceri și chiar artiști. Acestea fiind zise, este evident că numărul mare de militanți politici dintre esteți nu reprezintă un semn de normalitate. Numărul acesta crește direct proporțional cu anormalitatea. Iar epocile de tranziție sînt, cel puțin din punctul de vedere al existenței unei clase politice, anormale. Se presupune că vechea clasă a trebuit să fie înlocuită în absența, încă, a uneia noi
Esteți și militanți by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15059_a_16384]
-
se înghesuie să se pună la dispoziția echipei care a nenorocit, pentru multe decenii de aici înainte, țara. Nu sunt singurul care constată alterarea fibrei morale a națiunii. Trăind dezastrele în serie, cei mai mulți români și-au anihilat orice reflex de normalitate. N-am auzit ca vreunul dintre pensionarii miluiți cu două sute de mii de lei să tresară de indignare când ministrul de resort anunța, ritos, "substanțiala majorare". Două sute de mii de lei, adică cinci dolari și nouăzeci și șapte de cenți
Viața ca o indexare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15124_a_16449]
-
falsitatea, ipocrizia, prefăcătoria, mizeria, un joc pervers al aparențelor. Adică tot ce vedem și ni se întîmplă zilnic. Cine nu rezistă nu are decît o cale: balamucul. Fără să mai aibă timp să se întrebe unde se găsește granița între normalitate și anormalitate și cine anume îi împarte pe oameni în zdraveni și nebuni, cine numește și stabilește valoarea. Asta s-a întîmplat și cu Alexandru David, informatician la o fundație de binefacere. Dracul travestit într-un redactor la un canal
Dracul vorbește românește by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15250_a_16575]
-
așteptînd ridicarea cortinei, îmi amintesc de Seine et Danube, revistă editată la Paris de Dumitru Țepeneag. Acolo am aflat ca Cioran, și el, a avut un schimb scandalos de scrisori cu o tînără nemțoaică decepționată să descopere nu „geniul”, ci „normalitatea” marelui moralist. Motivul femeii tinere ce se constitue în metaforă a vieții la ora crepusculului e frecvent. Thomas Mann l-a tratat în Lotte la Weimar unde Goethe se lasă sedus de farmecul juvenil al unei ființe ce se constitue
O zi la Dublin by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13403_a_14728]
-
o asemenea ediție? R. Pînă în 2000. Dar și numai 10-20, atunci cînd reproducerea se făcea la mașina de scris. Î. Foarte multe cărți nu ar fi fost interzise într-o țară normală și faptul că le dețineți reprezintă însăși normalitatea, nu? R. Bineînțeles. Suprarealiștii, Heidegger, ‡apek sau Masaryk nu aveau de fapt de ce să fie interziși. Totuși cărțile lor constituiau rarități. Ca și unicul ziar de limbă cehă din Israel. Dar nu și documentele tuturor proceselor politice din Europa de Est între
Cu Jiøi Gruntorád despre 10 000 de tipărituri clandestine by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13389_a_14714]
-
înfășurate în hîrtie de ziar”), beton penal („arpacaș”) ș.a. Ceea ce pare să lege toate aceste expresii e apartenența lor la terminologia vieții de închisoare - efect logic al unei condamnări penale; le e comună și conotația predominant negativă, de substitute ale normalității unei vieți în libertate. Exemplele sînt preluate de Dicționarul de argou și expresii familiare al limbii române (1998), de Anca și George Volceanov, chiar cu indicația explicită a provenienței lor din „jargonul deținuților”; la aceiași autori, penală apare și ca
„Penal” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13492_a_14817]
-
SUD” și, actualmente, de o „Fundație Sfinx”. Oficial, sînt susținut de Primăria sectorului 4 și de circa 15 de Poliție - dețin o mapă destul de voluminoasă de adrese prin care mi se tot promit măsurători sonometrice, respectarea legii și intrarea în normalitate - dar, avînd de partea mea Legea 137/1995 și aceste „organe abilitate”, nu reușesc practic să înlătur, pentru mine și zecile de locatari ai blocurilor din zonă, acest gen de poluare fonică atingînd cote maxime la sfîrșit de săptămînă, între
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
române; despre care s-a scris deja foarte mult. Oscilațiile în timp au condus la interpretări și previziuni diferite, dar presupun cîteva date certe: tipul în -ez este perfect regulat, nu produce alternanțe și fixează neechivoc accentul; reprezintă deci tiparul normalității analogice, dar e mai modern și - din punct de vedere stilistic - mai „tehnic”; celalălt tip are mai multe conotații populare, arhaice, poetice sau regionale. Unele variații au produs chiar specializări semantice. Iorgu Iordan, în Limba română actuală (ediția a II
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
glonțul care, se declară oficial că l-a omorît pe Kennedy, plimbîndu-se prin corpul președintelui, mai ieșind, intrînd prin altă parte, se spune că este «ridicol»”. Am putea defini obiectul actual al ridicolului, crede Traian Ștef, drept un „atentat la normalitate”, ceea ce e, desigur, un criteriu vag, însă în concordanță cu „democratizarea”. Ridiculizăm în temeiul unei, ca să zicem așa, sinteze a cerințelor civilizației și culturii, fără partipriuri și îngustimi, fără a lăsa deoparte pe cît posibil nimic semnificativ, în orizontul unei
Despre ridicol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13528_a_14853]
-
folosească. Ar fi și destul de greu: pentru covârșitoarea lor majoritate o astfel de abordare ar echivala cu un grosolan act de masochism, din care, culmea, nici măcar n-ar avea mare lucru de câștigat. Privită la rece, sforțarea de a readuce normalitatea la un teritoriu bolnav seamănă a utopie pe jumătate tragică, pe jumătate ridicolă, cu un Don Quijote asudat, durduliu și incoerent, Gheorghe Onișoru, distribuit în rolul morarului utopic, măcinănd grăunțe de neghină la morile de vânt ale indiferenței și prostiei. Un
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]
-
față de cel bogat și străin, o ură remanentă, din spuma căreia s-a născut făptura de care te izbești azi la tot pasul în România”. Desigur, „omul nou”, nostalgic al „gloriei” socialismului „invincibil” și resentimentar în raport cu tentativele de reîntoarcere la normalitate. Culpa literatorilor înfeudați producției comandate de partid nu e defel neglijabilă: „S-ar zice că autorii poeziilor și prozelor intrate atunci în manuale și asimilate ca unică ofertă, cu sau fără plăcere, în vremea copilăriei și adolescenței multora dintre noi
Studiul unui proces deschis (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13593_a_14918]