529 matches
-
militar, care a culminat cu cucerirea Angliei în 1066, după Bătălia de la Hastings în care i-au învins pe anglo-saxoni. Termenul de "normanzi", așa cum este folosit astăzi, se referă mai ales la aristocrația militară a populației normande, iar numele de "normanzi" este o adaptare a cuvântului indicând originea nordică a acesteia, "Northmen" ori "Norsemen". i au jucat un rol important politic, militar și cultural în nordul Europei medievale, în insulele britanice, în Marea Mediterană și în Orientul Mijlociu. Numele lor se leagă de
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
Orientul Mijlociu. Numele lor se leagă de colonizarea și denumirea Normandiei, "cucerirea normandă" a Angliei, crearea unor state normande în Sicilia și sudul Italiei, respectiv de unele cruciade din Orientul Mijlociu. În realitate, la vremea invaziei Angliei, cea mai mare parte a "normanzilor" timpului erau proveniți din populațiile indigene ale estului Bretaniei și vestului Flandrei, ale căror conducători militari menționau mereu cu mândrie originea lor vikingă. De fapt, "normanzii originari", care erau vikingi, începuseră să ocupe partea nord-vestică și nordică a Franței în
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
cruciade din Orientul Mijlociu. În realitate, la vremea invaziei Angliei, cea mai mare parte a "normanzilor" timpului erau proveniți din populațiile indigene ale estului Bretaniei și vestului Flandrei, ale căror conducători militari menționau mereu cu mândrie originea lor vikingă. De fapt, "normanzii originari", care erau vikingi, începuseră să ocupe partea nord-vestică și nordică a Franței în cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea, care a devenit ulterior cunoscută ca Normandia. În 911, regele Franței, Charles cel Simplu, le-a
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
se găsea în zona cursului inferior al Senei și care s-a extins mereu în timp, devenind ulterior Ducatul Normandiei. Târgul inițial consta în pământ contra loialitate; ca atare, conducătorul vikingilor originari, Rollo, a jurat credință lui Charles cel Simplu. Normanzii au aderat la creștinism, prin convertire totală, respectiv la familia limbilor galo-romanice, adoptând limba locului, care în timp va fi cunoscută ca limba normandă. Normanzii au creat de asemenea o nouă identitate culturală separată atât de cea a înaintașilor lor
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
contra loialitate; ca atare, conducătorul vikingilor originari, Rollo, a jurat credință lui Charles cel Simplu. Normanzii au aderat la creștinism, prin convertire totală, respectiv la familia limbilor galo-romanice, adoptând limba locului, care în timp va fi cunoscută ca limba normandă. Normanzii au creat de asemenea o nouă identitate culturală separată atât de cea a înaintașilor lor scandinavi cât și de cea a vecinilor lor, francii. Cultura normandă, ca a tuturor comunităților migratoare era extrem de întreprinzătoare și adaptabilă, fapt care le-a
Normanzi () [Corola-website/Science/307773_a_309102]
-
pe care l-au și cucerit de altfel în 1187. Răspunsul creștinilor a fost cruciada a treia de la sfârșitul secolului al XII-lea. Singurul succes al cruciaților a fost înregistrat în afara bazinului mediteranean. O armată formată din cruciați flamanzi, frigieni, normanzi, englezi, scoțieni și germani, în drumul lor pe mare spre Țara Sfântă, s-a oprit în Portugalia și a contribuit la cucerirea Lisabonei în 1147. Între timp, în Europa Răsăriteană începuse cruciada nordică, care avea ca scop convertirea forțată a
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
această cruciadă, pe care o compara cu acțiunile creștinilor din Spania și Palestina. În 1147 a fost declanșată cruciada nordică. La mijlocul lui mai, au plecat din Anglia primele contingente de luptători pentru cruce, unitățile lor fiind formate din flamanzi, frigieni, normanzi, englezi, scoțieni și germani. Această armată a cruciaților nu era condusă de niciun principe sau rege, Anglia aflându-se în plin război civil. Cruciații veniți din Anglia au sosit la Porto în iunie, aici fiind convinși de episcopul local să
Cruciada a doua () [Corola-website/Science/306567_a_307896]
-
William a invadat partea a franceză a regiunii Vexin și în 1098 a întreprins o campanie în Maine. În timp ce Vexin nu a fost cucerit, din cauza rezistenței puternice a lui Ludovic al VI-lea, în Maine succesul a fost de partea normanzilor. La sfârșitul anului 1099, Robert Curthose s-a reîntors din Palestina. Staționînd în sudul Italiei, aici căsătorindu-se cu Sibilla, fiica unui bogat conte apulian Geoffrey de Conversano, un nepot al lui Robert Guiscard. Zestrea a fost suficientă pentru a
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
membri ai grupului s-au alăturat lui Melus din Bari și principelui Guaimar al III-lea de Salerno, longobarzi răsculați împotriva bizantinilor. În 1018, Osmond și Gilbert au murit în cadrul confruntării de la Cannae, care a reprezentat o gravă înfrângere pentru normanzi în fața trupelor comandate de generalul bizantin Vasile Boioannes.
Osmond Drengot () [Corola-website/Science/328109_a_329438]
-
VI, Napoli a devenit capitala a unui ducat bizantin. În 751, odată cu căderea exarhatului de la Ravenna din care se ridicase, ducatul a devenit independent. În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu al IV îi găzduiește pe normanzi în orașul vasal Aversă. Normanzii nu încetează incorporarea posesiunilor lor din Italia de Sud, iar în 1139, Roger al II-lea, primul rege al Siciliei, încorporează orașul în regatul sau. Carol al II-lea al Siciliei, pierzând insula Sicilia, a
Napoli () [Corola-website/Science/297313_a_298642]
-
a unui ducat bizantin. În 751, odată cu căderea exarhatului de la Ravenna din care se ridicase, ducatul a devenit independent. În 1030, pentru a putea face față amenințării bizantine, ducele Sergiu al IV îi găzduiește pe normanzi în orașul vasal Aversă. Normanzii nu încetează incorporarea posesiunilor lor din Italia de Sud, iar în 1139, Roger al II-lea, primul rege al Siciliei, încorporează orașul în regatul sau. Carol al II-lea al Siciliei, pierzând insula Sicilia, a făcut din Napoli capitala regatului
Napoli () [Corola-website/Science/297313_a_298642]
-
El s-a angajat primul în luptă și a distrus contingentul longobard, urmărindu-i pe adversari pe o lungă distanță, înainte de a se întoarce pentru a sprijini pe Umfredo și pe Robert Guiscard din dinastia Hauteville, întorcând soarta bătăliei în favoarea normanzilor. Richard s-a aflat în mod constant în căutarea lărgirii posesiunilor sale prin războaiele împotriva vecinilor săi longobarzi, Pandulf al VI-lea de Capua și Gisulf al II-lea, fiul și succesorul lui Guaimar al IV-lea în Principatul de
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
a fost contemporan al evenimentelor de la 1066 și unul dintre cei mai timpurii naratori ai cuceririi Angliei de către normanzi. Guillaume a fost o figură puțin cunoscută, el fiind cunoscut doar prin intermediul scrisorii de dedicație a regelui William, unde apare ca monah de Jumièges. Dat fiind că el precizează că a fost un martor ocular al unor evenimente din vremea
Guillaume de Jumièges () [Corola-website/Science/328101_a_329430]
-
-lea și că a primit educația de la Thierry de Mathonville." Potrivit lui Orderic Vitalis, supranumele lui Guillaume era acela de "Calculus", motivul pentru aceasta nefiind cunoscut. Moartea sa, petrecută ulterior anului 1070, nu este consemnată. În orice caz, Guillaume era un normand care a scris din perspectiva normandă despre evenimente. a fost original compilator al istoriei cunoscute sub numele de "Gesta Normannorum Ducum", scrise în jur de 1070. La rândul său, acestea fusese redactată pe baza cadrului unei istorii mai vechi, compilate
Guillaume de Jumièges () [Corola-website/Science/328101_a_329430]
-
Drogo a participat la campania întreprinsă de catepanul bizantin George Maniaces în Sicilia în 1038 împotriva sarazinilor din Emiratul de Sicilia, iar apoi în campania împotriva bizantinilor din Apulia împreună cu principele longobard Guaimar al IV-lea de Salerno. În 1042, normanzii l-au ales pe Guillaume drept conte la Melfi, iar Drogo a dobândit Venosa din partea lui Guaimar, în cadrul divizării în 12 părți a teritoriului cucerit. În 1044-1045, Drogo a luptat în favoarea fratelui său în Apulia, ocazie cu care i-a
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
de Trani erau principalii candidați în preluarea succesiunii. În cele din urmă, Drogo, sprijinit de Guaimar, a fost ales pentru succesiunea fratelui său. Se puneau astfel bazele pentru constituirea dinastiei de Hauteville. Drogo a fost apoi abordat de Rainulf Trincanocte, normand din Dinastia Drengot și conte de Aversa, pentru a-l reconcilia pe acesta cu Guaimar, lucru pe care l-a dus la îndeplinire. În același an, el a pătruns din nou în Apulia și a obținut victoria asupra catepanului Eustațiu
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
a pătruns din nou în Apulia și a obținut victoria asupra catepanului Eustațiu Palatinos în apropiere de Taranto. Fratele său mai mic, Umfredo, care sosise ceva mai devreme, a forțat pe apărătorii bizantini din Bari să încheie un tratat cu normanzii. În 1047, Drogo a capturat Benevento, având în acest sens permisiunea împăratului german. Anul respectiv s-a dovedit a fi un punct de cotitură pentru normanzii din Italia. Mai întâi, Drogo a primit acceptul de căsătorie cu o fiică a
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
mai devreme, a forțat pe apărătorii bizantini din Bari să încheie un tratat cu normanzii. În 1047, Drogo a capturat Benevento, având în acest sens permisiunea împăratului german. Anul respectiv s-a dovedit a fi un punct de cotitură pentru normanzii din Italia. Mai întâi, Drogo a primit acceptul de căsătorie cu o fiică a fostului principe Guaimar al III-lea de Salerno, numită fie Gaitelgrima, fie Altruda. În al doilea rând, împăratul Henric al III-lea i-a confirmat titlul
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
-lea de Salerno, numită fie Gaitelgrima, fie Altruda. În al doilea rând, împăratul Henric al III-lea i-a confirmat titlul de "Dux et magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae" ("Duce și stăpân al Italiei și conte al normanzilor din toată Apulia și Calabria"), primul titlu comital legitim pentru normanzii din Melfi. În același context, Henric l-a privat pe Guaimar de Principatul de Capua, pe care l-a retrocedat fostului principe, Pandulf al IV-lea. Pe parcursul domniei lui
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
rând, împăratul Henric al III-lea i-a confirmat titlul de "Dux et magister Italiae comesque Normannorum totius Apuliae et Calabriae" ("Duce și stăpân al Italiei și conte al normanzilor din toată Apulia și Calabria"), primul titlu comital legitim pentru normanzii din Melfi. În același context, Henric l-a privat pe Guaimar de Principatul de Capua, pe care l-a retrocedat fostului principe, Pandulf al IV-lea. Pe parcursul domniei lui Drogo, fratele său vitreg Robert Guiscard a sosit și el în
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
-i supraveghea intrările. În 1050, el a trebuit să îl sprijine pe Guaimar în reprimarea răscoalei unui anume Guillaume Barbote. În 1051, papa Leon al IX-lea l-a silit pe Drogo să promită că va opri jafurile operate de normanzi, însă Drogo a fost asasinat în același an (probabil ca urmare a unei conspirații regizate de către bizantini, sub conducerea lui Argyrus), la Montoglio. El a fost succedat de către fratele său mai tânăr, Umfredo, după un scurt interregnum. Drogo a avut
Drogo de Hauteville () [Corola-website/Science/328211_a_329540]
-
căsătorie ulterioară nu a produs moștenitori. David Abulafia subliniază faptul că Guillaume nu a prevăzut uniunea dintre coroanele Germaniei și Siciliei ca o eventualitate serioasă; scopul său era acela de a consolida o alianță, cu puternicul inamic de odinioară al normanzilor din sudul Italiei. Nu este însă clar de ce Guillaume al II-lea a amânat atât de mult găsirea unui soț pentru mătușa sa. Cu toate acestea, în 1184 Constanța a fost logodită cu Henric (viitorul împărat Henric al VI-lea
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
unul dintre cele mai bogate din Europa) în mâinile împăraților germani, însă împăratul Frederic I Barbarossa l-a presat pe papa Celestin al III-lea să îl încoroneze pe ful său: suveranul pontif a amânat îndeplinirea acestei cerințe. Nici nobilii normanzi din sudul Italiei nu ar fi agreat impunerea unui rege din familia de Hohenstaufen. Guillaume i-a făcut pe nobili și pe oamenii importanți de la curtea sa să promită recunoașterea succesiunii Constanței, dacă el ar fi murit fără moștenitori direcți
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
Constanța l-a însoțit pe Henric în fruntea unei armate imperiale substanțiale pentru preluarea prin forță a tronului din mâinile lui Tancred. Orașele din nord ale regatului și-au deschis porțile în fața lui Henric, inclusiv cele mai timpurii forturi ale normanzilor din Capua și Aversa. Salerno, capitala de pe continent a lui Roger al II-lea, a trimis vorbă de întâmpinare potrivit căreia Henric era binevenit, iar Constanța era invitată să locuiască în vechiul palat al tatălui ei pentru a evita căldura
Constanța de Sicilia () [Corola-website/Science/328569_a_329898]
-
în timpul luptei, forțele lui Roger au debarcat și ele, tocmai pentru a constata că Iordan deja începuse de unul singur asediul asupra orașului. Asediul a durat de-a lungul întregii veri, iar orașul a capitulat în cele din urmă în fața normanzilor, singura stăpânire a sarazinilor din Sicilia rămânând Noto. În februarie 1091, Iordan a fost prezent și la asediul asupra acestui oraș. El a fost numit senior de Noto și conte de Siracuza, loc în care a și murit de febră
Iordan de Hauteville () [Corola-website/Science/328239_a_329568]