78 matches
-
în Moldova (după ce fugise întâi în Transilvania, în 1583, apoi în Polonia), de „moarte năpraznică”. O fiică a lui Mircea Ciobanul, Stana, a fost măritată cu Ivan Norocea, catolicul ce nădăjduia să-i aducă pe valahi sub ascultarea Bisericii Romei. Norocea (un combatant contra turcilor, mort înainte de 1600) a fost tatăl „Doamnei” Velica, iubita lui Mihai Viteazul, soție, însă, a lui Vlad, fiul pretendentului Miloș, și apoi a lui Fabio Genga. Și unii „Mihnești” și-au măritat fetele după fii de
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai mulți copii... Și înșirarea ar putea continua (incluzând și situațiile în care istoricii vorbesc doar despre „urmași”: „urmașii” marelui vistier Oancea din Batiu, aventurier și hoț - mort, probabil, în luptele cu turcii din 1524 - au fost marele vornic Ivan Norocea și marele logofăt Ivan din Ruda254). Dar nu cred că mai este nevoie... Văduvele „autodeclarate” Ca Voievod, Petru Șchiopul (rămas văduv, căci Maria Amirali [coborâtoare dintr-un neam de italieni grecizați din insula Rhodos, care i-a făcut fratelui lui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cei nouă puradei. El a fost al zecelea. Maică-sa a vrut să-i pună numele făt-frumos sau greuceanu, dar taică-său nici n-a vrut să audă: Taci, fă, din gură, îi zicem mai mișto, vinetu dinamo. L-au norocit cu numele ăsta fiindcă tocmai rula în oraș, făcând furori, seria winnetou, iar dinamo tocmai câștigase campionatul. Școala nu s-a lipit de el, dar era sprinten la minte și asta l-a ajutat să cadă-n picioare tot timpul
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită () [Corola-journal/Imaginative/7502_a_8827]
-
Adevărat, moartea, ca o nemilostivă ce este, au secerat fără de vreme pre această floare aleasă și au răpit prea timpuriu podoaba, frumusețea neamului femeiesc. Dar pentru aceasta nici lacrimile sunt cu cale, nici întristarea cu dreptate. Că precum este mai norocit corăbierul acela, pe care vântul cel tare îl aduce cu grabă la liniște, decât acela ce cu mare liniște, făr-de-vânt, călătorește, așa fericit este și cela ce fără vreme, de moarte grabnică se mută la liniștea dumnezeeștii Fericiri. Zice înțeleptul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de espediție, menit a merge contra lui Spyriodionakis, puse pe ginere-său Alexie Paleologul, om cu minte și viteaz; comanda peste al doilea corp de armată, menită a înainta contra protostratorului, o primi generalul Ioan Oenopolita. Alexie Paleologul se dovedi norocit în întreprinderea lui, știu să-l biruie cu totul pe piticul său potrivnic Spyriodionakis și-l sili să fugă în Moesia. Mai mult ținu și mai greu se putea înăbuși rezistența protostratorului. Împăratul, plin de vicleșug, încercă cu succes să
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Pacea cu osmanii și supunerea sub ei. De puțin folos i-a fost însă lui Mircea alianța în trei abia încheiată cu Polonia și Moldova, de vreme ce cu toată legătura aceea sultanul Baiazid nu s-a sfiit, în vremea unei campanii norocite contra Bulgariei să atace și să supuie fortărețele Vidinul și Șiștovul pe care le stăpânea Mircea pe malul drept al Dunării. Și fiindcă, după cucerirea Bosniei, Bulgariei și Serbiei, Baiazid cu puteri adunate îi pregătea și Valachiei aceeași soarte, iar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
pe când guvernul român respinsese formal, cu puțin mai înainte, acel schimb. Totodată, Rusia își mai însușea și dreptul de a trece prin toate celealte pământuri ale României, spre a comunica cu oștirile ei din Bulgaria. Astfel dară, după o campanie norocită din punctul de vedere al armelor, România s-ar fi simțit păgubită cu o parte a teritoriului ei și lipsită de unicul litoral maritim ce ea posede. Apoi încă, în loc de a-și recăpăta liniștea de care ea încearcă mare nevoie
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Teofana, au mai cântat și ceilalți creându-se o atmosferă de voie bună. S-au distrat pe cinste că nu le mai venea să plece. Sărbătoritul era în al noulea cer, mai ales că se și cam chefuise pentru că toți noroceau cu el și-l îndemnau la băut. De fapt nici ceilalți nu erau într-o stare mai bună. Teofana a socotit că este timpul să plece. S-a ridicat, s-a scuzat, și-a îmbrăcat paltonul în timp ce toți și în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
părinții tăi? Cheamă-i să vină și ei aici, îl îndeamnă Claudia. — Ei sunt cu nuntașii. Lasă-i acolo ca să-i antreneze că sunt gazde. Nu? — Bine spui. Și pe noi atât ne-au îndemnat să mâncăm, să bem, au norocit, deși nici nu ne cunosc. Servind din bunătățile aduse și continuând discuțiile, Claudia și Virgial au aflat întreaga poveste a Teofanei și s-au lămurit privind salba cu galbeni ce-o purta fina lor. Când vorbeau despre adopția ei, au
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la nuntă. S-au respectat și obiceiurile cu furatul și răscumpărarea miresei, tăierea tortului de nuntă, jocul „Periniței” ceea ce l-a cam deranjat pe Matei că toți o solicitau pe Cecilia, el nemaiavând rând. Mirii au mers la mese să norocească veseli cu nuntașii. Au fost admirați de toată lumea cum puține cupluri avuseseră parte de o asemenea apreciere. Prin ținută, prin felul lor de comportare, prin iubirea lor puternică i-a impresionat pe toți. Doi tineri frumoși porneau în viață învăluiți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fată s-o cheme Florina iar pe băiat Sorin. În ziua următoare, Matei a fost asaltat cu felicitări și cu invitația „ești bun de cinste” și având atâția prieteni 269 și cunoscuți dându-le de băut nu putea să nu norocească, așa încât de bucurie și-a pierdut controlul și s-a îmbătat. În starea aceasta l-au întâlnit logodnicii în bar, fiindcă îl căutau ca să-l felicite și ei. —Leontina, trebuie să-l scoatem de-aici, a propus Gelu. Îl ducem
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
bisericești. Citește, rogu-te, „Carte lui Șărban Cantacuzino ce au scris la domnu Costandin vodă” la 14 octombrie 1741 (7250).” Plin de curiozitate, mă reped la scrisoare și citesc pe nerăsuflate: „De vreme că, din mila lui Dumnezeu, s-au norocit țara noastră cu măria ta a ne fi domn, crez că de obște bucurie va fi tuturor, dar mai ales mie, fiind izgonit din pământul mieu... M-au luat din Iași omul mării sale Grigorie vodă (Ghica n.n), cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Trupul meu cel muritor, Sufletul meu pentru tine El va fi răsplătitor. Lumea dar este făcută Spre pierzarea omenirei, M-am născut și eu într-însa Ca să fiu rob pătimirei. Eu m-am înșelat pre sinemi Zicând c-oi fi norocit. În sfârșit am cunoscut-o - Dar ce folos am cunoscut? 15 Ah noroc, noroace, Lasă-mă în pace, Nu mai pot trăi; A ta răutate Sufletul nu poate A mai suferi. Noroace, pentru tine {EminescuOpVI 396} Sufăr azi în lume
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în orașul Iași; eu socotesc că osebit cu cheltuielile năstrușnice ce ar cere o faptă ca aceasta, din pricina depărtării și a mărimii dealurilor de la Strunga sau Movileni, care ar trebui tăiate, în sfârșit nu ar ieși altă ispravă decât a noroci porturile străine a Renilor și a Ismailului cu mare sfărâmare al ai nostrului Galați; precum ca atunci vărsarea mai sus numitului râu în apa Dunării s-ar muta din josul portului moldovenesc, în vreme ce acum se află din sus...”, iar Siretul
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se naște aice un copil; de va fi fată, va fi o rea; de va fi ficior, are s-o ieaie pe fata cea de suflet a boierului istuia și are să-i mănânce toată averea." În nădejdea că băiatul "va fi norocit" la boier, părinții își vând copilul boierului. Acesta vrea să-l piardă în omăt ("era noapte, ger"), însă copilul este salvat de niște negustori care mărturisesc tuturor circumstanțele găsirii lui ("că ardea o lumânare lângă dânsul - și amu se împluse
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
un nume mare care nici o dată nu va peri; dar a murit prea de vreme pentru proiectele sale cele mari ce le formase pentru fericirea nației rumânești. De la marele Traian și până [p. 318] la el rumânii nu s-au norocit ca din sânul lor să se nască alt om mai mare decât dânsul: cincisprezece veacuri au lucrat ca să facă mărirea lui. Vremile cele grele aduse pe toți rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu drag de către oricine. Rumânii aibă a se mândrii cu eroul acesta care se luptă ca un leu pentru pricina cea sfântă a dezrobirei și a slobozeniei lor. Aducă-și aminte de ceea ce poate face o nație unită când este norocită ca să se nască dintr-ânsa un nou mare nu-și uite niciodată că țărânei celei scumpe a lui Mihaiu Viteazu, pomenirei lui celei mărite, și aducerii aminte de faptele sale cele slăvite, sunt datori a-i înălța un monument la care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și se va rafina în reflecția istorică românească sub forma unui "mesianism statal", axat pe ideea forță potrivit căreia mântuirea politică a românității se poate împlini doar printr-un stat puternic. "La anul 1290 după Hristos dobândindu-și slobozenia, fură norociți de a forma un stat cârmuit de prinț din sângele lor. Cu această epohă se-păru că rumânii scăpând de grozăviile barbariei au dobândit toate înlesnirile de a începe să desfășure o viață nouă însuflețită cu neatârnare politică" (Aaron, 1835
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
ci despre o continuitate multidimensională, de ordin nominal, lingvistic și cultural: "Acești lăcuitori romani, cu toate că până târziu au fost supuși la felurimi de nații barbare, nu s-au clătit din Dacia patria lor, până când scăpând de tot jugul strein, se norociră însfârșit a-și dobândi slobozenia lor cea dorită. Cu adevărat prin amestecarea cu atâtea nații barbare ce au stăruit pe pământul lor, s-au schimbat mult, cu toate acestea păstrară numele, limba, obiceiurile, năravurile și alte trăsuri caracteristice de strălucitul
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
un cuib, în tot cuibul, șapte ouă, în tot oul douăzeci și patru gălbenușuri; Am un copaci cu douăsprezece ramuri, în fiecare ramură câte patru cuiburi, în fiecare cuib câte șapte ouă, în fiecare ou câte douăzeci și patru de pui."444 Anul este "norocit", încă de la început, în prima zi de An Nou, de ramurile de pomi fructiferi, sub formă de sorcovă de obicei, meri și peri: "Sorcova / Vesela, / Peste vară / Primăvară, / Să-nfloriți, / Să mărgăriți: Ca un măr, / Ca un păr, / Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
plăcut, / Că pe mine m-ai urât / Și iute m-ai părăsit, / Că nu te-am văzut mai mult, / Da de-aș umbla lumea toată, / Tot dau peste tine-odată. / Am să cânt ș-am să muncesc, / Din nou să mă norocesc."230 Determinanții adjectivali, antepuși și postpuși, transformă "norocul" în procesualitate narativă, ilustrată de notațiile explicative: "Săracu, norocu meu, / L-o băut boii-n părău, / L-o băut un bou bălan / Noroc pe lume să n-am, / L-o băut un
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
17 martie, pentru a ieși vietățile din "lacra pământului" și închide pământul de Ziua Crucii, pe 14 septembrie,345 Aflat într-o permanentă comuniune cu schimbările timpului mitic, țăranul român "ține" cu strășnicie zilele șarpelui pentru a fi ocrotit și norocit de-a lungul anului. Prima sărbătoare, numită Alexiile, are loc în preajma echinocțiului de primăvară, când iese șarpele din adăpostul subpământean, iar la echinocțiul de toamnă, de Ziua Crucii, este celebrată intrarea șarpelui în pământ. În Zilele șarpelui este interzisă uciderea
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
albe, n-are crize de disperare și, În genere, mîhnirea lui de a scrie Într-o limbă neformată și de a se manifesta Într-o literatură fără capodopere este contrazisă de versurile iritant de bine ticluite: „La toate-ai fost norocit: nu crez c-atît izbuteai, D-ai fi avut să formezi limba În care scriai; Dar veacul te-a ajutat: În vremea cînd te-ai născut, Stilul era curățit și drumul era făcut. Altfel e-n țară la noi: noi trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de lacrimi nenorocit pieptul meu Sufletul supt sîn să bate ca la ceasul din sfîrșit.” Vine curînd și resemnarea superioară. Iubirea răscumpără toiul, În neființă poetul duce bucuria unei mari pasiuni: „Eu ș-atunci În neființă zic că oi fi norocit, Că le trag. le sufăr toate pentru ceea ce-am iubit...” În același stil este compusă și Scrisoarea către Zulnia, poem complex și profund. Este istoria unei pasiuni scrisă de un Tristan care-a pierdui pe holda lui. Regele Marc
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un nume mare care nici o dată nu va peri; dar a murit prea de vreme pentru proiectele sale cele mari ce le formase pentru fericirea nației rumânești. De la marele Traian și până [p. 318] la el rumânii nu s-au norocit ca din sânul lor să se nască alt om mai mare decât dânsul: cincisprezece veacuri au lucrat ca să facă mărirea lui. Vremile cele grele aduse pe toți rumânii într-o stare de suferiri amare; toți aștepta un mântuitor. Arătarea lui
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]