80 matches
-
organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive etc.). Toate aceste aspecte introduc tematic, anticipația în sfera organizării nosologiei psihiatrice. 19. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut o semnificație moral-religioasă. Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament. „Delirul profetic” era „glasul
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive etc.). Toate aceste aspecte introduc tematic, anticipația în sfera organizării nosologiei psihiatrice. 19. NOSOLOGIA PSIHIATRICĂ III (Clinica sistematica a bolilor psihice) Dispoziție și boală La originile sale nebunia a avut o semnificație moral-religioasă. Aceasta este imaginea culturală a nebuniei, pe care o întâlnim în scrierile Vechiului Testament. „Delirul profetic” era „glasul conștiinței colective”, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolii. Începând cu secolul al XVII-lea modul de a înțelege boala psihică se diferențiază treptat de modelul somatic, începând să capete o configurație proprie, pe care o vedem în concepțiile nosologice ale epocii. Boissier de Sauvages, în lucrarea sa Nosologie méthodique (1763) utilizează în locul termenului de nebunie pe cel de vesanie, considerată ca o „tulburare a rațiunii”. Acesta distinge patru ordine ale vesaniilor, așa cum se poate vedea mai jos: Ordinul I, cuprinde halucinațiile, considerate ca afecțiuni care tulbură imaginația, reprezentate
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau mania (delirul, mania și demența). Ultimul în această serie este Ph. Pinel, „medicul-filosof” care, medicalizând pasiunile și incluzând definitiv „nebunia” în sfera medicinei ca „boală psihică”, recunoaște următoarele forme de tulburări: melancolia, mania, demența, idioția, ipohondria, somnambulismul și hidrofobia. Nosologia medico-psihiatrică Nosologia psihiatrică înregistrează progrese importante în cea de a doua jumătate a secolul al XIX-lea, în special în sfera clinicii, odată cu acumularea unui enorm material de observație psihiatrică. Aceasta a fost posibilă numai în urma operei lui Ph. Pinel
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirul, mania și demența). Ultimul în această serie este Ph. Pinel, „medicul-filosof” care, medicalizând pasiunile și incluzând definitiv „nebunia” în sfera medicinei ca „boală psihică”, recunoaște următoarele forme de tulburări: melancolia, mania, demența, idioția, ipohondria, somnambulismul și hidrofobia. Nosologia medico-psihiatrică Nosologia psihiatrică înregistrează progrese importante în cea de a doua jumătate a secolul al XIX-lea, în special în sfera clinicii, odată cu acumularea unui enorm material de observație psihiatrică. Aceasta a fost posibilă numai în urma operei lui Ph. Pinel de „medicalizare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
6) demența sau afrenia care constă în slăbirea actelor morale și intelectuale ale bolnavilor. Se constată faptul că apar și se impun anumiți termeni nosologici, care, cu diferite variații de semnificație a conținutului lor semantico-medical, vor continua să existe în nosologia psihiatrică viitoare. Un moment important în evoluția nosologiei psihiatrice este reprezentat de contribuțiile doctrinare și nosologice ale lui A. Morel și V. Magnan, preluate ulterior de Școala italiană de psihiatrie prin C. Lombroso. A. Morel (1860) introduce o teorie explicativă
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
actelor morale și intelectuale ale bolnavilor. Se constată faptul că apar și se impun anumiți termeni nosologici, care, cu diferite variații de semnificație a conținutului lor semantico-medical, vor continua să existe în nosologia psihiatrică viitoare. Un moment important în evoluția nosologiei psihiatrice este reprezentat de contribuțiile doctrinare și nosologice ale lui A. Morel și V. Magnan, preluate ulterior de Școala italiană de psihiatrie prin C. Lombroso. A. Morel (1860) introduce o teorie explicativă în ceea ce privește geneza sau cauzelor bolilor psihice, cunoscută sub
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
2) Nebuniile asociate între ele (mania cu melancolia, monomania cu demența, melancolia cu demența, mania cu demența), 3) Vesanii asociate cu tulburări motorii (epilepsia, isteria, coreea, alcoolismul, pelagra). 4) Stări patologice congenitale (idioția, imbecilitatea, cretinismul). Se poate remarca în cazul nosologiei lui Baillarger, o tendință de a clasifica bolile psihice după caracteristicile exterioare care le apropie prin asemănare și mai puțin după criterii etiologice. Un model interesant de clasificare al bolilor psihice ne este oferit de H. Dagonet, care sistematizează bolile
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
deja în capitolele anterioare. Ceea ce se poate desprinde deocamdată este faptul că teoriile nosologice ale secolul al XIX-lea reprezintă o importantă contribuție la dezvoltarea cunoștințelor despre nebunie și bolnavul psihic, care vor contribui în mod deosebit la dezvoltarea unei nosologii clinice, bază teoretică din care se va constitui ulterior psihopatologia și teoriile modeme de clasificare ale bolilor psihice. Nosologia clinică A doua jumătate a secolul al XIX-lea și primele decenii ale secolul XX sunt dominate, în ceea ce privește nosologia psihiatrică, de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
reprezintă o importantă contribuție la dezvoltarea cunoștințelor despre nebunie și bolnavul psihic, care vor contribui în mod deosebit la dezvoltarea unei nosologii clinice, bază teoretică din care se va constitui ulterior psihopatologia și teoriile modeme de clasificare ale bolilor psihice. Nosologia clinică A doua jumătate a secolul al XIX-lea și primele decenii ale secolul XX sunt dominate, în ceea ce privește nosologia psihiatrică, de contribuțiile extrem de importante ale Școlii germane de psihiatrie (E. Kraepelin, E. Bleuler, K. Sckneider, K. Kleist și K. Leonhard
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dezvoltarea unei nosologii clinice, bază teoretică din care se va constitui ulterior psihopatologia și teoriile modeme de clasificare ale bolilor psihice. Nosologia clinică A doua jumătate a secolul al XIX-lea și primele decenii ale secolul XX sunt dominate, în ceea ce privește nosologia psihiatrică, de contribuțiile extrem de importante ale Școlii germane de psihiatrie (E. Kraepelin, E. Bleuler, K. Sckneider, K. Kleist și K. Leonhard). Acestea au făcut posibilă adâncirea cunoștințelor asupra bolii psihice, deschizând perspectiva unei abordări antropologice a bolnavului psihic (L. Binswanger
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
tulburări organice cerebrale; b) tulburări simptomatice. 2) Predispoziția la tulburările endogene în care sunt incluse: a) manifestări incipiente, b) manifestări tardive. Teoria clasificării sistematice a bolilor psihice după P. Berner este cuprinsă în schema din pagina 227???. Interpretarea psihopatologică a nosologiei psihiatrice La sfârșitul acestui excursus prin istoria concepțiilor nosologice în psihiatrie, veritabilă „oglindă” a modelelor de gândire asupra „bolii psihice” și a „bolnavului mintal” se impune o sinteză psihopatologică. Aceasta este cu atât mai necesară, cu cât interpretarea „fenomenelor psihice
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acestor evenimente psihotraumatizante asupra individului (reacții, nevroze și dezvoltări). Sectoarele psihopatologice cuprinse în cercurile II și III, desemnează „anomaliile cantitative” ale personalității, între ele existând relații contingente. Sectorul psihopatologic cuprins în cercul I desemnează „anomaliile calitative” ale sistemului personalității. Problema nosologiei bolilor psihice este extrem de complexă și polimorfă așa cum se poate vedea. Ea este expresia evoluției formelor de gândire psihiatrică, a confruntărilor ideilor despre omul normal și bolnavul psihic, o tematică ce rămâne permanent deschisă. Înțelegerea acestor aspecte atât de complexe
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sublinia caracterul de degenerescență, sau de ireversibilitate morală a acestei categorii de indivizi pe care-i eticheta drept moral insanity. În secolul XX problema naturii personalității psihopatice și raporturile sale cu psihopatologia, precum și locul pe care îl ocupă în sfera nosologiei psihiatrice a fost complet revizuit și adâncit considerabil. În evaluarea personalităților psihopatice, K. Schneider pleacă de la criteriul diferenței sau al abaterii de la norma medie, considerată ca „zonă a normalității psihice”, în delimitarea acestor tipuri de indivizi. Viața ne dovedește că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cât și ca asociere evolutivă. Suicidul Sinuciderea reprezintă una dintre cele mai importante și mai complexe probleme ale psihopatologiei. Manifestare paradoxală a persoanei umane, în condițiile impuse de „situațiile-limită” ale vieții sau având un determinism pur patologic, sinuciderea depășește cadrele nosologiei clinico-psihiatrice, în ordine ontologică înscriindu-se ca unul dintre cele mai importante „accidente” sau „situații critice” ale vieții unui individ. Există în această temă opinii dintre cele mai diferite. Psihiatrii, în grija cărora sunt plasați cei care comit tentative de
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
cu implicații asupra comportamentului, comunicării și a relațiilor interpersonale, a experiențelor de viață. Aspectele sociale și psihopedagogice Izolate în raport cu normalitatea mintală (nivelul de inteligență) și etichetate drept arierații mintale (întârzieri în dezvoltarea psihică), deficiențele psihosenzoriale, au fost incluse în cadrele nosologiei psihiatrice. Din punct de vedere social, evoluția arierației mintale ca „problemă socială” înregistrează mai multe etape: Era clinică, inaugurată de Bourneville, se baza pe teoria degenerescenței, recomandând internarea deficienților intelectuali în azilele de alienați. Era pedagogică este inaugurată de Seguin
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este o chestiune de artă, de tact psihologic, de „acord interuman” empatetic. Ori acest aspect depășește tehnica medicală rutinieră, plasându-se în sfera confesiunii, al unei „întâlniri interioare”, dincolo de dimensiunea medicală. 36. MODELE DE PERSONALITATE ÎN PSIHOPATOLOGIE Aspecte generale Așa cum nosologia psihiatrică urmărește stabilirea sau delimitarea unor cadre clinice precise, având specificitate pentru bolile mintale în scopul configurării unor tablouri clinice ale acestora, se pot, în egală măsură ca și în sfera psihopatologiei, delimita anumite modele de personalități anormale, având un
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Referitor la această problemă, K. Jaspers a vorbit despre „temele psihopatologiei” așa cum au fost ele prezentate de noi în secțiunea generală a lucrării de față. K. Schneider a descris „personalitățile psihopatice” ca forme anormale de personalitate, raportându-le însă la nosologia psihiatrică. La rândul său K. Leonhard introduce conceptul de „personalități accentuate”, structuri formale care au o anumită specificitate, situându-se la limita dintre normal și patologic. H. Witter descrie „variațiile patologice ale normalului”. Toate aceste aspecte dovedesc că nu se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
bolnavilor psihici, am luat drept cadru de referință principalele grupe nosologice, încercând să facem o transpunere a acestora din sfera clinicii psihiatrice în cea a antropologiei psihopatologice. În sensul acesta am izolat următoarele modele de existență pato-biografice care acoperă cadrul nosologiei bolilor psihice: existența nevrotică, existența narcisică, angoasă și disperare, existența pasională, extaz și iluminare, existența dependentă și de refugiu, experiența violenței, identitate și destin, existența tragică. Vom prezenta în continuare caracteristicile fiecăreia dintre aceste modele pato-biografice. 1) Existența nevrotică Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
maladie nerveuses ou mentales et les manifestations diaboliques, Beauchesne, Paris, 1938. Tordjman, G., La maladie conjugale, Marabout Univ. Denoël, Paris, 1973. Toulemonde, J., La caractérologie, Payot, Paris, 1951. Tourette, G. de la., Les états neurasthéniques, J.B. Baillière, Paris, 1898. Trapet, P., „Nosologie psychiatrique: mise en ordre ou mise au pas?” în Evol. Psychiat., 45, 1980. Tukydides, Războiul peloponeziac, (trad. M. Jakota). Ed. Casa Școalelor, București, 1941. Unamuno, M., Le sentiment tragique de la vie, Gallimard, Paris, 1937.0 Vinchon, J., L’art et
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pentru prima dată, în 1590, termenul de psihologie Ch. Wolff (Secolul al XVIII-lea) Germania Psychologia empirica. Psychologia vera G. Chyne (1671-1743) Anglia The English Malady (Depresia) W. Battie (1703-1776) Anglia A Treatise of Madness Boissier de Sauvages (1706-1776) Franța Nosologia Methodica I. Kant (1724-1804) Prusia Tratat despre bolile capului. Antropologia Maine de Biran (1766-1824) Franța Nouveaux essais d’anthropologie. Apercepția imediată W. Cullen (1710-1790) Scoția Nosology or systematic arrangement of diseases. Introduce termenul de nevroză A.F. Mesmer (1734-1815) Austria
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
226). Reziliența presupune o viziune salutogenă (centrată pe sănătatea mentală, pe descifrarea mecanismelor care susțin sănătatea persoanei expusă riscurilor sau adversităților, traumelor, evidențiind factorii care previn dezvoltarea tulburărilor psihice) în locul patocentrismului, axat pe tulburările mentale, etiologia (cauzele), geneza (mecanisme declanșatoare), nosologia (descrierea caracteristicilor distinctive) și nosografia (clasificarea) lor (Ionescu, 2010). Din această perspectivă, recentul concept de reziliență asistată, lansat de Șerban Ionescu, își va dovedi în viitor cu siguranță valoarea, având ancore serioase în noua orientare pozitivistă în științele socioumane. în
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
al Moldovei. Totuși, prin analogie, putem reconstitui o sumă de date a căror valoare nu poate fi minimalizată. Un prim argument în sprijinul acestei opinii este criteriul biostatistic, metodă care ne permite o reconstituire aproximativă și unele supoziții asupra structurii nosologiei a morbidității psihiatrice din timpurile al care ne referim (preistoric și începutul erei istorice). Astăzi avem posibilitatea de a aprecia, prin media biostatistică, structura probabilă a nosografiei psihiatrice a unei populații dezvoltată în parametrii cunoscuți. Datele pot fi proiectate în
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
Este cert că dinamic acestor boli a evoluat pe plan istoric, evoluția lor fiind condiționată de modificarea factorilor etiologici, variabili în timp. Între aceștia, mortalitatea infantilă foarte crescută și durata medie de viață mult scăzută au influențat cu siguranță structura nosologiei psihiatrice. Astfel Olga Necrasov și Maria Cristescu, studiind 103 schelete din necropola de al Trușești (satul Țugueta), aparținând culturii Noua, au ajuns la concluzia că din "populația necropolei de la Trușești majoritatea subiecților au depășit vârsta adolescenței, dar 37% au atins
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
socotea". Medicina populară, apoi cea cultă, în realitate ecouri ale acesteia, menționează diferite manifestări patologice. Terminologai a evoluat de la aceea, populară, în domeniul etnoiatriei -, cum este îndrăcirea, de care am amintit, până la una mai complexă, prin adoptarea cunoștințelor și termenilor nosologiei medicale culte. Îndrăcirea, ca expresie a mentalității vechi, este recunoscută încă și în pravile, care vorbesc de "muiarea nădușită de Duhul necurat, adică în care lăcuiește Duhul hitlean"43, care poate justifica despărțirea dacă unul din cei doi soți "se
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]